Comentariu Deutsche Welle de Miodrag Soric
Preşedintele Donald Trump a iritat NATO. După vizita efectuată la Washington, ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, ar trebui să vadă lucrurile mai limpede.
Încotro se indreaptă SUA? Politicienii europeni, aflaţi zilele acestea la Washington, işi pun tot mai mult această întrebare. Este valabil şi în cazul ministrului federal al Apărării, Ursula von der Leyen, care şi-a cunoscut omologul american, pe James Mattis, la Pentagon. După alegerea lui Donald Trump în funcţia de preşedinte, cei doi ministri n-au vrut să lase să se adâncească fisura politică între SUA şi Europa subliniind elementele comune în politica de menţinere a securităţii: importanţa Alianţei Nord-Atlantice, lupta contra terorismului, relaţia cu Rusia şi securitatea în spaţiul cibernetic.
Însă nici măcar un personaj important ca James Mattis nu-şi poate contrazice deschis preşedintele atunci când acesta din urmă cataloghează NATO ba o structură „învechită”, ba una „importantă” sau atunci când limitează accesul musulmanilor din anumite ţări pe teritoriul SUA. Şeful are întotdeauna dreptate. Inclusiv în acest guvern.
O rivalitate dorită
În cabinetul lui Trump se înfruntă doi poli. La un pol se află James Mattis şi noul secretar de stat, Rex Wayne Tillerson. Ei doi vor să menţină politica practicată până acum a SUA. De partea cealaltă, se află cei care pledează pentru o schimbare radicală: consilierul prezidenţial Steve Bannon şi consilierul în materie de securitate naţionala Michael Flynn cer o mai bună relaţie cu Rusia pentru a învinge împreună organizaţia teroristă „Stat Islamic”.
Rivalitatea celor două tabere este una dorită fiindca îi facilitează preşedintelui Trump un mai larg spatiu de manevră în procesul decizional. Însă, astfel, colegii de cabinet sau aliaţii europeni nu înţeleg care sunt intenţiile şefului Casei Albe. Preşedintele pastrează deschise toate opţiunile.
Mai mulţi bani pentru apărare
În plus, Trump isi determină aliaţii să sporească fondurile alocate apărării. SUA îi cer lucrul acesta Europei de ani de zile. Cu oarecare succes. Noul preşedinte american aşteaptă, pe bună dreptate, un angajament mai puternic al aliaţilor. De ce să susţină contribuabilul american 72% din cheltuielile NATO, iar toţi europenii să achite restul?
La această întrebare nici măcar campiona mondială la exporturi, Germania, nu are un răspuns concludent.
Dar Guvernul de la Berlin ar trebui să-şi pună şi intrebarea dacă poate avea garanţia securităţii din partea unui preşedinte care-si schimbă parerea de pe o zi pe alta. Ce-ar fi dacă, în lupta contra terorismului, Trump chiar mizează pe Putin ca partener? Noul şef al Casei Albe are o gândire pragmatică şi urmăreşte interesul ţării sale într-o lume aflată într-o continuă şi rapidă schimbare.
Germanii şi restul europenilor ar trebui să procedeze la fel şi să situeze interesele comunităţii în centrul politicii europene. Să investească mai mult în domeniul apărării.
O demonstraţie de forţă
În orice caz, în Uniunea Europeană este nevoie de o mai bună cooperare între ţările membre. Indiferent de deciziile preşedintelui Donald Trump – pro sau contra NATO – poziţia Germaniei şi a Europei ar putea fi şi mai bună graţie unei politici de apărare solide. Forţa – acesta este limbajul pe care-l inţelege şi-l respectă Trump.
O Europă mai puternică va impresiona, în cele din urmă, şi Moscova. Până acum Putin a luat Europa în serios numai în chestiuni economice. În problema securităţii globale mai întâi sună la Casa Alba. Iar dacă NATO contează şi ar trebui să-şi păstreze relevanţa, atunci Berlinul ar trebui să fie dispus la cheltuieli. Şi restul europenilor la fel.
