In urmă cu o săptămână, pe 19 septembrie, efective militare din Azerbaidjan au pornit o ofensivă de proporții în regiunea separatistă Nagorno-Karabah (de iure parte a Republicii Azerbaidjan, de facto sub controlul forțelor armene din auto-intitulata Republică Artsakh, condusă din orașul Stepanakert). Evoluțiile rapide de pe teren au produs un val de îngrijorare pe întreg mapamondul, indignare în capitalele care susțin Armenia în această dispută, și mulțumire în cancelariile ce doresc reintegrarea completă a Nagorno-Karabah în Azerbaidjan.
Profesorul Vlad Nistor, membru al Parlamentului European în Grupul Partidului Popular european (PPE), specialist în afaceri globale și relații internaționale, a comentat situația încă volatilă din regiune.
În calitatea sa de membru al Comisiei pentru Afaceri Externe (AFET) și al subcomisiei pentru securitate și apărare (SEDE) din Parlamentul European, profesorul Nistor a efectuat o deplasare în Armenia, între 19 și 22 iunie a.c., pentru a analiza la fața locului situația politică și militară din regiunea mai extinsă. Pe lângă întâlnirile la nivel înalt avute cu lideri politici importanți de la Erevan, membrii acestei misiuni au efectuat și o deplasare într-o zonă de conflict, sub escortă militară, pentru a observa situația tensionată de la granițele Armeniei cu Azerbaidjanul, în regiunea Nagorno-Karabah, mai precis Coridorul Lachin, unde o Comisie a UE de supraveghere a frontierei își desfășoară activitatea, fiind găzduită de statul armean.
Eurodeputatul Vlad Nistor, care este și membru al delegației parlamentare de parteneriat UE-Armenia și al comisiei parlamentare de cooperare UE-Azerbaidjan, a adăugat că recentele câștiguri teritoriale ale Azerbaidjanului pot reprezenta, pe o parte, rezolvarea unui conflict înghețat tensionat, ce persistă vreme de trei decenii, și poate fi de asemenea un semnal că Rusia este obligată să își reconsidere poziția de dominație în relație cu Armenia. De asemenea, uzura forțelor ruse în războiul de agresiune din Ucraina este posibil să fi dus la o reevaluare a strategiei Moscovei în regiunea Caucazului. Pe toate palierele, situația geopolitică este una extrem de fluidă.
În acest moment, Armenia se găsește într-un punct critic; capitularea Artsakh reprezintă demantelarea politicii de trei decenii a Erevanului față de Nagorno Karabah, iar influxul enorm de refugiați armeni aduce cu sine o nouă și enormă responsabilitate față de cei ce caută adăpost pe teritoriul Republicii Armenia, o situație care, de la o zi la alta, capătă proporțiile unei crize umanitre de amploare.
Armistițiul de pe 21 septembrie este încă violat de forțele azere, iar situația este foarte departe de stabilizare. Poziția premierului Pașinian este una deosebit de precară; deși atitudinea sa din ultimii ani este una pro-UE, de detașare față de Moscova și de construire a unor relații funcționale cu vecinii, el este de asemenea acuzat de numeroase voci de trădare a intereselor armene – aceste poziții din urmă fiind, cel mai probabil, sprijinite de interesele ruse in Armenia. Pe de altă parte, eliminarea conflictului și instaurarea unei relative stabilități în regiune, în ciuda pierderilor colosale de moment, se poate dovedi utilă pe termen lung Erevanului, care se va putea separa mai facil și mai pronunțat de sub tutela Moscovei.
Uniunea Europeană, în ansamblul său, trebuie să își asigure un rol mult mai important în regiunea Caucazului de sud, deoarece statele de acolo au fie aspirații pro-UE, fie doresc construirea de relații mai strânse cu lumea Euro-Atlantică.
