De Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Deși încă tînăr, premierul care conduce România are lacune grave de memorie relativ la fapte nu chiar atît de îndepărtate și foarte grave, genul care marchează orice om pe viață. Precum punerea de cătușe, împrumutul de bani grei în momente dificile, procese avute în justiție cu firme străine etc. Florin Cîțu a convocat azi, sîmbătă, o conferință de presă pentru a vorbi despre rectificarea bugetară, în fapt o modalitate șmecherească de a întrerupe neverosimila tăcere de cîteva zile în plin scandal al condamnării din SUA, în timp ce o țară întreagă se întreba unde a dispărut. O conferință în care premierul a lăsat impresia ori că e sclerozat, ori că își bate joc de inteligența românilor.
Cîteva aserțiuni ale lui Cîțu:
”Ştiţi foarte bine că în România, în legislație, pentru președinte, premier, miniștri, demnitari, cei care sunt numiți de Parlament nu se face cerere pentru ORNISS, în legislația în vigoare nu se face cerere… Avem acces la aceste informații fără a face o cerere pentru ORNISS”.
”Nu am adus în discuție acest eveniment în ceea ce-l priveşte pe domnul președinte. În ceea ce-l privește pe dl Ludovic Orban, un coleg mi-a spus că acum câteva luni de zile i-a arătat această hârtie și spunând că o are, deci presupun că avea această informație”.
”Am discutat cu dl preşedinte (Iohannis n.n.) și trebuie să fie foarte clar, aceasta nu este o situație, despre care vorbim, penală. Bineînţeles că sunt legislații diferite în România și în Statele Unite, dar nu se califică sub nici o formă. Dar am discutat cu dl președinte și despre acest subiect și despre rectificare și mai multe subiecte”.
”Au fost respectate toate procedurile legale pentru a fi numit premier, deci nu am considerat în acel moment, poate că ar fi trebuit, dar nu am considerat că este un element important pentru această funcţie.”
”Vă daţi seama că este un moment la care te uiți și trebuie să-ţi aduci aminte. Este o situație prin care nu am dorit să mai trec și nu am mai trecut niciodată. Era o sâmbătă, era 3 decembrie, fusese ziua colegului meu de cameră și de acolo veneam. Doar știu că am băut îndeajuns ca să depășesc limita legală”.
”Cred că bere am consumat. Nu pot să duc 7-8 beri, dar am băut, am depășit limita legală și am fost oprit.”
”Am recunoscut imediat că am consumat băuturi alcoolice și am respectat toate procedurile legale pe care le avea statul Iowa, deci nu a fost nimic special.”
”Din câte îmi aduc aminte, nu au fost 48 de ore (după gratii n.n.), dar am plătit tot ce a fost nevoie, am respectat toată legislaţia, toate recomandările instanţei. Subiectul a fost închis din momentul respectiv.”
”A trebuit să-mi vând mașina și m-am şi împrumutat, nu mai ştiu exact… ”
”Am vândut maşina şi cred că m-am împrumutat la bancă, ceva de genul ăsta… am luat nişte bani.”
DIN CICLUL ”NU ȘTIU, NU CRED, AM UITAT, NU ÎMI AMINTESC”
Reporter: ”Aţi plătit împrumutul ulterior?”
Florin Cîţu: ”Da, cred că da.”
Reporter: ”Ne puteţi spune şi de unde aţi luat banii?”
Florin Cîţu: ”Nu mai ştiu exact, dar, în momentul respectiv, avocatul a fost plătit… cred că am plătit eu avocatul şi apoi am vândut maşina.”
Reporter: ”În primul rând, cu cât ați vândut acea mașină, Ford Probe, din ce am înțeles. Și mai este un dosar, în 2008, apare tot în Iowa, legat de o problemă tot financiară, de un împrumut. Dacă puteți să ne dați explicaţii despre acest lucru?”
Florin Cîţu: ”Acolo nu am nicio explicaţie. În 2008, eram deja în România. Deci, chiar nu ştiu despre ce se întâmplă acolo. Chiar nu știu, în 2008 eram în România. În ceea ce privește mașina, nu știu, cred că 1.500 de dolari, ceva de genul acesta. Era veche, era de prin… eu o cumpărasem prin ’96, ea era deja de prin ’88 (1989 n.n.), deci, nu făcea foarte mulți bani, era o maşină veche.”
Reporter: ”Legat de dosarul din Statele Unite din 2008. Pe site-ul instanţei apare acest dosar și apare o sumă de 100 de euro achitată. Despre ce este vorba?”
Florin Cîţu: ”Chiar nu ştiu.”
Reporter: ”Numele dumneavoastră este acolo.”
Florin Cîţu: ”Am înțeles. Nu știu, nu am achitat nicio sută de euro, deci nu știu despre ce este vorba. În 2008, eram în România. Chiar nu știu despre ce este vorba, o să mă uit să văd, dar nu am achitat nicio sumă, chiar nu știu.”
Reporter: ”Aş mai vrea eu o precizare, dacă se poate. În momentul în care v-au reținut, polițiștii v-au pus și cătușele? Au fost momente în care ați avut cătușele puse la mână?”
Florin Cîţu: ”Nu mai știu, am respectat toate procedurile legale din acel moment. Mulţumesc!”
Reporter: ”Deci, aţi avut cătuşele puse la mână?”
Florin Cîţu: ”Nu ştiu, să ştiţi că nu mai ţin minte, dar am respectat toate procedurile legale.”
Reporter: ”În dosarul dumneavoastră este și un raport confidențial toxicologic, pe care dumneavoastră l-ați depus.”
Florin Cîţu: ”Da.”
