DEZVĂLUIRILE LUI ION CRISTOIU PE BLOGUL PERSONAL(IONCRISTOIU.BLOG.RO)
Decizia CEDO în cazul lui Mircia Gutău a stîrnit mare vîlvă în opinia publică.
Primarul de Râmnicu Vâlcea a făcut puşcărie în urma unei anchete DNA şi a unui proces la ICCJ care n-au respectat o clipă normele elementare cerute de o Justiție corectă și echitabilă.
Cum în 2007 am consacrat apărării lui Mircia Gutău o emisiune Tv şi un editorial, venind vorba despre asta, la un dialog TV, pe B1Tv cu Silviu Mănăstire, am afirmat că după mine semnul că un om e nevinovat stă în curajul de a mă contacta şi a-mi da dosarul să-l studiez.
La cîteva zile după această afirmaţie, m-am trezit cu un telefon de la Gabriel Berca.
Nu ţin minte să-l fi întîlnit vreodată pe Gabriel Berca în carne şi oase.
Ştiam c-a fost unul dintre politicienii noştri de forţă: prefect, secretar general al Guvernului, ministru de Interne (în timpul Guvernului MRU), consilier prezidenţial, senator, specializat în administraţie la INA, Paris.
Auzisem despre o condamnare nedreaptă a sa la 3 luni cu executare la Curtea de Apel Bacău, de un judecător care respinsese, dintr-un foc, toate probele în favoarea sa.
Cei cu care vorbisem despre asta îmi dăduseră sentinţa drept exemplu de abuz unic chiar și în postdecembrism.
Nu mă aplecasem cu atenție asupra cazului, fie și pentru faptul că asta ar fi însemnat pentru mine o prea mare paranteză la studiul din bibliotecă.
La telefon Gabriel Berca mi-a spus c-ar vrea să-mi prezinte dosarul, pentru a mă convinge că-i nevinovat. După ce-am stabilit cu el o întîlnire la Bucureşti, în vecinătatea BAR, am început să mă interesez de caz.
Am descoperit astfel că despre sentinţa aberantă scriseră Evenimentul zilei, Academia Caţavencu, Lumea Justiţiei, Adevărul.ro, Ziarul de Gardă.
Silviu Mănăstire făcuse o întreagă emisiune cu el.
Spre deosebire de cazul Mircia Gutău, care beneficiase doar de apărarea mea, cazul Gabriel Berca devenise un steag de luptă a presei independente.
Gabriel Berca e mai sărac decît Lenin!
Ori de cîte ori sunt căutat de cineva pentru a-mi da un dosar ca să mă conving că e vorba de o făcătură, mă interesez discret dacă e un om bogat.
Fireşte, poţi fi bogat, poţi fi chiar corupt, dar în cazul pentru care eşti condamnat să fii nevinovat.
Totuşi, pentru mine, comunist convins, bogăţia e semnul că ceva foc o fi dacă iese fum.
Spre uluirea mea, declaraţia de avere a lui Gabriel Berca mărturiseşte un om sărac.
Un om sărac lipit dacă ne gîndim la funcţiile publice deţinute şi din care se putea pricopsi cu ceva:
Un apartament de trei camere la Bacău împreună cu soţia şi o maşină Skoda.
Doar atît.
Pînă şi Lenin era mai bogat ca Gabriel Berca!
Am lucrat la cazul Gabriel Berca mai ceva decît la o carte despre un caz de Istorie.
E suficient să amintesc în acest sens că Rechizitoriul și Motivarea Sentinței, declarațiile de martor din cadrul urmăririi penale și din cadrul Procesului, articolele din ziare, textele de legi însumează peste 400 de pagini.
Rezultatul studierii cazului nu numai ca jurnalist, dar și ca istoric, e acest articol de investigație, uriaș ca întindere într-o lume în care SMS-ul ia locul romanului fluviu, dar pe care-l public așa cum l-am scris, convins că acest caz, al lui Gabriel Berca, va rămîne, ca un exemplu de execuție de către Mafia transpartinică din DNA, în Istoria acestor vremuri sinistre, în care sub pretextul Luptei împotriva corupției au loc în toată țara reglări de conturi politico- mafiote.
Dosarul dat de Gabriel Berca, documentele cerute de mine ulterior, informaţiile primite în urma emailurilor mele, lectura articolelor din presă mă fac să concluzionez în chip categoric:
În viaţa mea n-am văzut o mai mare făcătură ca acest dosar în urma căruia Gabriel Berca a făcut două luni şi jumătate de arest preventiv şi a fost condamnat la 3 ani închisoare de Curtea de Apel Bacău.
La Mircia Gutău am avut de-a face cu un flagrant eşuat. Ca să-i iasă răfuiala politico-mafiotă, DNA a transcris fals înregistrarea video a aşa-zisului flagrant. La Mircia Gutău se mai putea invoca faptul că exista o probă video, chiar dacă falsificată.
La Gabriel Berca nu există nici măcar o probă video falsificată.
Nu există de fapt nici o probă.
Există doar denunţul şi declaraţiile (generale, fără precizări) ale denunţătorului şi o declaraţie a unui martor, obţinută de DNA prin şantaj şi negată de acesta în instanţă.
Totul a început de la un denunţ.
Pe 22 iunie 2015, dimineața, Viorel Rusu, om de afaceri din Bacău, scrie la DNA în prezența Corneliei Hrincescu, șefa DNA Bacău următorul Denunţ:
„Domnule procuror
Subsemnatul Rusu Viorel domicil în com MĂRGINENI str. Calea Moineşti jud Bacău
Vă aduc la cunoştinţî următoarele
În anul 2009 am semnt contra-ctul execuţie lucrîri privind construirea unei şcoli în com ARDEOANI jud Bacău lucrare estimată la 5,6 mil lei fărî TVA.
Lucrărili au fost finalizate în luna octonbrie 2010 pe parcursu executări lucrărilor Primarul Diaconu Victor motiva că nu iau fost alocate fonduri pentru plata acestora.
