Alina Mungiu Pippidi, președinte al Societății Academice Române (SAR), a acuzat pe sitetul romaniacurata.ro, care aparține SAR, că în spatele protestelor în favoarea familiei Bodnariu din Norvegia s-ar afla Rusia, scandal dezvăluit marți de FLUX 24.
Mai mult, Pipppidi a cerut intervenția serviciilor secrete românești care ar trebui să CONTROLEZE dezbaterile publice.
FLUX 24 dezvăluie că în spatele demersului Alinei Mungiu Pippidi se află finanțările primite de organizațiile conduse de aceasta prin fonduri norvegiene.
CITIȚI ȘI:Alina Mungiu despre cei care nu vor refugiați în România: PROȘTI
Serviciile noastre secrete nu fac destul să protejeze ţara, care include spaţiul de dezbatere public, care ar trebui el însuşi inclus în ceea ce trebuie să fie securizat, afirma Mungiu în textul amintit.
Alina Mungiu Pippidi s-a remarcat în ultimii ani prin susținerea unor proiecte norvegiene în România.
A și primit două finanțări prin fondurile norvegiene, una valabilă pentru siteul său, romaniacurata.ro. până în martie anul curent .
Şi atunci întrebarea e: pentru ce sunt cheltuiți 236.875 euro ?
Prin proiectul “Dezvoltarea capacității de monitorizare a bunei guvernări prin Alianța pentru o Românie Curată” Societatea Academică din România împreună cu Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Pro.Do.Mo, Asociația Salvați Bucureștiul și organizația Vellenes Fellesorganisasjon (Norvegia) își propun să extindă activitatea de monitorizare a bunei guvernari desfasurată prin portalul Alianței pentru o Românie Curată (www.romaniacurata.ro). Acesta este cel mai extins program de acest gen al societatii civile din Romania. Împreună vizăm să obținem o crestere importanta a numarului de voluntari la nivel regional si local si descentralizarea activitatii de monitorizare la nivel judetean (desfasurata pina in prezent de la centru) prin două metode. În primul rând, prin oferirea unor instrumente concrete de actiune prin portalul www.romaniacurata.ro. În al doilea rand prin atragerea si implicarea in proiect a unor noi modele/lideri de buna guvernare precum sunt personalitatile populare consacrate deja ca prietenii ARC, voluntari activ implicati in acest proces (Moise Guran, Catalin Tolontan, Alina Mungiu-Pippidi, Nicusor Dan, Toni Grecu, Corneliu Porumboiu, Aurora Liiceanu etc), se spune în fișa de prezentare a programului.
PE CINE MAI PLIMBĂ MUNGIU LA PREDEAL PE BANI NORVEGIENI
Alina Mungiu organizează pe bani norvegieni reuniuni, ca de pildă la Predeal anul trecut în perioada 27-30 august.
Printre persoanele care au luat parte la dezbateri s-au aflat Alina Mungiu Pippidi, președinte SAR; Simona Popescu, coordonator Alianța pentru o Românie Curată; Harald Koht, profesor universitar din Norvegia; Claudiu Crăciun, lector la SNSPA; Mihai Goțiu, coordonator editorial al site-ului romaniacurata.ro; Peter Eckstein Kovacs, avocat; Aurora Liiceanu, membru în Consiliul Director al SAR; Sorin Fusea, expert; Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei. Au participat de asemenea 44 de jurnalişti, voluntari ai România Curată, lideri de organizaţii studenţeşti şi civice, precum şi experţi SAR.
Fiecare invitat a avut ocazia să vorbească despre ceea ce îl apropie de activismul civic şi despre proiectele sale de viitor. Au fost prezentate investigații jurnalistice și monitorizările voluntarilor ARC; lectorul universitar Claudiu Crăciun a vorbit despre capacitatea societății civile la nivel local, Mihai Goțiu, coordonatorul editorial al platformei romaniacurata.ro, a prezentat platforma Alianței pentru o Românie Curată, Aurora Liiceanu, membru în Consiliul Director al SAR, care a discutat despre mobilizarea societăţii civile pentru o reacţie cât mai eficientă în situaţii de abuzuri, iar profesorul norvegian Harald Koht a discutat despre experiența societății civile din Norvegia.
ALINA MUNGIU PIPIDI ACUZATĂ CĂ SIFONEAZĂ BANI
Alina Mungiu Pippidi a fost acuzată de un fost colaborator al său, Cristian Ghinea, în prezent consilier al premierului Dacian Cioloș, că a șifonat bani europeni.
