COMENTARIU RADIO EUROPA LIBERĂ DE VICTOR ESKENASY:
Este greu să nu se observe că aproape toți refugiații sirieni s-au îndreptat spre Occident, mai degrabă decît spre bogatele state arabe ale Golfului Persic. Utilizatorii rețelelor de socializare au început să se preocupe relativ intens de ceea ce îi motivează pe refugiați, în vasta lor majoritate musulmani, să aleagă Occidentul.
Pe Twitter, un grup de discuții intitulat #Găzduirea refugiaților sirieni este o datorie a Golfului, a devenit principalul forum care exprimă indignarea resimțită de numeroși arabi față de faptul că în timp ce Germania primește miile de refugiați, în statele Golfului nu este primit aproape nici unul. Un mesaj recent arăta o fotografie a unui refugiat înecat în mare, cu comentariul „este rușinos că ei dau adăpost tuturor ființelor lui Dumnezeu și celor înecați în mare, care fug de moarte, spre deosebire noi, cei presupuși a fi mai apropiați de ei, decît Occidentul.”
Un alt grup de discuții în arabă #Oameni cer admiterea refugiaților a chemat la o campanie pentru a de primire a refugiaților în statele Golfului. „Interacțiunea în această campanie este promițătoare”, se scrie într-un mesaj recent. „Nu vă temeți să lansați cereri și tweets. Noi sîntem vocea cea mai puternică în acest caz.”
Și în Europa, utilizatorii de Internet se adresează statelor din Golf. O comunitate de sirieni din Danemarca a pus întrebarea pe Facebook: „Cum se face că ne-am refugiat din regiunea rudelor noastre musulmane, care ar trebui să arate mai multă responsabilitate față de noi decît o țară pe care o descriu drept de infideli?”
Vasta majoritate a celor circa patru milioane care au fugit din zona de conflict din Siria s-a îndreptat spre state învecinate ca Turcia, Iordania și Liban, unde refugiații trăiesc în lagăre supraaglomerate. Alte mii de oameni s-au îndreptat spre Europa, mai ales anul acesta, deoarece războiul care durează de patru ani în Siria nu dă nici un semn de domolire. Ei sînt atrași în Europa de oportunitatea de a cere azil politic și un statut de refugiat care, odată primit, le dă posibilitatea de a lucra și a începe să-și reconstruiască viața.
În timp ce rețelele de socializare se agită pe tema lipsei de acțiune a bogatelor state arabe din Golf, sînt puține semne că situația s-ar putea modifica în viitorul apropiat. Un motiv este aversiunea statelor Golfului de a acorda statutul de refugiat, nu numai pentru sierieni, dar oricui altcuiva.
„Există un număr mic de sirieni care s-au refugiat în zona Golfului, în special în Qatar, dar trăiesc, de regulă, cu un soi de vize temporare”, spune Jane Kinnimont, adjunctă a șefului programului pentru Orientul Apropiat și Africa de Nord de la Chatham House din Londra. „Țările Golfului nu sînt semntare ale convențiilor internaționale referitoare la drepturile refugiaților, semnate de țările Occidentale și de cea mai mare parte a restului statelor lumii.” Această situație pare să fie motivată de prezența unui număr foarte mare de muncitori migranți în statele din Golf, inclusiv din țări cum este Pakistanul, afectate de tulburări politice și represiune.
„Problema lor este că dacă încep să recunoască azilul politic, s-ar putea deschide ușa, potențial, pentru o multitudine de muncitori temporari să ceară ședere permanentă, ceea ce ar creea o serie întreagă de probleme complexe.”
Numărul muncitorilor migranți îl depășește pe cel al autohtonilor în toate țările Golfului, cu excepția Arabiei Saudite și a Omanului. În toată statele Golfului, vasta majoritate a forței de muncă este străină, ridicîndu-se de la 88,5% în Oman, la 99,5% în Emiratele Arabe Unite.
Dacă modificarea poziției față de azilul politic este improbabilă, ar fi totuși incorect să se spună că statele Golfului au rămas complet indiferente la soarta refugiaților sirieni din alte țări. Janne Kinnimont, de la Chatham House din Londra, notează că principala țară arabă donatoare pentru refugieții sirieni este Kuwaitul, care se situează pe locul al patrulea, la nivel internațional, după Statele Unite, Marea Britanie și Germania. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite se află și ele în topul primelor zece state donatoare.