Pe parcursu execuţieii lucrîrilor Deputatul Banu Mihai şi senatorul Berca Gabriel mau rugat sî continui lucrările asigurîndumă că vor face demersurile necesare pentru alocarea fondurilor.Pentru aşi exercita influenţa în scopu obţineri finanţări Banu Mihai atît în nume personal cît şi în numele lui Berca Gabriel mia cerut sume de bani cuantificate în total la 20% din valoarea contractului.
În perioada 2010-2012 iam dat lui Banu în total aprocsimativ 270 000 mii Euro atît pentru el cît şi pentru Berca Gabriel.
Suma de 150.000 lei am dato sub pretextu achisitionîri unui teren iar diferenţa cu toate aceste SC Conex Trust nu şi a încasat contravaloarea lucrărilor în totalitate.
Lucrăril au fost achitate abia în anul 2014 ca urma a unei hotărîri de guvern din care sa achitat arieratele22.06.2015”
Autorul acestui text e astfel prezentat de Adevărul.ro din 18 aprilie 2014:
„Viorel Rusu, baronul afacerilor cu statul.
Viorel Rusu (48 ani) deţine grupul de firme Rustrans-Contextrust-Amici, unul dintre cele mai puternice din Moldova, cu peste 800 de salariaţi şi o cifră de afaceri, raportată în 2012, de aproape 50 de milioane de euro. Ascensiunea omului de afaceri băcăuan a fost evidentă în ultimii ani, chiar dacă a fost criză economică, iar secretul lui este buna relaţionare cu instituţiile statului. A preluat în anii 2008-2009 firmele Contextrust şi Amici, care au făcut parte, înainte de 1989 din puternicul Trust de Construcţii şi Montaj Bacău. Odată cu ele a preluat un patrimoniu colosal, arhive, proiecte şi litigii. Viorel Rusu este şi proprietarul unui restaurant, dar şi dealer Mitsubishi. Firmele lui Viorel Rusu execută orice tip de construcţii în afacerile care implică instituţiile publice: sediile Direcţiei Silvice Bacău, a Direcţiei Apelor Bacău, Cimitirul Sărata II, Podul Mărgineni şi Calea Moineşti (finanţare europeană), Modernizarea Maternităţii Bacău, Pasajul Subteran Oituz, blocuri ANL, Amenajări albii, alimentare cu apă (comuna Răcăciuni), reţea de canalizare în Săuceşti, şcoala din localitatea Ardeoani. Viorel Rusu a devenit şi dezvoltator imobiliar de cînd construieşte Complexul Bistriţa, are afaceri cu peşte, după finanţarea europeană pentru realizarea unui iaz de 10 hectare la Blăgeşti”.
Articolul continuă prezentînd afacerile dubioase ale lui Viorel Rusu.
Nu e singurul apărut în presă despre unul dintre cei mai bogaţi oameni din Moldova, abonat la contracte cu statul.
Iată cîteva titluri edificatoare:
Milionarul Viorel Rusu isi face baltă, de 10 hectare, din fonduri europene;
Cum a pus mîna Viorel Rusu pe Comalrid și mie de metri în centrul Bacului, vîndute la prețul unei garsoniere;
Cum a reușit să vîndă Viorel Rusu apartamentele MAI cu minciuni autentificate la notar și acte incomplete la Cadastru;
Viorel Rusu, specialistul în stors milioane de la stat
Cazul Viorel Rusu a făcut obiectul emisiunii România Te Iubesc de pe ProTv, din 21 decembrie 2014, dedicată Mafiei din Bacău.
Stăpînul județului Bacău – un analfabet pur și simplu
S-ar putea ca unii cititori să creadă că textul reprodus de mine e o farsă. E greu de imaginat că un ins cu asemenea afaceri, Stăpînul județului Bacău, unul dintre cei mai bogați oameni din Moldova, nu știe să scrie. Intrigat că în România de azi un om matur (Viorel Rusu a fost pînă a începe să se îmbogățească plutonier de Miliție, șofer la IJP) poate avea un asemenea grad de analfabetism, am vrut să văd dacă și alte denunțuri ale lui Viorel Rusu sunt la fel. Și, spre uluirea mea, am constatat că da, așa scrie, ca un analfabet exemplar, unul dintre îmbogățiții postdecembriști, un baron local care a reușit să pună la colț presa din Bacău. Ziariștii care au îndrăznit să-i demaște afacerile de corupție au fost hăituiți cum rar se întîmplă pînă și-n Columbia.
Cititorii vor fi observat folosirea unor termeni pretenţioşi precum „cuantificate”, ”demersurile”, „a-şi exercita influenţa” în vădit contrast cu analfabetismul absolut al autorului (nu cunoaşte articolul hotărît, scrie mi-au, miau, ca la pisică).
Explicația e dată de precizarea de pe prima pagină a documentului.
Denunțul n-a fost scris acasă și apoi depus la DNA Bacău, pentru ca după un timp să fie repartizat unui procuror.
Denunțul a fost scris în prezența procuroarei șefe Cornelia Hrincescu care a și preluat cazul.
Explicaţia posibilă ar fi următoarea:
Conţinutul e dictat de procuroarea de caz Cornelia Hrincescu.
Textul e rezultatul analfabetismului, dar şi al scrisului în grabă, sub dictare.
M-am chinuit o grămadă să transcriu denunţul aşa cum a fost el scris de Viorel Rusu.
Se înţelege că bătîndu-l la calculator, aveam tendinţa să scriu ă în loc de î, să pun articolul hotărît.
L-am reprodus aşa cum l-a scris marele om de faceri din mai multe motive:
- Primul şi cel mai important, ţine de persoana mea. Cînd citeam în Camil Petrescu despre omul de afaceri Tănase Lumînăraru că nu ştia să citească şi, cu toate acestea, dăduse mari lovituri financiare, eram convins că e o născocire a marelui scriitor, altfel destul de antipatic cu ghiorţanii îmbogăţiţi ai vremii sale.
Acum însă, văzînd Denunţul unuia dintre cei mai bogaţi şi mai puternici oameni din Moldova, m-am convins că postdecembrismul l-a depăşit pe Camil Petrescu. - În al doilea rînd, am transcris denunţul pentru a putea explica acuzaţiile aduse lui Mihai Banu şi Gabriel Berca.
