COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Reautorizarea de către Uniunea Europeană a unui erbicid controversat pune discret la încercare unitatea de vederi dintre Germania și Franța.
În România, indiferent de partide și de guverne, toată lumea iubește glifosatul. Proprietarii de exploatații agricole mari – pentru că ceilalți nu ajung să-și spună cuvântul – și-ar fi dorit ca UE să autorizeze utilizarea acestui erbicid pentru încă 15 ani de zile. Un proprietar din județul Ialomița, citat de ”Revista fermierului”, făcea un calcul din care reieșea că, renunțând la 2 litri de glifosat, ar trebui să consume 20 litri de motorină pentru intervențiile mecanice și alţi 4-5 litri din alt erbicid și tot nu ar fi sigur că ar obține aceleași randamente. Tehnicienii din ministerul agriculturii de la București i-au susținut integral punctele de vedere, așa cum au făcut și în dezbaterile de la nivel european. România se pronunțase de altfel încă din 2016 pentru reînnoirea autorizației pe termen maxim.
Se pare că o agricultură care suferă tocmai din pricina randamentelor mici nu își poate permite să renunțe la o soluție atât de eficientă. În forurile Uniunii Europene soarta glifosatului a fost însă pe muche de cuțit. Franța mai cu seamă a cerut insistent interzicerea graduală a acestui erbicid despre care se spune că ar fi cancerigen și că ar avea efecte catastrofale asupra mediului (v. International Agency for Research on Cancer, 2015). După votul de luni, care a condus la autorizarea substanței pentru încă 5 ani, președintele Emmanuel Macron, profund dezamăgit, a cerut imediat guvernului propriu să ia măsuri pentru interzicerea unilaterală a glifosatului în cel mult 3 ani de zile, pe măsură ce vor fi găsite alternative viabile. Nu a fost însă de mirare că, la fel ca în România, agricultorii francezi par să se fi bucurat și ei de răgazul dobândit, căci, fără glifosat, s-ar vedea puși într-o situație de concurență inegală cu alte agriculturi europene.
Totuși nu se poate spune că administrația Macron (susținută de Italia și de Austria) ar fi pierdut cu totul. Căci cele mai multe țări europene ar fi dorit o reînnoire a autorizație pe termenul maxim de 15 ani de zile. Am asistat mai curând la o variantă de compromis, una datorată Germaniei, care și-a schimbat opțiunea inițială. La votul desfășurat în 9 noiembrie, Germania se abținuse alături de alte 4 țări, printre care și România, provocând un rezultat neconcludent, dar luni, 27 noiembrie, Germania a votat în favoarea propunerii de reînnoire a autorizației pe termen de 5 ani. Potrivit corespondentei AFP la Berlin, instrucțiunile ministrului federal al agriculturii, Christian Schmidt (membru CSU) ar fi provocat ”furia” responsabilei cu mediul, Barbara Hendricks (SPD), tocmai în aceste zile când se negociază o nouă coaliție între conservatori și social-democrați. Dar poate că, privind din Est, mai semnificativ este faptul că decizia Germaniei pune în dificultate guvernul de la Paris care investise mult în această campanie, având în schimb avantajul că asigură o suprafață mai largă pentru acordul politic european.
Despre România știm că inițial s-a abținut, argumentând că și-ar fi dorit prelungirea autorizației pe termenul maxim și că ulterior a votat pentru. Specificul situției românești este că polemica din jurul glifosatului a rămas închisă în mediile agronomilor. Suntem departe de febrilitatea ecologistă din alte părți ale Europei, acolo unde decizia de luni a fost privită ca o rușinoasă înfrângere în fața unor mari intreprinderi ca Monsanto. Nici măcar studiile științifice nu au reușit să domolească dezbaterea. De exemplu în 9 noiembrie (chiar ziua primului vot din Comitetul de Apel al UE) apărea în ”Journal of the National Cancer Instititute” un studiu la care au participat nu mai puțin de 54 251 de fermieri din North Carolina și Iowa, dintre care 44 932 (82.8%) folosesc glifosatul. Concluzia acestei ample investigații a fost că nu poate fi stabilită nicio corelație statistică între expunerea la glifosat și riscul de cancer (https://academic.oup.com/jnci/advance-article/doi/10.1093/jnci/djx233/4590280).
Cu toate acestea ecologiștii și alții care le împărtășesc convingerile nu au dat înapoi, pretinzând că studiul ar fi fost falsificat de marile companii agricole interesate. Ne putem aștepta de aceea ca dezbaterea să ia amploare în anii care vor veni și nu putem prevedea cu ce rezultate.
