Guvernul libian de uniune naţională (GNA), recunoscut de ONU şi cu sediul la Tripoli, a anunţat joi „punerea în aplicare” a unui acord de cooperare militară semnat recent cu Turcia, deschizând calea unei intervenţii mai directe a Ankarei în Libia, comentează AFP conform Agerpres.
Turcia sprijină deja GNA în războiul împotriva forţelor rivale ale mareşalului Khalifa Haftar, omul forte din estul libian, care desfăşoară din aprilie o ofensivă asupra oraşului Tripoli.
Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a promis la 10 decembrie trimiterea de trupe în sprijinul GNA condus de Fayez al-Sarraj dacă acesta doreşte, potrivit acordului semnat de cele două părţi la 27 noiembrie, sporind tensiunile din regiune
În prezenţa responsabililor militari, GNA a „aprobat în unanimitate punerea în aplicare” a acestui acord, a informat joi guvernul într-un comunicat.
Executivul de la Tripoli nu a oferit detalii despre termenii acordului sau natura ajutorului pe care Ankara l-ar putea oferi pe lângă dronele şi blindatele deja livrate în ultimele luni, potrivit ONU, de Turcia forţelor anti-Haftar.
Trupele mareşalului Haftar sunt susţinute în special de Emiratele Arabe Unite şi Egipt, doi rivali regionali ai Ankarei.
Marţi, preşedintele egiptean Abdel Fattah al-Sissi a reacţionat la apropierea dintre GNA şi Ankara, denunţând orice încercare de a controla Libia.
„Nu vom autoriza pe nimeni să controleze Libia (…). Aceasta este o problemă ce ţine de securitatea naţională a Egiptului”, a declarat Al-Sissi, citat de mai multe mass-media aflate sub controlul statului.
În pofida sprijinului de care beneficiază, forţele lui Haftar, care sperau o victorie rapidă la Tripoli, au eşuat să intre în capitală, la peste opt luni de la declanşarea ofensivei lor.
La 12 decembrie, mareşalul Haftar a anunţat începutul unei noi „bătălii decisive” pentru cucerirea Tripoli, fără rezultate concludente până în prezent.
Conflictul care a cauzat moartea a peste 1.000 de oameni şi 140.000 de strămutaţi, potrivit ONU, s-a transformat în „război prin procură” între puterile regionale şi a provocat diviziuni între puterile mondiale, complicând orice reluare a procesului politic.