Potrivit Evenimentului zilei din 3 august 2016, care s-a ocupat pe larg de cazul Gabriel Berca, pe data de 20 octombrie 2009, Primăria comunei Ardeoani (primar era PDL-istul la vremea respectivă Victor Diaconu) încheie cu omul de afaceri Viorel Rusu (sponsor al PDL la vremea respectivă) un contract prin care firma sa, urma să primească, pentru construirea unei școli, suma de 1,2 milioane euro.
Contractul friza absurdul.
Primăria avea, primită de la Guvern în 2006, suma de 125 000 de euro.
Potrivit Legii 273/2006, nu poți încheia un astfel de contract dacă n-ai sursă de finanțare.
În plus, contractul era mult supraevaluat.
Nu de alta, dar Viorel Rusu prin astfel de metode se îmbogățise pe spatele banilor publici.
La vremea respectivă, în 2009, Viorel Rusu era sponsorul PDL. Prin Bacău se dusese vestea că Viorel Rusu se lăuda că finanțase victoria PDL în 2008 și că finanța victoria lui Traian Băsescu în 2009.
Știindu-se în această ipostază, Viorel Rusu n-are nici o grijă în ce privește primirea banilor.
Urma să facă presiuni asupra asupra liderilor locali ai PDL să influențeze o Hotărîre de Guvern prin care să-și ia banii.
Aşa cum se va vedea din Dosar, cel care face presiuni asupra liderilor locali ai PDL ca să intervină la Guvern în favoarea achitării nu e primarul, cum te-ai aştepta, ci Viorel Rusu.
Din cînd în cînd, primarul făcea gălăgie prin şedinţele de la judeţ.
Cei care erau bătuţi la cap cu acest contract – Mihai Banu şi Gabriel Berca – îşi dădeau seama că în veci Guvernul Boc n-ar fi fost de acord să dea banii respectivi.
Lucrurile se agravează după venirea lui Gabriel Berca, în iunie 2010, ca lider interimar al PDL Bacău.
Viitorul ministru de Interne se opune relaţiei PDL cu dubiosul Viorel Rusu, un om de afaceri cu o imagine catastrofală în judeţ.
Viorel Rusu continuă însă lucrările sperînd într-o ilegalitate a Guvernului PDL.
Ilegalitatea comisă de Liviu Dragnea
În septembrie 2010 şcoala e gata.
Viorel Rusu nu şi-a primit banii.
Şi-i va primi, culmea! nu de la Guvernul Emil Boc, ci de la Guvernul Victor Ponta.
După căderea Guvernului Ungureanu, Viorel Rusu se orientează rapid către PSD. Ca sponsor al PSD, pe 12 decembrie 2014, Viorel Rusu încasează 1,7 milioane euro.
Cum aşa?
Foarte simplu.
Generosul Ministru al Dezvoltării Regionale, Liviu Dragnea, emite un Ordin de ministru prin care Viorel Rusu primeşte ilegal suma de 1,7 milioane euro (contractul plus arieratele).
În 29 decembrie 2014, după ce fuseseră daţi banii, Ordinul e legalizat prin Hotărîrea de Guvern nr. 1169 din 29 decembrie 2014.
Raportul Curţii de Conturi Bacău pe 2014 declară la Capitolul III, A2, drept ilegală suma dată de Guvern primăriei Ardeoani pentru achitarea sumei cerute de Viorel Rusu.
Aşadar, în 12 decembrie 2014, Viorel Rusu primise suma pe care o trecuse din burtă, cu mult mai mare decît valoarea lucrărilor.
Ceea ce nu fusese posibil în Guvernarea Emil Boc pentru că Gabriel Berca nu intervenise „pe lîngă miniştri” s-a întîmplat sub guvernarea lui Victor Ponta.
Nu de alta, dar atît primarul, cît şi Viorel Rusu schimbaseră barca!
Primarul Victor Diaconu, de exemplu, a trecut la UNPR pe vremea cînd partidul era aliatul PSD, iar în prezent e primar PNL.
Dacă ţinem cont că Viorel Rusu e unul dintre cei mai bogaţi oameni din Moldova, că e un abonat al contractelor cu statul, te-ai aştepta să-şi vadă mai departe de afaceri.
Pe 22 iunie 2015 însă, după ce încasase banii cu şase luni în urmă şi continua să încaseze din contracte cu statul, pe Viorel Rusu îl loveşte o criză de cinste şi depune un denunţ pentru fapte petrecute între 2010-2012, altfel spus cu 5 ani în urmă.
Ar fi fost normal ca procurorul Cornelia Hrincescu să-l întrebe ce l-a apucat să depună un denunţ acum, la cinci ani de la comiterea faptelor, imboldul fiind obligatoriu de luat în seamă de orice procuror.
La interogatoriul din după-amiaza lui 22 iunie 2015, procuroarea nu-l întreabă despre acest motiv.
De ce?
Răspunsul ni-l dă un amănunt despre Viorel Rusu consemnat de presă.
Viorel Rusu e denunţător de profesie.
Adevărul.ro scrie în 4 februarie 2016:
„În ultimii doi ani, Viorel Rusu a formulat mai multe denunţuri la DNA în care a acuzat primari, deputaţi şi senatori care ar fi pretins şi primită mită de la el”.
Ziarul de Gardă nota în 15 februarie 2016:
„Viorel Rusu i-a denunţat pe Romeo Stavarache, Costel Căşunariu, Constantin Apostol, Gabriel Berca, Mihai Banu, Mihai Bociar, Viorel Ferendino ş.a.”
Dacă ne gîndim la felul în care s-a îmbogăţit şi se îmbogăţeşte zi de zi Viorel Rusu, la averea uriaşă, la afacerile pe care le desfăşoară, dar şi la analfabetismul său absolut, ne-am aştepta la o mai mare prudenţă în practicarea denunţurilor.
Oamenii de afaceri au alte treburi decît denunţarea pe bandă rulantă la DNA.
Complicitatea penală a DNA cu Mafioții postdecembriști
Dacă ne gîndim însă la alte cazuri similare din ţară, vom înţelege ca în acest caz e vorba de una dintre cele mai mari ticăloşii din istoria postdecembristă.