Fragment din articolul semnat de Cristian Ghinea în Dilema Veche, 23-29 octombrie 2014
Sînt în măsură să ştiu cîte ceva despre managementul SAR, doar am lucrat cîţiva ani acolo. Am învăţat multe, inclusiv de la AMP. Dar concluzia rămîne: e un şef inept. Nu văd cum aş putea descrie aici pe scurt experienţele mele personale de subordonat. Să încercăm ceva mai obiectiv şi vizibil public: resursele umane. De la SAR oamenii pleacă continuu. Plecau şi cînd eram eu acolo, şi după. Rata de supravieţuire în organizaţie e minimă – ceea ce ar trezi dileme în orice lider capabil de introspecţie. Acum cîţiva ani au plecat trei sferturi din organizaţie şi au fondat o alta. Care are mare succes. Lucru pentru care AMP nu îi iartă şi îi face în toate felurile, folosind tribuna publică pentru chestiuni private, cînd faptele sînt uşor de verificat. Aş putea da o listă cu ziarişti, foşti oficiali şi alte persoane aduse de AMP în ultimii ani la SAR – au plecat toţi înjurînd. Explicaţia? Eu am avansat ipoteza managementului inept. AMP a avansat ipoteza că agenturile o sabotează. Alegeţi dumneavoastră. Amuzant e că şi Simona Popescu, care semnează dreptul la replică scris de AMP, plecase acum vreun an plîngîndu-se pe Facebook că o concediase într-un mod umilitor.
Pe lîngă stilul de lucru haotic, la AMP mai e ceva: permanenta folosire a organizaţiei pentru toanele personale. În URSS, deviaţionist era acela care mergea drept cînd partidul o cotea brusc. Date fiind pasiunile şi furiile publice complet aleatorii, e inevitabil să fii deviaţionist dacă ai ghinionul să lucrezi sau să fii aliat cu AMP. După ce te tămîiază public că eşti un potenţial lider de viitor, nici nu ştii cînd te trezeşti vîndut serviciilor – fără să fi făcut nimic diferit între timp. Cu politicienii e la fel, AMP trece prin trei faze: 1) amor dezlănţuit; 2) gudureală mămoasă şi 3) răzbunare furibundă. Cu Traian Băsescu a trecut prin toate fazele. La o întîlnire a Alianţei România Curată (singura, de altfel) AMP tot zicea ceva de „Şefu’“. Şefu’ a zis, Şefu’ se gîndea… O zicea chicotind, cu aer de şcolăriţă care fumează la WC cu directorul liceului, prietenul ei. Iniţial nu am înţeles despre cine vorbeşte. Apoi ne-am dat cu toţii seama că despre Băsescu. Şi ne-am uitat unii la alţii – ONG-işti şi ziarişti – stupefiaţi. Nu aparenţele erau importante pentru ea, ci aparenţa intimităţii cu puterea. De la un moment încolo, Băsescu nu a mai fost Şefu’, şi să te ţii răzbunare. Cu Ponta, povestea e similară. Un „impecabil“ lider de viitor. A urmat apoi gudureala, articole cu ce trebuie să facă noul Şefu’. Scrise la modul din care înţelegem că AMP conduce de fapt Guvernul, pe lîngă Comisia Europeană şi bucăţi din ONU. Ponta a intrat în faza trei şi acum Iohannis s-a procopsit cu pasiunea. Cine o susţine pe Macovei e ori tîmpit, ori securist, nu există loc de discuţii. Nu îl văd bine nici pe Iohannis (evident, după ce AMP îl va fi făcut preşedinte).
Să trecem la calomnie. CRPE s-ar fi retras din Alianţa România Curată pentru că nu mai era o organizaţie independentă. Mă mir că AMP nu spune că ne-a dat afară (toţi cei care pleacă de la SAR află apoi prin tîrg că au fost concediaţi – asta e o regulă). Totuşi, minciuna ar fi fost uşor de demontat pentru că există corespondenţa. Rămîne deci varianta că am fost vigilenţi şi ne-am autodemascat că avem contracte cu statul. Adevărul e că am făcut o mare greşeală pe care mi-o asum: ne-am retras discret. Eram de la început în Alianţă, am acceptat să intrăm mai degrabă ca un triumf al speranţei contra experienţei. În cei doi ani cît am fost membri a existat o singură întîlnire a partenerilor. Nici o discuţie despre obiective, bugete, reguli de funcţionare. România Curată e jucăria personală a Alinei Mungiu-Pippidi. Din ce se dorea o mare coaliţie a societăţii civile, ARC e un blog colectiv. Asta nu e rău în sine, se strîng undeva opinii scrise prin alte părţi de oameni onorabili ca Moise Guran, Cătălin Tolontan sau Dorin Tudoran. Oameni pe care îi respect şi pe care cele scrise aici nu îi implică cu nimic. Dar nu asta era ideea proiectului, puteam avea blog unde să fie AMP redactor-şef şi fără ditamai coaliţia fictivă.
