Curtea de Apel Oradea a admis, marţi, apelurile mai multor inculpaţi din dosarul în care fostul vicepreşedinte al CJ Bihor, Alexandru Kiss, a fost condamnat la 8 ani de închisoare pentru corupţie şi a hotărât retrimiterea dosarului la Tribunal, constatând că procesul nu a fost echitabil.
Hotararea de rejudecare vine in urma dezvaluirilor explozive facute in legatura cu modul in care a fost fabricat acest dosar. Ne referim la declaratia data in fata Curtii de Apel Oradea de omul de afaceri Bojtor Vilmos si prezentata in exclusivitate de Lumea Justitiei, in care acesta relata cum a lucrat cu DNA, SRI si serviciul secret maghiar pentru infundarea lui Kiss. Bojtor Vilmos a povestit totodata cum DNA si SRI i-au promis ca va primi o pedeapsa cu suspendare in caz ca da declaratii impotriva lui Alexandru Kiss.
De asemenea, decizia Curtii de Apel Oradea vine dupa ce Lumea Justitiei a dezvaluit in exclusivitate metodele securiste la care a apelat DNA in dosar, pentru a putea controla derularea procesului. Mai exact, DNA a dispus monitorizarea si supravegherea judecatorului Antik Levente, a lui Alexandru Kiss si a avocatului acestuia Razvan Doseanu. Practic, in acest mod DNA a putut afla strategia de aparare a lui Alexandru Kiss, dar si discutiile purtate pe dosar de judecatorul Anitik Levente cu colega sa Gabriela Tarca. Operatiunea de supraveghere a fost realizata intr-un tinut la sertar de DNA timp de trei ani si inchis pe motiv ca fapta nu exista. Un dosar care in realitate a reprezentat doar un pretext care sa justifice interceptarea si monitorizarea celor trei.
Potrivit sentinţei Curţii de Apel Oradea postate, marţi, pe portalul instanţelor, decizia a fost luată în scopul garantării efective a prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii şi este definitivă.
”Curtea de Apel Oradea admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DNA – Serviciul Teritorial Oradea şi de inculpaţii Kiss Alexandru, Bojtor Vilmos Laszlo, Rus Beneamin, Miklossy Ferenc şi Miklossy Ferenc Laszlo împotriva sentinţei penale nr. 85 din 18 iunie 2018 pronunţate de Tribunalul Bihor. Desfiinţează sentinţa apelată şi, considerând că pentru buna desfăşurare a judecăţii nu se impune disjungerea cauzei faţă de acuzaţiile factuale formulate de procuror şi de formele de participaţie penală reţinute în rechizitoriu, precum şi în scopul garantării efective a prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii, trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă – Tribunalul Bihor. Sentinţa este definitivă”, se arată în documentul citat.
Astfel, instanţa a constatat încălcarea dreptului la un procesul echitabil garantat inculpaţilor Miklossy Ferenc, Miklossy Ferenc Laszlo şi Roatiş Gheorghe Ioan, precum şi a dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală prin nepronunţarea de către Tribunalul Bihor cu privire la fondul cauzei în ceea ce priveşte acuzaţiile de comitere de către respectivele persoane a infracţiunii de spălare a banilor, în formă continuată, formulate de procuror, transmite Mediafax.
”Tribunalul Bihor nu s-a pronunţat cu privire la acuzaţia de spălarea a banilor reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor arătând în considerentele sentinţei penale nr. 85/18 iunie 2018 că nu va analiza materialul probator administrat în cauză în vederea stabilirii întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, ca urmare a reţinerii, în mod eronat, a incidenţei prescripţiei răspunderii penale”, se arată în documentul citat.
Magistraţii au reţinut că decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018 a produs efecte cu privire la sfera actelor apte de a întrerupe prescripţia răspunderii penale numai de la data de 25 iunie 2018 când a fost publicată în Monitorul Oficial al României, deci ulterior pronunţării de către Tribunalul Bihor a sentinţei penale nr. 85/18 iunie 2018.