Pentru a se implica în răfuielile politico-mafiote, DNA are nevoie de denunţarea la ordin.
Între procurorii DNA şi mafioţii post-decembrişti precum Viorel Rusu, Gheorghe Florică, Dinu Pescariu – se încheie înţelegeri penale.
Mafiotul îşi vede de treburi: corupe, jefuieşte, terorizează judeţul, sfidează oamenii simpli, fără a fi atins de DNA nici cu o floare.
În schimbul acestei protecţii, DNA îi cere – cînd are nevoie – un denunţ împotriva cuiva care trebuie lichidat politic sau chiar fizic.
Aşa se explică uluitoare repeziciune cu care se desfăşoară ancheta.
Dimineaţa Viorel Rusu depune Denunţul.
Lectura denunţului arată că în materie de minime precizări, denunţul e apă de ploaie.
După-amiază, Viorel Rusu e chemat să dea declaraţie de martor.
Lectura Declaraţiei spune totul despre Operaţiunea politico-mafiotă.
În privinţa lui Gabriel Berca cele patru pagini ale Declaraţiei se rezumă la simple alegaţii:
„Personal, Berca Gabriel nu mi-a solicitat direct sume de bani şi nu i-am dat acestuia vreo sumă de bani, dar în discuţiile purtate, m-a asigurat că ştie sumele primite de Banu Mihai de la mine în scopul asigurării finanţării. Cei doi îmi promiteau în mod constant că plata sumei datorate de primăria Ardeoani va fi pusă pe ordinea de zi a Guvernului, în şedinţa de Guvern de miercuri, însă mă amînau de la o şedinţă la alta, spunînd că se va rezolva data viitoare”.
Declaraţia de martor îl acuză pe Mihai Banu c-a pretins şi încasat de la el, Viorel Rusu, bani, „atît pentru sine, cît şi în numele lui Berca”, sume date în perioada 2010-2012.
Într-o altă Declarație, cea din 23 iulie 2015, premergătoare arestării lui Gabriel Berca, Viorel Rusu susține că i le-a dat lui Mihai Banu la un hotel din Bucureşti al cărui nume nu-l ştie.
Imaginaţi-vă un tip venit din Bacău la Bucureşti şi căruia i se dă întîlnire la un hotel fără a i se spune numele hotelului.
Iar el, ditamai omul de afaceri, intră în hotel de mai multe ori, fără a şti cum se cheamă.
Dacă în cazul lui Mihai Banu poate plana suspiciunea c-a luat bani în numele lui Gabriel Berca, în cazul lui Gabriel Berca însuşi Viorel Rusu declară că fostul ministru de Interne nu i-a pretins şi nu i-a primit direct, ci l-ar fi lăsat să înţeleagă că ştie de banii daţi lui Mihai Banu.
Un procuror investighează adevărul.
Orice procuror de pe planeta asta, inclusiv din Columbia, i-ar fi cerut lui Viorel Rusu precizări minime.
Ca de exemplu unde, cînd şi cum a purtat discuţii cu Gabriel Berca despre bani.
Şi dacă Viorel Rusu ar fi indicat o locaţie, procurorul ar fi trebuit să-l întrebe de martori, dar de o dovadă c-a fost acolo în ziua respectivă.
În cazul Black Cube, lui Dan Zorella i s-a cerut să depună la dosar proba c-a stat la Hotelul Radison.
Am spus orice procuror de pe planeta asta.
Nu m-am referit prin asta la procurorii DNA.
La şedinţa Curţii de Apel, din 19 noiembrie 2015, după ce Gabriel Berca făcuse două luni şi jumătate de arest preventiv, în fine, judecătorul catadicseşte să-l întrebe pe Viorel Rusu unde se întîlnea cu Gabriel Berca.
Răspunsul lui Viorel Rusu: în Bucureşti, la un local „situat într-un parc”.
Aşadar, ditamai omul de afaceri se întîlneşte de mai multe ori la Bucureşti cu ditamai senatorul la un restaurant „situat într-un parc” (cîte parcuri are Bucureştiul!) fără să ştie despre care restaurant e vorba.
I s-a dat întîlnire în genul:
Vino şi tu în parc!
Evident, nici judecătorul nu e curios să afle cum de nu ştia ditamai persoana la ce restaurant din Bucureşti se întîlnea cu Gabriel Berca.
Şi nu întîmplător.
Dacă ar fi cerut precizări, s-ar fi văzut imediat că Viorel Rusu minte.
Şedinţa era publică.
Asemenea procurorului, judecătorul Dumitru Pocovnicu se teme ca de dracu să-l pună pe Viorel Rusu în încurcătură.
Mafia de la Bacău avea interesul ca dosarul să rămînă la Curtea de Apel Bacău
Declarația de martor din 22 iunie 2015 îl denunță pe Gabriel Berca și pentru perioada cînd a fost ministru de Interne ( ianuarie- aprilie 2012):
„Arăt faptul că solicitările privind remiterea unor sume de bani, cît și remiterea efectivă a acestora au continuat și în perioada în care Berca Gabriel a fost ministrul Administrațiilor și Internelor. Cu ocazia întîlnirilor avut în această perioadă, acesta mă asigura de rezolvarea finanțării, spunînd că acum rezolvarea problemei stă în pixul său”.
Înainte de a remarca brusca ridicare la nivel de prozator a analfabetului din Denunț (explicabil, acum nu scrie el, și lucru foarte important Declarația nu e înregistrată audio video, ca să nu se vadă cum e influențat denunțătorul de către procuroare), să arătăm că rîndurile despre postura de ministru erau mană cerească pentru DNA. Într-adevăr, dacă ar fi vrut să-l ajute pe Viorel Rusu în schimbul banilor, Gabriel Berca putea da un simplu ordin de ministru, dat fiind că răspundea și de Administrația locală.