Reporter: ”Aţi fi dispus să faceți public raportul respectiv?”
Florin Cîţu: ”Dar nu știu dacă îl am, în primul rând, și cred că dacă era confidențial, sunt lucruri medicale, ceva de genul ăsta, nu îmi dau seama ce e acolo.”
Reporter: ”Inclusiv alcoolemia dumneavoastră exactă, substanțele pe care le-ați consumat, asta din raportul…”
Florin Cîţu: ”Dar nu cred că am acel raport. Dar o să mă uit, dacă-l am, o să discutăm.”
Reporter: ”Dar dacă ajungeţi la el, l-aţi prezenta public?”
Florin Cîţu: ”Dar alcoolemia cred că era trecută în dosarul pe care l-aţi prezentat dvs.”
Reporter: ”Dincolo de alcoolemie, raportul pe care dvs. l-aţi depus în instanţă cuprindea inclusiv substanţele pe care…”
Florin Cîţu: ”Dar cred că era un raport cerut de instanţă. Înseamnă că era tot procedură legală, l-am depus pentru procedură legală.
Reporter: ”Nu mi-aţi răspuns la întrebare…”
Florin Cîţu: ”Dar nu ştiu dacă-l am, asta vă spun, că eu nu cred că-l am.”
Reporter: ”Dacă aţi putea intra în posesia lui, aţi verifica şi aţi putea face…”
Florin Cîţu:” Să văd întâi ce informaţii sunt acolo şi apoi discutăm, dar nu ştiu despre ce e vorba.”
Reporter: ”Nu vă mai aduceţi aminte?”
Florin Cîţu: ”Nu, nu…”
Reporter: ”Dar câte rapoarte toxicologice au trecut prin viaţa dvs.?”
Florin Cîţu: ”Acum 21 de ani… Un raport, nici nu ştiam că l-am făcut, am aflat de la dvs., deci atunci am făcut… Totul a fost printr-un avocat, avocatul s-a ocupat şi am mers mai departe.”
Reporter: ”Dar vă aduceţi aminte dacă vorbea exclusiv despre alcool, despre concentraţia de alcool…”
Florin Cîţu: ”Exclusiv despre alcool.”
Reporter: ”De ce anume nu i-aţi comunicat președintelui, pentru că spuneați că nu i-aţi comunicat acest aspect înainte de numire? Şi a doua, ați contestat, de fapt, v-aţi declarat nevinovat în momentul în care aţi ajuns în instanță, ce s-a întâmplat acolo?”
Florin Cîţu: ”Referitor la prima întrebare, nu am considerat relevant acest subiect pentru funcția din România. Cazierul meu, în România, este curat și ceea ce s-a întâmplat acum 21 de ani nu am considerat că este relevant. Poate că ar fi trebuit să spun acest lucru. Referitor la cum am pledat acolo, am vorbit cu un avocat. Eu, din primul moment, am recunoscut că am consumat băuturi alcoolice; după aceea, au intrat procedurile legale şi avocatul a fost cel care a făcut totul, eu am urmat doar sfaturile sale”.
Reporter: ”Avocatul, cu ştiinţa dvs.?”
Florin Cîţu: ”Da, dar mă sfătuia. Eu nu cunosc… Vă daţi seama, nu sunt jurist, sunt economist. Mai ales sistemul din Statele Unite.”
Reporter: ”Dosarul din 2008 ar putea avea legătură cu împrumutul pe care nu l-aţi restituit, de care spuneați mai devreme?”
Florin Cîţu: ”Nu cred, vă daţi seama că au trecut șase ani de atunci.”
Să tragem linie și să adunăm:
Premierul României, în vîrstă de 49 de ani, nu își amintește evenimente atît de dramatice, încît pot trimite un om obișnuit pentru tratament la psihoterapeut.
Nu își amintește exact ce a băut și cît a băut.
Nu își amintește dacă i s-au pus cătușe.
Nu își amintește cîți bani a plătit în urma condamnării.
Nu își amintește de unde i-a împrumutat. Nici măcar dacă a fost vorba de o bancă ori de persoane fizice. Din țară ori din SUA.
Nu e sigur dacă i-a restituit.
Nu își amintește cîți bani a luat pe mașina Ford Probe, cumpărată de el în ultimul an de colegiu la Grinnell, la doar 4 ani de la sosirea, sărac lipit, cu doar o pereche de ghete și una de blugi, în SUA. Un model care fusese lansat pe piață cu doar 7 ani înainte de a fi cumpărat de Cîțu-cel-care-spăla-vase, deci o mașină care putea avea, teoretic, chiar și numai 2-3 ani vechime ori mai puțin.
Nu își amintește dacă avocatul american a fost plătit de el sau de altcineva.
Nu își amintește de ce a fost tîrît în justiție de firma americană de consultanță financiară Clarke Jordan Financial, de fapt, nimic despre acel proces.
Nu știe dacă are propriul raport toxicologic. ”Nici nu ştiam că l-am făcut, am aflat de la dvs”(??!!!)
Nu ne spune cum e posibil să fi recunoscut din primul moment toate acuzațiile, dar să pledeze nevinovat ulterior, într-o primă fază?
”Vă daţi seama că este un moment la care te uiți și trebuie să-ţi aduci aminte.” spune, sfătos, premierul României.
Din păcate, el pare să fi jucat în alt film, din care nu își amintește mai nimic din chestiunile majore.
Florin Cîțu, o conferință de presă jenantă, în care am văzut un mort politic făcîndu-și singur și autopsia.
L-au lăsat din brațe pînă și cei mai apropiați sfătuitori de s-a putut prezenta în asemenea hal în fața românilor?
