Dar nu pare nimeni mai chinuitor îndepărtat din tablou și mai dureros lipsă din peisaj decât un Joe Biden lămuritor. Presa de stânga îl tot apără și protejează de orice aluzie critică, oricât de fină, de orice întrebare de bun simț. De pildă, pentru ce a decolat spre cer prețul benzinei? Or inflația, de ce e mai rea decât în ultimii 40 de ani? Casa Albă răspunde, parțial neadevărat.C-o fi și o păți. C-ar fi efectul pandemiei și al crizei ucrainene. Or, piața liberă de peste ocean n-ar fi avut probleme să compenseze lipsa ofertei de țiței și să aplaneze criza, dacă ecologismul militant al administrației Biden n-ar fi retras, din rațiuni de ostilitate ideologică ecologist-progresistă, toate stimulentele firmelor americane doritoare să foreze în America. Acum administrația caută petrolul la dictaturi aliate cu Putin. În Venezuela. Sau, mai știi, culmea, la iranieni, spune într-un comentariu Deutsche Welle.
Cu toate acestea, americanii și occidentalii, șocați de transgresarea tuturor normelor prin războiul de agresiune putinist, se arată mai uniți decât oricând. E fără precedent și fără egal de la 9/11 încoace solidaritatea și apetența americanilor pentru sacrificii financiare majore în scopul impunerii de sancțiuni dure Rusiei lui Putin.Ar fi marele moment de preluare a torței de către liderul lumii libere. Or, în lipsa conducătorului suprem, a cărui prezență e mai necesară decât oricând în vremuri în care cineva amenință cu Armaghedonul nuclear, Vestul se confruntă cu o inflație debordantă, la ușa lumii a treia bate spectrul foametei, iar apocalipsa celui de-al Treilea Război Mondial pare după colț, e o calamitate în sine. Una care dublează catastrofa retragerii în debandadă a SUA din Afganistan, din care Putin a învățat că Biden chiar e cum se zice, slab, și deci își poate permite aventuri externe, mai spune DW.
