COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Barbara Wesel
S-a întâmplat în final exact ce vroia Bruxelles-ul să evite: miniștrii UE au votat în marea lor majoritate pentru distribuirea refugiaților, iar patru, împotrivă. Nu e un semn bun.
Nici încercarea de a-i convinge cu argumente, nici vizitele rapide în capitalele UE și nici ședințele interminabile nu au avut vreun efect: decizia câtorva state UE a fost să se împotrivească. Era vorba numai despre o acțiune de distribuire a 120.000 de refugiați pe teritoriul UE. Pentru statele mai mici, acest lucru ar fi însemnat să accepte câteva mii de oameni care au nevoie urgentă de ajutor. Dar patru miniștri de interne au decis să se opună majorității și să le explice cetățenilor că Europa îi obligă să preia refugiați.
Unii est-europeni promovează xenofobia
Prin această atitudine, Ungaria, Slovacia, Cehia și România au adâncit prăpastia între estul și vestul Europei. Iar toate apelurile la solidaritate și la valorile europene s-au dus pe apa sâmbetei. Premierii de la Bratislava și Praga au declarat chiar că nu au de gând să se închine în fața majorității și să accepte refugiații. Acest lucru se întâmplă pe fundalul unei campanii de ură împotriva solicitanților de azil, după modelul ”refugiat = musulman = terorist”. În acest fel violează tratatele europene. Reacțiile celorlalți șefi de guvern și ale instituțiilor au fost, pe de altă parte, prea blânde. Iar invitația adresată premierului Ungariei, Viktor Orban, de către creștin-socialii din Bavaria, nu reprezintă decât paie pe foc pentru xenofobi.
Un semnal catastrofal
Rezoluția miniștrilor de Interne nu va avea un rezultat major. Pentru ca va fi pusă în aplicare foarte lent și nu va rezolva niciuna dintre problemele acute. Cui îi pasă de miile de refugiați pierduți prin Balcani? În momentul de față, sunt trambalați dintr-o țară în alta într-o manieră cinică, extenuați și fără perspectivă. Aceste imagini sunt absolut scandaloase în Europa, dar la Bruxelles nu se vorbește nimic despre ele. Aici era vorba despre o implicare simbolică într-un proces de redistribuire, care în condițiile actuale nu va putea fi repetată. Praf în ochi după model european: ne dăm înapoi de la problemele mari și începem cu pași mărunți. Dar criza refugiaților e reală și prezentă, nu ajunge să ne prefacem că ne implicăm.
Ce facem în continuare? Cu o cotă pe termen lung, introdusă probabil la anul, va fi nevoie din nou de un vot majoritar? Cum se va proceda cu reforma atât de necesară a acordurilor de la Dublin? Dacă lucrurile continuă așa, politica europeană de azil va rămâne în aer ani de zile, iar regulile unanime, o iluzie. Șefii de guvern vor evita de asemenea să discute despre preoblemele imediate, în cadrul summit-ului. În schimb, vor să discute despre politica externă, despre stoparea războiului din Siria, despre situația din Eritrea etc. Atât de constructive sunt aceste discuții, încât ar putea să vorbească liniștiți și despre vreme în locul lor.
Consensul în Europa – pe muchie de cuțit
Aceste neînțelegeri sunt mult mai grave decât altele, pentru că în ele se reflectă consensul în Europa. Pentru că unele dintre statele membre mai noi se retrag și cred că Bruxelles-ul are rolul de a împărți bani, iar ele au numai drepturi, nu și obligații. Păcat că e atât de dificil să le reduci subvențiile de miliarde de euro. Dar cu adevărat șocant este să privești în abisul politicii în unele state UE, cărora imaginea față de vecini le este indiferentă, și care se profilează ca răspândaci ai urii, în Occidentul creștin.
