„Inaugurând cu mare pompă sezonul Franţa-România, Parisul a onorat în felul său centenarul creării României moderne. Trebuie însă mai multe pentru a repara ciudata uitare în care a căzut sora noastră latină de când s-a prăbuşit regimul Ceauşescu” notează în deschidere Gaspard Koenig.
Filosoful francez e de părere că „diplomaţia franceză, irigată de formalismul bruxellez, asimilează prea des România şi Bulgaria, cele două noi intrate, în 2007, în clubul european”.
In Franţa, „opinia publică este mai mult preocupată de chestiunea muncitorilor detaşaţi decât de succesele cinema-ului românesc. Vexaţi de indiferenţa noastră, sătui că ne-au exportat cele mai luminate minţi, de la Eugen Ionescu la Radu Mihăileanu, românii privesc tot mai mult spre alte orizonturi. Astfel, noua generaţie este mai degrabă anglofonă. Dacă nu reuşim să restabilim drumul natural între Bucureşti şi Paris, cum putem spera într-o Uniune europeană formată din 27 de membri?” se întreabă eseistul francez.
In opinia lui Gaspard Koenig, „centenarul este ocazia de a reaminti istoria noastră comună. Franţa a contribuit la formarea unei Românii independente, enclavă latină în regiuni slave. Si asta mult înainte de primul război mondial” ne reaminteşte autorul citându-l îndelung pe scriitorul şi diplomatul Paul Morand şi al său „Bucarest”. Tot Koenig îl readuce în actualitate pe Napoleon al III-lea; ne reaminteşte reputaţia Bucureştiului dintre războaie – „micul Paris, un Paris oriental, tumultos şi languros”.
„Nu e prea târziu pentru a reînoda firul acestei istorii. Preşedinţia română a UE care debutează în ianuarie va trebui să gestioneze două evenimente cruciale pentru viitorul Europei: aplicarea Brexit-ului şi alegerile europene. Speram ca România să se fi pregătit în condiţii mai bune; guvernul actual pune însă în pericol reformele realizate în anii precedenţi şi aţâţă vântul nefast al reacţiunii morale” notează Gaspard Koenig.
Totuşi, optimist şi încrezător, eseistul şi filosoful francez conchide astfel: „Este ocazia de a demonstra că civilizaţia europeană există, de la marea Baltică la Carpaţi, şi că eterna axă franco-germană trebuie să lase loc unor noi dinamici. Decât o Europă cu mai multe viteze, de ce să nu facem o Europă unită, o Europă romană. Ce altă alternativă avem în faţa Imperiilor care se ridică în Asia?”
