COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Ceea ce se peterece la noi este în contratimp cu evoluțiile din unele țările occidentale, dar acest lucru nu ar trebui să ne surprindă.
Există trei momente care par să definească o anumită atitudine a dreptei politice românești din ultimii ani. Nu e vorba de politica fiscală, de legislația socială, nu e vorba nici de poziția față de tematica Uniunii Europene, ci mai curând de poziția față de religie. Dreapta, dacă luăm termenul în accepția sa convențională, tinde să evolueze tot mai hotărât către o politică anticlericală și libertară chiar dacă anumite gesturi au putut sugera atașamente de semn contrar. De exemplu, angajamentul PNL privind organizarea unui referendum pe tema definirii constituționale a familiei este, aparent, contrariul a ceea ce spunem, dar nu este greu de observat că decizia ține de iminența alegerilor și de alte circumstanțe. Altele sunt însă episoadele care ne dezvăluie tendințe de adâncime și relevante pe termen lung.
Primul episod este ”Revoluția Colectiv”, pe care atât PNL cât și USR par a o considera nu un protest social-politic printre altele, ci un veritabil eveniment fondator. Și nu doar liderii de partid, dar și premierul Dacian Cioloș (revendicat în mod egal de ambele grupări) a acordat comemorării o importanță ieșită din comun. Incidentul recent cu ziariștii este grăitor prin el însuși: sosit la locul comemorării, premierul a refuzat să dea declarații cerând să i se respecte intimitatea și dreptul la reculegere. A fost un fel de a spune că gestul său este ”serios” și nu un act de pură conveniență.
Dar, așa cum am mai arătat, manifestațiile prilejuite de accidentul tragic din timpul unui concert de muzică rock au promovat, printre altele, un mesaj anticlerical și antireligios, unul surprinzător la prima vedere, căci nu fusese de nimic anunțat. Pentru cine a fost la fața locului în acele seri din Piața Universității nu există îndoială că manifestația a exprimat ceva din spiritul protestelor împotriva autorității, în linia Revoluției de la ’68. Rockul, ca metonomie a lumii occidentale în dimensiunea sa libertară, a fost catalizatorul unei mișcări care a luat ca țintă morala părinților, ca un fel de a spune: ”Ne-am săturat de Biserica voastră și de Dumnezeul vostru incapabil să prevină cruzimile de pe lume!”
Al doilea episod este decizia pe care guvernul nou instalat a luat-o încă din primul moment: ”În aceste zile – a declarat premierul Dacian Cioloș – când au fost discuții legate de finanțarea sau nu a lăcașelor de cult, dincolo de justificarea sau nu a bugetului public, am simțit o tensiune foarte mare în societate legată de aceste lucruri și cred că, împreună, trebuie să vedem cum facem să depășim aceste tensiuni și aceste conflicte care nu fac bine nici de o parte, nici de alta”. Am citat motivația pe larg deoarece ea pune în evidență că nu circumstanțele economice, ci afilierea la mesajele anticlericale ale ”Revoluției Colectiv” au fost determinante; nu constrângerile financiare, ci opțiunile ideologice au dictat politica Guvernului.
A treilea episod este, desigur, declarația recentă a președintelui Klaus Iohannis care i-a calificat drept ”fanatici religioși” pe semnatarii petiției pentru definirea familiei în Constituție. Cum nu pare să fi fost spontană și întâmplătoare, afirmația va fi avut scopul de a provoca o polarizare și o dinamică electorală favorabilă, prin coalizarea opțiunilor libertare din societatea românească.
Se vede mai limpede acum că dreapta este înclinată să aleagă o linie de laicizare tot mai avansată. Ceea ce se petrece la noi este în contratimp cu evoluțiile din unele țările occidentale, dar acest lucru nu ar trebui să ne surprindă. În Franța bunăoară, victoria lui François Fillon în primarele dreptei sugerează că dreapta aduce în prim plan un catolicism tradiționalist care părea complet epuizat sau prea timorat ca să mai iasă în evidență. Dreapta franceză tinde astfel să reînnoade legătura cu tradiția politică conservatoare, în timp ce în România, PNL și USR lansează mesaje contradictorii pe măsura confuziei generale, dar evoluează în linii mari pe calea despărțirii de tradiție. Un candidat USR de la Cluj care sugera un progrom împotriva credincioșilor ortodocși a fost retras cu scuze publice de pe liste, dar faptul de a fi ajuns acolo dezvăluie afinități semnificative. Din eclectismul de azi al USR se va desprinde la un moment curentul dominant, care, după toate aparențele, se îndreaptă puternic către stânga libertară.
Prin comparație, PNL posedă o inerție mare, care îl ține mai aproape de atașamentele sale tradiționaliste. Liberalii s-au speriat în primă instanță de declarațiile lui Iohannis, și au anunțat că vor susține referendumul privind definiția familiei, dar faptul de a-l fi desemnat necondiționat pe Dacian Cioloș ca port drapel ne dezvăluie orientarea lor principală. Premierul arătase fără dubiu care este direcția gândirii și acțiunii sale și mai ales că nu acceptă să fie deturnat de politica de partid.
Divorțul acesta aproape anunțat dintre dreapta politică și ortodoxia românească e de rău augur, căci va aliena și mai puternic electoratul cu opțiuni autentice de dreapta, obligându-l să se izoleze în absenteism sau în contestații antisistem.