Și cu toate acestea, DNA scoate în cele din urmă din Ordonanța de reținere și din Rechizitoriu acuzația adusă ministrului. Ca să iasă această acrobație, deoarece Viorel Rusu declarase despre perioada de ministru, pe 23 iulie 2015, înainte de a-l reține pe Gabriel Berca, procuroarea Cornelia Hrincescu îl cheamă pe Viorel Rusu și-l pune să declare următoarele:
„Apreciez că, cel puțin în perioada în care a fost ministru ,Berca Gabriel putea cu ușurință să rezolve alocarea fondurilor însă nu a făcut acest lucru, deoarece, dacă problema mea era rezolvată, nu le-aș mai fi dat bani.”
De ce apelează procuroarea la o asemenea absurditate (Gabriel Berca e acuzat că n-a rezolvat ilegalitatea cerută de Viorel Rusu)?
Foarte simplu.
Trebuia neapărat să scoată din Rechizitoriu perioada cît Gabriel Berca a fost ministru.
Dacă nu făcea asta, Gabriel Berca intra în regim de fost ministru. Trebuia aprobarea președintelui, ceea ce însemna tărăboi riscant (se sesiza presa independentă pînă accepta președintele), dar mai ales Dosarul mergea la Înalta Curte.
Mafia de la Bacău avea interesul ca dosarul să rămînă la Curtea de Apel Bacău.
Așa se face că atît în Rechizitoriu, cît și în Sentință, Gabriel Berca e acuzat de trafic de influență pe lîngă alți miniștri pentru a obține o Hotărîre de Guvern, cînd, mult mai simplu ar fi fost să dea un Ordin de ministru!
Deşi nici denunţul şi nici Declaraţia de martor nu conţineau nici cea mai mică probă, ba mai mult, nu conţineau nici o referire la un loc, un timp, o modalitate de care anchetatorul să se agaţe, pe 25 iunie 2015 lui Viorel Rusu i se pune tehnică şi e trimis să-l înregistreze pe Mihai Banu.
Înregistrarea are loc între 10.46 şi 11.09. Cu puţin peste un sfert de ceas.
Şi aici ne întîlnim cu un mod de operare al DNA.
Denunţătorul e trimis la denunţat pentru ca, prin întrebări provocatoare, procurorul să aibă un soi de mărturii retrospective din partea acuzatului.
Deşi modul e tipic securistic, te-ai fi aşteptat ca Viorel Rusu să fi fost îndrumat de procuror să obţină mărturia retrospectivă de la Mihai Banu în legătură cu el, Mihai Banu.
Nici vorbă de aşa ceva!
În cele 19 pagini ale înregistrării, toate întrebările provocatoare îl vizează pe Gabriel Berca.
Iată un exemplu:
„RUSU VIOREL: Ia spune-i c-am cerut banii înapoi!
BANU MIHAI: Îm?
RUSU VIOREL: Spune-i… dacă te întîlneşti cu el, spune-i că am cerut banii înapoi! Să îmi dea banii!
BANU MIHAI: Dă-l în… [înjură – n.n.]… N-am nici o treabă să discut cu el treburi din astea!
RUSU VIOREL: Da’ i-ai dat atunci ceva din ce-o fost?
BANU MIHAI: Nu i-am dat nimica! Adică nu… că nu mă… Despre trecut nu mai vreau să aud! Să-nchid subiectul!
RUSU VIOREL: Stai oleacă! Da’… tu din ăia….
BANU MIHAI: Lasă băi! Gata! Nu mai discutăm despre asta! Îi mort totul! Ce să mai…!
RUSU VIOREL: Da’ dă-l dracului de escroc!
BANU MIHAI: Nu mă mai interesează! O fost…
RUSU VIOREL: Bun! O zis că-mi face… că-mi dă banii! Cînd o fost ministru de interne!
BANU MIHAI: Hai să-nchidem subiectul ăsta! Gata! Nu mai vreu să aud! Eu am fost prostu’ proştilor! Înţelegi? În toată afacerea!
RUSU VIOREL: Şi eu am luat-o de nu m-am văzut!”
La un moment dat, provocatorul Viorel Rusu zice:
„Eu mă duc la Berca şi-i cer banii! Să-mi deie înapoi”.
Are loc următorul dialog:
„Banu Mihai: Nu ştiu! Ce să discut?
Rusu Viorel: Da! cît să-i cer? Cît i-ai dat? Din 270.000?
Banu Mihai: Da’ nu mă interesează! Eu nu i-am dat nici un leu lui’ Berca şi să nu mai discutăm despre subiectul ăsta.
Rusu Viorel: Cum nu i-ai dat, mă? Da nu mi-ai spus că i-ai dat?
Banu Mihai: Hai, mă! Gata! Nu mai discutăm! Despre subiectul ăsta. Vreau să-l închidem! Înţelegi?”
Concluzia procuroarei Cornelia Hrincescu, din Rechizitoriul aprobat de procuror-şef de secţie Gheorghe Popovici:
„Inculpatul Banu Mihai recunoaşte tacit primirea unor sume de bani pentru Berca Gabriel”.
Şi ca să-i iasă Operaţiunea Înhăţarea lui Berca, distinsa trînteşte o minciună cît casa, echivalentă cu un fals în acte:
„Contravaloarea lucrărilor efectuate la Şcoala Ardeoani a fost primită de SC CONEX Trust Bacău în tranşe, în perioada octombrie 2009 – decembrie 2014, finanţarea fiind asigurată de Guvernul României”.
Se sugerează astfel, în chip mincinos, că Gabriel Berca a intervenit pentru comiterea ilegalităţii.
Or finanţarea a fost făcută de un alt Guvern decît cel PDL:
De Guvernul PSD!
La cererea DNA, din 23 iunie pînă în 9 iulie 2015, Gabriel Berca e monitorizat video, audio, foto şi de comunicaţii de către SRI.
Se considera că după discuția înregistrată dintre Viorel Rusu și Mihai Banu, acesta din urmă se va grăbi să-l sune pe Gabriel Berca să se întîlnească pentru a discuta despre demersul lui Viorel Rusu. Așa ceva nu se întîmplă.
SRI cheltuie degeaba cu interceptarea, cu filarea, cu cameramanii.
Nu se obţine nici o probă.
