Din 2015, de când Selmayr a luat aere de mare patron la Bruxelles, Comisia Europeană este o structură verticală unde cine mișcă, mișcă mort. Au fost dați la o parte toți oamenii valoroși, o parte din ei prin Brexit, alții prin alte mijloace. Au supraviețuit doar câțiva francezi și un belgian, indispensabili lui Barnier când negocia Acordul de retragere cu Londra. Apoi a urmat epoca Seibert. Comisarii europeni nu mai sunt politicieni de vază trimiși aici că să facă treabă, ci trepăduși fără anvergură sau incomozi politici. Cabinetele lor sunt compuse doar de Seibert cu intenția de a-i spiona și cu ajutorul departamentului resurse umane care se comportă ca un zbir. Oameni vânduți sau de vânzare și câteodată din greșeală câte unul mai competent, funcționari gri în costume gri gata formatati de sistem, aceștia compun din 2019 garda apropiată a comisarilor. Comisarii de obicei se execută, fără a ști nici ei ce fac, cu excepția notabilă a lui Serafin, pilotat de unchiul Tusk, care i-a cam pus capac Ursulei. In rest, cine are alte idei, zboară pe loc ( Breton). În direcțiile generale, nu se mai angajează sau promovează specialiști, ci generaliști. Trebuie să știe nimic din nimic ca să nu pună întrebări, a scris pe Facebook Mihaela Gherghisan Naum, corespondenta Radio France Internaționale la Bruxelles.
CE MAI SUSȚINE GHERGHISAN:
Iată cum Juncker și Ursula au supraviețuit aici, impunând o Europă germană al cărei scop era dezintegrarea politicilor mari ( agri și coeziune) și recuperarea unei părți din banii pierduți de Germania prin estul Europei din 2000 și până azi.
In plus, și Juncker și Ursula au încurajat propaganda verde care aranja anumite medii de afaceri apropiate lor. Până în 2022 asta a tot mers, când n-a mai mers, Weber a întors vesta și Ursula a fost nevoită s-o facă și ea. Intre timp însă, competitivitatea s-a dus pe apa sâmbetei, la fel și credibilitatea UE.
În aceste condiții ne-a găsit Covidul și războiul.
Să ne ferească Dumnezeu de-o criză! Asta am spus în 2019, deja traumatizata de anii Jucker, când am văzut că Macron, în aroganța lui, ne-o bagă pe gât pe Ursula, pe care a crezut c-o manipulează el cum vrea.
Nu ne-a ferit…Iar statele membre au înghițit ca proastele cam tot ce venea de la Comisie. Prin PE au mai fost ceva mișcări dizidente, dar prea slabe…
Acum stăm și ridicăm din umeri. Bani nu avem, elite nici atât, idei și mai puține, unitate ioc, competitivi nu suntem și am distrus și agricultura.
În acest condiții, iată dilema colegilor mei de la Bruxelles: de ce nu se bagă Ursula în schimbul dur de replici între Sikorski și Musk?
Crazy….
