În 1990. Alina Mungiu era medic de profesie și proaspăt gazetar. Și a fost chemată la București să lucreze pentru revista 22, editată de Grupul de Dialog Social. Mungiu povestește în cartea ”Tranziția. Primii 25 de ani” că a fost sunată de Stelian Tănase, redactor-șef al influentului săptămînal intelectual ”22”, cu invitația de a se alătura colectivului de la București, pasaj reluat acum de inpolitics.ro.
”Dar nu m-am grăbit să mă mut, povestește politologul de azi. Nu aveam unde să stau în București. Le-am pus condiția să-mi ofere o casă. Și acest lucru s-a întîmplat, într-un fel destul de neortodox. Din cîte îmi amintesc, Tănase și cu Sorin Roșca Stănescu l-au prins noaptea pe primarul provizoriu (în 1990, Bucureștiul a avut doi primari numiți, nu aleși, în persoana lui Dan Predescu și a lui Ștefan Ciurel n.n.), care era dubios rău, într-un loc în care nu avea ce căuta și cu niște securiști – nu mă întrebați ce căutau ei acolo…Amîndoi voiau să aducă ziariști din țară la București și l-au prins la înghesuială și i-au zis: ”Ne trebuie nu știu cîte case!”. Și el a livrat casele. Și mă trezesc că mă sună Stelian Tănase și îmi spune: ”Am căpătat casă!. Vino!”. Așa m-am mutat…” spune Mungiu.