Mai grav; ceea ce vorbeşte Gabriel Berca la telefon e folosit de procuroare în Rechizitoriu împotriva lui Gabriel Berca:
„Inculpatul Berca Gabriel şi-a preconstituit această apărare încă din data de 09.07.2015, cînd a fost reţinut Banu Mihai (…) inculpatul a purtat patru convorbiri telefonice în ziua de 09.07.2015 în cadrul cărora a făcut înmod repetat afirmaţii că nu a avut nici o implicare în finanţarea şcolii de la Ardeoani”.
Aşadar, după ce SRI îţi vîră microfoane şi-n fund, dacă nu se obţine ce voia Binomul SRI-DNA, ai vorbit aşa, ca să induci în eroare organele!
Fireşte, se pune întrebarea:
Dacă denunţătorul declara c-a avut discuţii cu Gabriel Berca de ce nu e trimis şi la Gabriel Berca?
Păi cum să-l trimită procuroarea cînd ştia că Gabriel Berca nu va sta de vorbă, sau dacă va sta îl va face cu ou şi cu oţet pe denunţător.
Înregistrarea ar fi fost o probă în favoarea lui Gabriel Berca.
De asta se temea cel mai tare procuroarea DNA de la Bacău.
Cu toată strădania sa, nici denunţul, nici Declaraţia de martor, nici înregistrarea, nici interceptarea de către SRI a lui Gabriel Berca nu aduc o singură dovadă împotriva lui Gabriel Berca.
Ținta e Gabriel Berca
Te-ai fi aşteptat ca DNA să-l scoată pe Gabriel Berca din cauză şi să se ocupe de Mihai Banu, în cazul căruia cu chiu cu vai DNA putea pretinde că are un indiciu:
Cel cu terenul.
Ei aş!
Ţinta era Gabriel Berca nu Mihai Banu.
Se încearcă atunci obţinerea unei declaraţii de la Mihai Banu.
Pe 9 iulie 2015, Mihai Banu e chemat la DNA ca suspect.
Mihai Banu se referă la Gabriel Berca doar în două locuri în Declaraţie. Într-unul spune că n-a luat bani în numele lui Gabriel Berca şi în altul că i-a spus lui Viorel Rusu care „m-a invitat la birou la el şi-a început să îmi pună fel de fel de întrebări, să-l incrimineze pe Berca Gabriel în sensul c-ar fi primit nişte bani de la el prin mine şi nu ar fi rezolvat problema şcolii Ardeoani şi-ar fi putut intra în faliment. Eu i-am spus că nu i-am dus niciodată bani lui Berca Gabriel acasă în legătură cu şcoala Ardeoani”.
Pe 9 iulie 2015 Mihai Banu e reţinut şi pe 10 iulie 2015 e arestat preventiv.
Nu e nici un temei pentru asta.
DNA avea nevoie însă de Gabriel Berca.
Tot pe 9 iulie 2015, fiul lui Mihai Banu, e inculpat şi pus sub control judiciar.
Arestarea preventivă e un şantaj la adresa lui Mihai Banu.
După o săptămînă de stat în celulă, pe 17 iulie 2015, Mihai Banu e convocat la DNA şi pus să facă o declaraţie împotriva lui Gabriel Berca.
Pe baza acestei declaraţii, constînd şi ea în afirmaţii generale („Toţi aceşti bani, în totalitate lor, i-am predat personal lui Berca Gabriel, la sediul partidului, în calitate acestuia de preşedinte de organizaţie”), fără nici o altă probă, fără nici o altă declaraţie, Gabriel Berca e reţinut pe 23 iulie 2015 şi arestat preventiv pe 24 iulie 2015.
Aşa cum va arăta Mihai Banu în Declaraţia din instanţă, pe 29 octombrie 2015, cea de a doua declaraţie e obţinută printr-un mijloc ilegal:
„Este adevărat că în declaraţia dată la 17 iulie 2015 am arătat că am primit de la Rusu Viorel în mai multe tranşe suma de aproximativ 80.000 de euro dar am dat această declaraţie în condiţiile în care la serviciul teritorial Bacău mi s-a prezentat pe monitorul calculatorului o aşa-zisă declaraţie de presă a lui Berca Gabriel în care el mă suspecta că eu aş fi luat banii de la Rusu Viorel şi în aceste condiţii am spus că dacă el mă suspectează de aşa ceva înseamnă că eu am luat acei bani şi i-am dat lui”.
Dar chiar şi în aceste condiţii, simpla declaraţie a lui Mihai Banu, mai ales în condiţii de arest preventiv, trebuie însoţită de probe.
Aceste probe lipsesc.
Pe 15 iulie 2015, DNA convoacă drept martor pe Victor Diaconu, primarul comunei Ardeoani.
În cadrul anchetei, declaraţia primarului e crucială.
Mai mult decît toţi el trebuie să ştie dacă Gabriel Berca a pretins sau a primit bani de la Viorel Rusu.
Nu de alta, dar banii trebuia să-i dea el.
Ce spune primarul?
Că deşi i-a dat dosarul lui Gabriel Berca (era primar PDL) pentru a-l analiza, ca Ministru de Interne, acesta nu i-a dat nici măcar număr de înregistrare.
Referitor la Gabriel Berca primarul declară:
„În aceeaşi perioadă Rusu Viorel mi-a spus că a discutat personal cu Berca Gabriel şi Banu Mihai şi că aceştia i-ar fi promis că se vor aloca fondurile necesare.”
E singura referire la o posibilă înţelegere între Gabriel Berca şi Viorel Rusu.
Eşec total în cazul primarului.
Procuroarea Cornelia Hrincescu nu abandonează uşor.
E doar şefa DNA Bacău.
Pe 21 iulie 2016 îl cheamă ca martor pe Florin Lazăr, inspector şcolar din 2010 pînă în 2012.
Procuroarea speră că fostul inspector şcolar ar putea denunţa pe Mihai Banu şi Gabriel Berca.
Florin Lazăr e însă categoric:
„Nu cunosc personal despre nici o sumă de bani provenită de la Rusu Viorel pentru Banu Mihai, Berca Gabriel sau partid”.
Pe 23 iulie 2015, Viorel Rusu e convocat la DNA pentru a se obţine declaraţii despre Gabriel Berca.
