Pe 25 noiembrie 2014, Victor Ponta îi informa pe reporterii ProSport că nu a semnat “actele Forza Rossa”. Sursele susţineau contrariul. Premierul iscălise documente din dosarul de aplicaţie al primei echipe româneşti din Formula 1, un proiect susţinut de Forza Rossa Holding, compania lui Ion Bazac, fostul coleg de partid de-al lui Ponta. Sediul holdingului este într-o căsuţă poştală din Cipru, transmite Mediafax.
Pe 11 martie 2015, ProSport a publicat imagini cu documentul înregistrat oficial sub numărul 5/587 din 5 februarie 2014. Sub antetul Guvernului şi ştampila Cabinet Prim Ministru, Ponta semna o scrisoare de susţinere introdusă în dosarul de aplicaţie Forza Rossa pentru intrarea în Formula 1. La câteva ore distanţă, premierul a publicat actul “simbolic” pe pagina sa de Facebook, insistând că nu e vorba despre o garanţie guvernamentală. Trecuseră 110 zile de când ProSport solicitase oficial Guvernului acest document. Până miercuri, răspunsul fusese tăcere. Ce are premierul de ascuns?
Bărbatul înalt, care acum 27 de ani juca în echipă cu Hagi şi Lăcătuş într-o semifinală de Cupa Campionilor Europeni împotriva lui Benfica, se teme. A acceptat să discute cu reporterii ProSport pentru că nu ştie ce îi poate aduce ziua de mâine. Involuntar, el este motivul pentru care jurnaliştii au demarat investigaţia Forza Rossa în octombrie 2014. Peste noapte, se transformase din îngrijitor, adică om care curăţa geamuri şi podele, în director de Formula 1. Acum, are nevoie de o garanţie morală în cazul în care garanţia financiară demnă de peşterile lui Ali Baba pe care i-a promis-o şeful său dispare ca duhul din lampă. „Am semnat acte şi nu ştiu ce am semnat. Şi când sunt acasă, în România, primesc plicuri din Anglia, de la Curtea de Justiţie. Pe de altă parte, sunt bani mulţi. Colin mi-a promis că-mi va da o sumă mare”.
Cât? 100.000 de euro?, întreabă curios jurnalistul.
Bărbatul de 52 de ani din faţa lui râde ironic. “O sută de mii? Câteva milioane de euro! Nu ştiu dacă o să-i văd, deşi Colin e parolist. Nu vreau să-mi fac iluzii, mă gândesc să plec. Credeţi că mă puteţi ajuta să-mi găsesc un loc de antrenor la o grupă de copii în Liga 1?”, spune, trăgându-şi firul gândurilor din ţigara aprinsă. Sare rapid de la o stare la alta, conflictul intern îl macină vizibil.
Haosul de la Caterham? “Totul a fost făcut pentru Forza Rossa”
Luni de zile, personajele din investigaţia Forza Rossa au negat orice legătură între echipa lui Bazac şi evenimentele de la Caterham. Bărbatul în pullover de culoarea muştarului are însă altceva de spus: “Totul a fost făcut de la început pentru Forza Rossa, pentru România, însă a apărut problema asta cu Fernandes. Ponta e băgat, Bazac e băgat, Bănicioiu, foarte mulţi în spate. E şi Ghiţă. Colin m-a luat în Austria în noiembrie şi mi-a spus lucrurile astea. Mi-a zis aşa:
Deşi nu o spune, se teme de urmările juridice ale semnăturilor depuse “ca primarul” pe actele unei firme insolvente din Marea Britanie. Mintea lui e tentată să-şi imagineze milioane de euro în cont, însă Constantin Cojocar – director şi patron de echipă de Formula 1 decedată – locuieşte într-un subsol friguros dintr-o casă deţinută de familia Kolles în oraşul german Ingolstadt şi se ocupă cu diverse treburi ale firmei Kodewa, cot la cot cu ceilalţi angajaţi români ai familiei: tatăl Romulus şi fiul Colin Kolles. Deşi primeşte ordine de la amândoi, Cojocar îl consideră şef pe Dieter-Colin Kolles, germanul născut la Timişoara sub numele Călin Colesnic şi fugit împreună cu părinţii în Occident la începutul anilor ’80.