Nu aş putea spune exact cînd a intrat relaţia mea cu AMP în faza trei, dar la un moment dat am început să aflu din ziar că am trecut de partea întunecată a Forţei. Am devenit băsist – deşi eu nu m-am văzut niciodată personal cu Şefu’. Am ajuns sabotor al anticorupţiei pentru că am scris o carte despre DNA. Devenea absurd, am propus Consiliului Director al CRPE să ne retragem din Alianţă. Colegii mei au acceptat şi au propus să facem o scrisoare publică cu explicaţii. M-am opus, zicînd că e destul scandal în spaţiul public, iar ideile ARC sînt bune, chiar dacă implementarea e proastă. Regret acum, cînd AMP inventează retroactiv motive pentru care ne-am retras.
Acum, despre independenţă. CRPE este singurul membru din România în TEPSA, o reţea de think-tank-uri de studii europene care nu primeşte decît organizaţii independente. Am intrat acolo după o procedură de supraveghere de doi ani, în care oamenii s-au uitat inclusiv la bugete şi la proporţiile dintre diverşi finanţatori. Ce înseamnă însă o organizaţie independentă? Haideţi să ne gîndim la o organizaţie care are ca donatori: Open Society Institute, Comisia Europeană prin proiecte de cercetare pe mai multe ţări, fondurile norvegiene administrate de FDSC, ambasada SUA şi o instituţie subordonată unui minister din România. Este o asemenea organizaţie în măsură să „îşi permită o poziţie independentă“? Conform replicii de mai sus a SAR, nu este. Păcat. Pentru că asta e chiar lista de finanţatori ai SAR. Cînd am primit dreptul la replică, am fost curios să văd ce proiecte mai are SAR, deci m-am uitat pe site. Şi e amuzant să văd o structură de finanţare uimitor de asemănătoare cu cea de la CRPE: SAR are un proiect multicountry de la Comisie, CRPE are două, SAR are două proiecte din fondurile norvegiene, CRPE are tot două, SAR are două proiecte de la OSI, CRPE are unul, SAR are un proiect de la ambasada americană, CRPE are cîte unul de la ambasadele britanică, finlandeză şi olandeză. Bun, care e faza cu „contractele publice“ şi „contracte cu statul prin MAE“? CRPE a avut proiecte finanţate de Unitatea de Asistenţă Oficială pentru Dezvoltare (AOD) a MAE. Pentru publicul pe care vrea să-l manipuleze AMP, asta pare ceva conspirativ. Adevărul e simplu: ca stat membru UE, România este obligată să doneze fonduri pentru dezvoltare ţărilor mai sărace. AOD lansează anual cîte un call public, în parteneriat cu Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). CRPE a participat la acest call şi a cîştigat. Aşa cum au participat multe alte ONG-uri.
La rîndul ei, SAR are un proiect finanţat de UEFISCDI, adică o „instituţie publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Educaţiei Naţionale (MEN)“ (cf. site www.uefiscdi.gov.ro). Eu cred că o instituţie subordonată MEN e stat, deci acuzaţia că are „contracte cu statul“ se aplică perfect Societăţii Academice din România. Dacă e să fim scrupuloşi, programele AOD-MAE se implementează prin PNUD, deci nu există un contract între CRPE şi MAE, ci între CRPE şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. În schimb, SAR are contract direct cu o instituţie subordonată Ministerului Educaţiei, deci „cu statul“. Conform logicii Alinei Mungiu-Pippidi, ar fi onorabil pentru SAR să se retragă din România Curată pentru că nu poate monitoriza fondurile publice. Evident, este o aberaţie. Dar dacă AMP ar fi coerentă, şi-ar aplica propria logică (sper ca prin această demonstraţie să nu fi prejudiciat echipa din proiectul finanţat de UEFISCDI, nu asta e intenţia mea).