La întrebarea dacă are vreo probă că a remis banii celor doi, Viorel Rusu răspunde că imediat după ce-i dădea în lei „în agendă îmi notam și echivalentul în euro”.
Păi adă agenda! – ar fi trebuit să-i spună procuroarea.
Ei aș!
Procuroarea nu numai că nu-i spune asta, dar mai mult se mulțumește cu această explicație a lui Viorel Rusu:
„Este posibil ca în arhiva societății să se mai găsească o parte din agendele pe care le foloseam în perioada respectivă, dar nu pot afirma cu certitudine acest lucru, o să fac demersuri pentru a le identifica”.
Suntem în 23 iulie 2015. A trecut o lună de la depunerea denunțului. Las la o parte faptul că agendele trebuiau depuse o dată cu denunțul. Iată însă că și după o lună, denunțătorul recunoaște că nici n-a căutat agendele!
De altfel toată declarația lui Viorel Rusu e de la un capăt la altul, ca și denunțul, ca și toate declarațiile, inclusiv din instanță, stă sub semnul afirmațiilor vagi, lipsite de precizii elementare.
La întrebarea dacă Mihai Banu solicita bani în numele lui Gabriel Berca, Viorel Rusu devine brusc prozator:
„Au fost situaţii în care mi-a cerut bani invocînd că Berca Gabriel are nevoie de bani, deoarece viaţa e grea în Bucureşti, veniturile sunt mici”.
Despre hotelul în care îi ducea bani lui Mihai Banu, Viorel Rusu declară:
„Nu ştiu numele hotelului, dar reţin exact amplasamentul acestuia, pot descrie şi camera în care stătea Banu Mihai”.
La astfel de răspuns orice investigator simte nevoia să verifice dacă martorul bate cîmpii.
S-ar fi cuvenit să i se ceară lui Viorel Rusu mai multe amănunte, inclusiv perioada din zi, din noapte, cînd îi dusese banii cum a intrat în hotel, dacă a urcat sau nu cu liftul.
Evident, Viorel Rusu nu e plictisit cu astfel de întrebări.
Procuroarea se temea de moarte ca nu cumva Viorel Rusu să fie prins cu minciuna
Lucru normal.
Procuroarea se temea de moarte ca nu cumva Viorel Rusu să fie prins cu minciuna.
Aşa cum spun toate manualele de Drept, procurorul e obligat să strîngă dovezi şi-n favoarea suspectului.
Cornelia Hrincescu n-are nevoie să strîngă dovezi în favoarea lui Gabriel Berca.
Dovezile îi vin din toate părţile, sunt pe cale s-o înmormînteze, nu alta.
Denunţul şi declaraţia lui Viorel Rusu se rezumă la vorbe. Înregistrarea lui Mihai Banu dovedeşte că Gabriel Berca nu ştia de afacere. Monitorizarea lui Gabriel Berca e în favoarea acestuia.
Cea de-a doua declaraţie a lui Mihai Banu e obţinută cu mijloace ilegale.
Cele două declaraţii de martor îl disculpă pe Gabriel Berca şi la a doua declaraţie, cea din 23 iulie 2015, Viorel Rusu bate cîmpii.
Cu toate acestea, Cornelia Hrincescu e decisă să meargă pînă-n pînzele albe cu abuzul.
Pe 23 iulie 2015, la prînz, îl convoacă pe Gabriel Berca la sediul DNA ca suspect.
La una din întrebări, Gabriel Berca răspunde că Viorel Rusu venise în Parcarea de la Interne, dar el, Berca, a refuzat să-l primească.
Cu excepţia întîlnirii în public de la deschiderea şcolii din Ardeoani, din 2010, unde Gabriel Berca a participat ca senator, nu s-a întîlnit niciodată cu Viorel Rusu.
E curios că, deşi procuroarea deţine de la Viorel Rusu poveşti despre întîlniri de la restaurant, procuroarea nu-l întreabă de asta pe Gabriel Berca.
Cît ai zice peşte, suspectul devine inculpat.
Pe 23 iulie 2015, DNA anunţă întregii ţări o nouă victorie împotriva corupţiei:
„Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi reţinerea pentru 24 de ore, începînd cu data de 23 iulie 2015, ora 12.50 şi pînă la data de 24 iulie 2015, ora 12.50, a inculpatului BERCA GABRIEL, senator în Parlamentul României, la data faptei, cu privire la săvîrşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
În ordonanţa procurorilor se arată că, în cauză, există date şi indicii din care rezultă suspiciunea rezonabilă care conturează următoarele stare de fapt:
În perioada aprilie 2010 – ianuarie 2012, inculpatul Berca Gabriel, prin intermediul inculpatului Banu Mihai, a pretins şi primit, atît pentru sine cît şi pentru partidul din care făcea parte, de la un om de faceri, în mai multe tranşe, suma totală de 185.000 euro pentru ca în calitate de senator în Parlamentul României şi preşedinte al organizaţiei judeţene Bacău a unui partid politic, să-şi folosească influenţa personală pe lîngă membri ai Guvernului României, în vederea alocării unei sume de bani către o primărie de pe raza judeţului Bacău.
Această sumă de bani era necesară pentru achitarea unor lucrări de construcţie, în valoare de aproximativ 5,6 milioane lei, executate de firma omului de afaceri în beneficiul unităţii administrativ-teritoriale. În cauză, procurorii beneficiază de sprijin de specialitate din partea Serviciului Român de Informaţii”.
Deşi Comunicatul conţine sintagma absurdă „pe lîngă membri ai Guvernului”, Divizia Presă a Binomului bate toba mare.
Un nou borfaş a fost înhăţat de Mărețul Binom!
Pe 24 iulie 2016, Gabriel Berca e arestat preventiv pentru 30 de zile.
După arestare, procuroarea nu se mai osteneşte să strîngă probe.
Gabriel Berca nu mai e chemat la interogatoriu.
Sunt convocaţi ca martori foşti lideri PDL de la Bacău, pentru a fi întrebaţi dacă Viorel Rusu era sponsor al PDL.
O investigații fără noimă, născută din disperarea procuroarei că nu-i ieșeau jocurile.
