COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Curtea Constituțională a adoptat o decizie care o obligă pe șefa DNA Laura Codruța Kövesi să apară în fața Comisiei parlamentare de anchetă privind alegerile din 2009.
Comisia parlamentară care a solicitat printre multe altele și mărturia Laurei Codruța Kövesi și-a propus să găsească dovezi privind fraudarea alegerilor prezidențiale din 2009. Un subiect mai incomod nu se putea găsi. De fapt e un locus dolenti dintre cele mai sensibile care, în ciuda timpului trecut, nu lasă pe nimeni indiferent. Iar, în cele din urmă, se pare că nu atât repunerea în discuție a rezultatului electoral îi preocupă pe membrii Comisiei de anchetă, cât angrenajul politic care, ipotetic, ar fi putut duce la alterarea rezultatului.
În fața acestor investigații am remarcat mai multe atitudini. Unii s-au prezentat la Comisie fără să ridice obiecții, apărându-și pur și simplu perspectiva, așa cum a făcut fostul ministru de Externe Teodor Baconschi. Alții s-au dus și au recurs la tot felul de subterfugii ca să nu răspundă la întrebări (fostul senator Anghel Iordănescu, de exemplu), în fine sunt și aceia care au refuzat pur și simplu să se ducă, chiar cu o anumită aroganță.
Audierea lui Teodor Baconschi nu a fost deloc prietenoasă, dar el a înfruntat situația cu franchețe și stăpânire de sine și probabil că aceasta este singura atitudine care poate fi dată ca exemplu. Unii dintre membri Comisiei vor fi rămas neclintiți în suspiciunile lor, dar acest lucru este cu totul secundar. Important este efectul public.
Prin umare, a boicota o comisie parlamentară cu aerul superior că ești mai presus de îndoieli, cu aerul că te înjosești participând la o cabală politică, este fie o eroare de apreciere, fie o soluție disperată de a ascunde adevărul. Nu mai sunt alte variante, oricât le-am căuta, în afară poate de o exagerată timiditate, de agorafobie sau de alte idiosincrazii care te-ar face inapt să participi la o întrunire publică.
Am mai auzit spunându-se că această comisie nu ar fi onorabilă, căci ar ar invita numai persoane condamnate la închisoare, dar aceste argumente n-au nicio logică. Nu inviți persoane după calitatea lor morală (pe care de altfel nu prea are cine să o judece), ci după relevanța lor ca martori, ca participanți sau protagoniști ai unor evenimente. Restul ține de circumstanțe. În plus, așa cum am văzut, au acceptat să compară în fața Comisiei figuri respectabile ale vieții noastre publice, care au perceput prezența lor nu ca pe ceva dezonorant, ci, dimpotrivă, ca pe o bună ocazie de a-și apăra onoarea.
S-a mai spus că această comisie nu are ca scop să lămurească alegerile din 2009, ci să găsească motive pentru demiterea Laurei Codruța Kövesi. Se prea poate. În definitiv, chiar dacă alegerile din 2009 au fost fraudate, acum nu se mai poate face nimic. E lipsit de sens să ne mai întrebăm ce ar fi fost dacă… Ca să nu mai spunem că nu sunt motive serioase să credem că ar fi fost mai bine. În consecință, ar fi posibil ca alte motive să țină în viață Comisia de anchetă. Dar admițând că lucrurile stau așa, de ce nu s-ar duce totuși Laura Codruța Kövesi să răspundă la întrebări? De ce caută mereu șefa DNA să-și creeze un statut privilegiat?
Există deja și o intrigă juridică. Inițial șefa DNA a refuzat invitația Comisiei de anchetă, pretinzând (simptomatic) că procurorii sunt scutiți. De ce ar fi procurorii scutiți? Ulterior însă Curtea Constituțională a emis o decizie care o obligă să se prezinte în numele separației puterilor și a controlului lor reciproc. Și bineînțeles că s-a pornit o campanie plină de insinuări contra Curții Constituționale, care ar dori demolarea șefei DNA. Acceptăm de dragul discuției și acest lucru, Daniel Morar (deși nu e singurul judecător) ar fi teribil de gelos pe Laura Codruța Kövesi și a dictat o decizie împotriva rivalei sale.
Dar chiar admițând că argumentațiile juridice pot fi înșelătoare și că ascund părtiniri bine camuflate într-un limbaj obiectiv, tot nu este de înțeles de ce refuză Kövesi să apară în fața Comisiei speciale de anchetă. În plus, de ce nu s-ar duce și fostul șef operativ al SRI Florian Coldea? De ce nu spulberă amândoi deopotrivă afirmațiile fostului său subaltern Daniel Dragomir? De ce nu îl umplu pe acesta de ridicol? De ce nu reușesc să închidă acest capitol penibil al istoriei recente?
Prin urmare, am crede că Laura Codruța Kövesi se teme să apară. Asta nu e deloc încurajator pentru marele mecanism care s-a pus în funcțiune pentru a-i spăla onoarea. Ne amintim că, în ciuda fraudei din teza sa de doctorat (ca să mai spele rușinea membrilor CNATCDU, ministrul Educației Mircea Dumitru spunea în conferință de presă că nu i-ar fi dat titlul de doctor), șefa DNA a continuat să se bucure de privilegiile poziției sale cu ajutorul unei vaste campanii de imagine menite să astupe vocile critice. Poate că acum, dacă iese rău, ar fi mai greu să fie apărată sau, în orice caz, ar presupune noi mobilizări și costuri însemnate.
În concluzie, dacă oameni mai de preț decât Laura Codruța Kövesi au fost deja la Comisie, ea de ce ar face excepție? Aceasta este întrebarea.
