Războiul din Orientul Mijlociu a exacerbat criza din industria chimică europeană, care se confruntă cu prețuri ridicate la energie, scăderea cererii și concurența producătorilor chinezi, potrivit Financial Times.
Publicația citează clusterul chimic din Portul Rotterdam, unul dintre cele mai mari din lume, ca simbol al crizei. În ultimul an, două dintre cele zece companii ale clusterului și-au închis fabricile. În plus, Mitsubishi a anunțat sfârșitul construcției unei unități de producție avansate pentru MXDA, un intermediar chimic utilizat în acoperiri de înaltă performanță pentru nave, echipamente militare și alte aplicații industriale.
Deși conflictul din Orientul Mijlociu a adus o oarecare ușurare prin perturbarea fabricilor chineze dependente de materiile prime din Golful Persic, acesta a dus și la creșterea prețurilor la energie și la o volatilitate sporită a prețurilor pentru componente importante, cum ar fi nafta, ceea ce a avut un impact indirect asupra piețelor chimice, se arată în articol. Peter Huntsman, CEO al Huntsman Corporation, o companie care administrează instalații în întreaga Europă, inclusiv Portul Rotterdam, a declarat pentru FT că evenimentele din Orientul Mijlociu cresc și mai mult costurile energiei și demonstrează vulnerabilitatea Europei la șocurile externe. Conform datelor asociației industriale Cefic, citate de publicație, numărul închiderilor de fabrici chimice din Europa a crescut de șase ori în ultimii patru ani. Continentul a pierdut aproape 10% din capacitatea sa de producție, concedierile afectând aproximativ 20.000 de locuri de muncă. Investițiile în sectorul chimic european au scăzut cu peste 80% până în 2025.
Participanții la piață consideră că problemele industriei sunt legate nu numai de energia scumpă, ci și de concurența sporită din partea Chinei. Înainte de conflictul din Golf, companiile europene se confruntau deja cu o ofertă excesivă de produse chimice chinezești ieftine, dintre care unele au fost deviate către UE în urma restricțiilor impuse pieței americane.
FT notează că industria chimică europeană este structurată ca un sistem unic, interconectat: producția unei companii este utilizată ca materie primă pentru alta. Potrivit lui Yvonne van der Laan, vicepreședinte executiv al grupului chimic american LyondellBasell, închiderea unor fabrici individuale ar putea declanșa o reacție în lanț în întregul sector. „Acest lucru subminează fundația acestor lanțuri valorice integrate. Odată ce se întâmplă acest lucru, este doar o chestiune de timp până când întregul ecosistem se va prăbuși”, a spus ea.
Vicepreședintele Bayer, Matthias Berninger, a comparat între timp situația cu un joc de Jenga, din care blocurile sunt îndepărtate treptat până când întreaga structură se prăbușește.