Indiferent că Viorel Rusu era sau nu sponsor al PDL, el fusese arestat preventiv, pentru că trafic de influență într-un caz concret:
Cel al școlii din Ardeoani.
Martorii trebuiau întrebați nu dacă Viorel Rusu sponsoriza partidul, ci dacă i-au văzut vreodată împreună pe Rusu și pe Berca, deoarece denunțătorul face caz de zeci de întîlniri cu Berca.
În această chestiune, toți martorii convocați de DNA nu post spune nimic.
Toți declară că nu i-au văzut niciodată împreună.
Nici unul nu declară împotriva lui Gabriel Berca.
Procesul intră pe mîna unui judecător sancționat de CSM: Dumitru Pocovnicu
În Declaraţia din 23 iulie 2015, Viorel Rusu scoate din căciulă numele lui Bogdan Popoviciu, cică „un secretar de stat” din MAE la care Mihai Banu l-ar fi dus și despre care Gabriel Berca ar fi știut.
Bogdan Popoviciu are motive să-şi facă cruce.
N-a fost niciodată secretar de stat, ci doar director.
Nu l-a văzut în viaţa lui pe Viorel Rusu.
I-a văzut doar la televizor pe cei din doi inculpaţi.
Fără nici o probă, Cornelia Hrincescu întocmeşte un Rechizitoriu de 50 de pagini, aprobat de Gheorghe Popoviciu de la Bucureşti.
E un Rechizitoriu alcătuit,ca multe altele, pe deducţii, forţare de interpretare şi copiere masivă din declaraţii.
Aşadar, Gabriel Berca e arestat preventiv pentru o lună de zile.
Rechizitoriul e trimis în instanţă pe 13 august 2015.
După arestare, Gabriel Berca nu mai e convocat niciodată la DNA, deşi el cere confruntări, fie şi cu Mihai Banu.
Deşi pe 13 august 2015 e trimis în judecată, DNA cere pe 14 septembrie 2015 prelungirea arestării preventive cu încă 30 de zile. Judecătorul care aprobă solicitarea se numeşte Dumitru Pocovnicu.
Pe 12 octombrie 2015, Gabriel Berca e eliberat din arest preventiv şi pus sub arest la domiciliu.
Are noroc.
Decizia îi revine unui alt judecător decît Dumitriu Pocovnicu. Dumitru Pocovnicu îşi luase concediu cîteva zile. La întoarcere, îşi ia revanşa. Prelungeşte cu încă o lună arestul la domiciliu, decizie infirmată de ÎCCJ, spre disperarea lui Dumitru Pocovnicu.
Pe 29 octombrie 2015, Procesul începe la Curtea de Apel Bacău.
Judecătorul e Dumitru Pocovnicu, personaj controversat, dat afară de CSM pe 25 august 2004, din funcţia de preşedinte de Tribunal, pentru abuzuri grave în serviciu. Ar fi fost norma să fie dat afară din magistratură, doarece afacerile îl făcuseră șantajabil de către DNA.
În cadrul Procesului, Mihai Banu prin Declaraţia din 29 octombrie 2015, referindu-se la cele două declaraţii date la DNA afirmă că şi-o menţine doar pe prima.
La cererea lui Gabriel Berca, alţi 5 martori depun în favoarea sa.
Martorii convocaţi la DNA îşi precizează poziţiile arătînd că Rechizitoriul le-a falsificat declaraţiile.
Ce face Dumitru Pocovnicu?
Respinge toate aceste declaraţii invocînd, în Motivarea sentinţei, un argument halucinant:
Martorii au declarat în favoarea lui Gabriel Berca, deoarece acesta a fost pus în libertate după 2 luni de arest preventiv, de colegul său:
„Apoi, martorii au revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmării penale după punerea în libertate a inculpaţilor Banu Mihai şi Berca Gabriel, punere în libertate care a fost percepută de opinia publică, inclusiv de martori, ca o slăbiciune şi lipsă de fermitate a organelor judiciare şi că, date fiind funcţiile deţinute de inculpaţi şi persoanele acestora, vor scăpa de răspundere penală”.
Sentinţa – document unic chiar şi într-o Justiţie care a cunoscut perioada stalinistă
Dacă era după judecătorul Dumitru Pocovnicu, Gabriel Berca trebuia ţinut la puşcărie sine die, pînă da el sentinţa.
Sentinţa, 3 ani de închisoare, e un document unic chiar şi într-o justiţie care a cunoscut perioada stalinistă.
Lui Gabriel Berca i se înrăutăţeşte situaţia prin trafic de influenţă în formă continuă.
Evident, traficul de influență în formă continuă a avut loc în perioada aprilie 2010 – ianuarie 2012 doar ca senator.
În ianuarie 2012, Gabriel Berca devine Ministru de Interne.
Și deși își putea continua traficul de influență (și încă de la ce nivel!), potrivit sentinței, el întrerupe traficul de influență.
Gata, din ianuarie 2012 se face om cinstit!
Motivarea Sentinţei are 60 de pagini.
Jumătate e copiere aproape cuvînt cu cuvînt a Rechizitoriului DNA.
Cealaltă jumătate e un editorial mediocru despre importanţa luptei împotriva corupţiei.
Citez:
„Aşa cum rezultă şi din Strategia naţională anticorupţie, adoptată de Guvernul României, la nivelul percepţiei publice, corupţia continuă să fie identificată ca o piedică în prestarea serviciilor publice de calitate la nivel central şi local, ca un fenomen care subminează administrarea eficientă a fondurilor publice.
Raportul Comisiei Europene privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare reiterează recomandarea consolidării politicii generale anticorupţie, cu deosebire la nivel înalt.”
Nicăieri în Motivare nu se vede o concluzie desprinsă din cercetarea judecătorească.
Judecătorul Dumitru Pocovnicu n-a avut nici un interes s-o facă.
O minimă cercetare judecătorească ar fi scos la iveală adevărul că Gabriel Berca e nevinovat.
Cele 8 luni de proces au fost inutile.
Gabriel Berca putea fi condamnat şi fără acest proces.
Ba chiar, dacă ne gîndim la Rechizitoriul DNA, și fără a fi anchetat.
Mai ceva ca pe vremea Anei Pauker!