”Tribunalul Bihor avea obligaţia de a se pronunţa cu privire la temeinicia acuzaţiilor de spălare a banilor formulate de procuror împotriva inculpaţilor Miklossy Ferenc, Miklossy Ferenc Laszlo şi Roatiş Gheorghe Ioan şi de a analiza tipicitatea obiectivă şi subiectivă a infracţiunii reproşate inculpaţilor, în condiţiile în care, prin raportare la dispoziţiile art. 155 alin. (1) Cod penal în vigoare la data pronunţării hotărârii, nu intervenise prescripţia răspunderii penale pentru acuzaţia de spălare a banilor. În mod nelegal, Tribunalul Bihor a dat eficienţă deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, deşi a reţinut că aceasta nu era publicată la data pronunţării sentinţei şi că este obligatorie doar de la data publicării în Monitorul Oficial al Românie. Aşadar, prin raportare la data pronunţării sentinţei, Tribunalul Bihor şi-a asumat adoptarea unei soluţii nelegale, fundamentate doar pe comunicatul de presă al CCR, iar nu pe vreo decizie general obligatorie a instanţei de contencios constituţional publicată în Monitorul Oficial al României”, se subliniază în sentinţă.
De asemenea, magistraţii Curţii de Apel Oradea au susţinut nulitatea sentinţei penale nr. 85/18 iunie 2018 pronunţate de Tribunalul Bihor ca urmare ”a încălcării semnificative şi substanţiale a dreptului la apărare al inculpatului Bojtor Vilmos Laszlo”, prin desfăşurarea ultimelor acte din stadiul cercetării judecătoreşti în prima instanţă, precum şi a stadiului dezbaterilor în prima instanţă în lipsa avocatului ales al inculpatului.
Judecătorii au constatat şi încălcarea dreptului la un procesul echitabil garantat inculpatului Rus Beneamin precum şi a dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală prin nemotivarea sentinţei penale nr. 85/18 iunie 2018 pronunţate de Tribunalul Bihor cu privire la acuzaţiile formulate de procuror împotriva acestui inculpat.
”Potrivit jurisprudenţei CEDO, instanţa are obligaţia de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi probelor părţilor. Considerentele hotărârii Tribunalului Bihor cu privire la inculpatul Rus Beneamin constau, în esenţă, într-o reproducere ad litteram a conţinutul rechizitoriului (inclusiv greşelile gramaticale sau de tehnoredactare) şi a poziţiei procesuale a parchetului cu privire la raportul de expertiză tehnică în specialitatea evaluare imobiliară întocmit de expertul Costea Florian Dorian, precum şi în includerea unor scurte paragrafe din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor audiaţi în faza cercetării judecătoreşti, Tribunalul Bihor neprocedând la analiza in concreto în considerentele hotărârii a apărărilor inculpatului (probe ori motive principale susţinute în apărare)”, mai susţin magistraţii Curţii de Apel Oradea.
În opinia acestora, Tribunalul Bihor nu şi-a îndeplinit obligaţia de a evidenţia modul în care a aplicat standardul probei „dincolo de orice îndoială rezonabilă” atunci când a pronunţat o soluţie de condamnare a inculpatului Rus Beneamin şi nu a respectat standardul impus de CEDO în privinţa motivării hotărârii judecătoreşti, prin raportare la acest inculpat, ceea ce conduce la ”imposibilitatea determinării în mod neechivoc a bazei epistemologice a convingerii instanţei şi echivalează cu o necercetare efectivă a fondului cauzei şi cu încălcarea principiului egalităţii armelor”.
”Carenţele constatate în considerentele hotărârii cu privire la inculpatul Rus Beneamin echivalează cu lipsa unei judecăţi efective a cauzei, care nu poate fi suplinită de către instanţa de apel întrucât ar conduce la lipsirea inculpatului de un grad de jurisdicţie”, se mai menţionează în sentinţă.
Rejudecarea cauzei se va relua din stadiul cercetării judecătoreşti în primă instanţă, când, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil, instanţa de rejudecare urmează să procedeze la administrarea nemijlocită în condiţii de celeritate cel puţin a mijloacelor de probă constând în declaraţiile inculpaţilor, în măsura în care aceştia nu uzează de dreptul la tăcere, şi declaraţiile martorilor.
