de Miodrag Soric, comentariu Deutsche Welle
Condiții de trai pentru angajați – printre care mulți români – pe care nimeni nu le-ar mai fi crezut posibile în Germania de azi: Politicienii trebuie să înceteze cu „cultura ignorării” situației din abatoare.
„There is no free lunch” spune un proverb american: cineva plătește întotdeauna prețul. Este valabil și pentru carnea ieftină consumată cu atâta plăcere de clienții din statele industrializate bogate.
După ce sute de lucrători din estul Europei, angajați la marele abator german „Westfleisch” din orașul Coesfeld, s-au infectat cu noul coronavirus, se poate conchide: în criza actuală, acești oameni sunt cei care trebuie să plătească pentru carnea ieftină – în cel mai rău caz, chiar cu viața lor. Managementul companiei de prelucrare a cărnii, a treia ca mărime din Germania, vorbește de responsabilitatea sa față de propriii angajați. Dar la abatoare nu se prea poate vorbi de angajați proprii. În realitate, întreaga branșă este deservită de lucrători angajați prin subcontractori – pentru aceștia din urmă ar lucra muncitorii români, bulgari sau polonezi.
Nimeni nu se simte responsabil
„Westfleisch” și celelalte abatoare mari fac orice pentru a-și reduce costurile. Dar, oficial, ele nu admit că ar avea ceva de-a face cu condițiile nedemne pentru niște ființe umane în care trăiesc în Germania sute de muncitori străini.
Subcontractorii, de asemenea, dau vina pe politică: politica ar fi responsabilă pentru protecția muncii și a sănătății. Numai că „politica” în sine nu există ca autoritate, ci avem responsabilități concrete la nivel local, regional și federal. Când vine vorba însă de condițiile de trai ale muncitorilor din industria cărnii, toate aceste niveluri de autoritate par să aibă în comun doar dorința de a da vina pe altcineva. Sau, mai bine, de a se plânge de așa-numita „cultură a ignorării”, așa cum o face ministrul regional al muncii din Renania de Nord-Vestfalia. Dar niciun politician nu este obligat să nu ia măsuri pentru a corecta situația – inclusiv atunci când nu este direct responsabil pentru domeniul respectiv.
Condițiile deplorabile în care sunt cazați est-europenii și sud-est-europenii care muncesc în abatoarele germane nu sunt vreun secret de stat. Cu toții le cunosc, de ani buni: conducerea „Westfleisch”, firmele subcontractoare, autoritățile locale și poliția, consiliul municipal din Coesfeld, guvernul regional din Renania de Nord-Vestfalia și chiar guvernul de la Berlin. Și oamenii din Coesfeld și din satele alăturate știu ce se petrece. Doar se întâlnesc cu angajații de la „Westfleisch” și alte mari abatoare zilnic la supermarket sau la brutăria din colț. Dar nimeni nu a părut până acum deranjat de condițiile mizere de cazare și muncă ale acestora. „Nimeni nu este obligat să vină la muncă în Germania pentru a face bani mai mulți decât în țara lui” – aceasta este propoziția care rezumă pe scurt atitudinea generală.
Focare de infecție care îi amenință pe toți
Dar criza coronavirus a schimbat lucrurile. Când trei-patru muncitori sunt obligați să trăiască împreună într-un spațiu strâmt, riscul răspândirii unui microb periculos crește semnificativ. Și nu îi amenință doar pe lucrătorii străini, ci pe toți locuitorii din regiunea respectivă. Este o observație cinică: fără pandemie, ar mai fi deranjat pe cineva condițiile mizerabile de trai ale lucrătorilor est-europeni?
Scandalul are o dimensiune internațională, care-i depășește cu mult pe muncitorii din estul Europei. Industria germană a cărnii produce atât de mult și atât de ieftin, încât au ajuns să fie rentabile inclusiv exporturile de carne în China. Firmele germane din branșă lucrează pe baza condițiilor din piața globală și reușesc să ofere și prețuri atractive. Ele exercită presiuni masive asupra fermierilor producători. Aceștia se văd obligați să crească porcii în spații strâmte, să-i trateze cu antibiotice pentru a nu se îmbolnăvi. Sunt hrăniți cu soia și porumb, importate ieftin din America de Sud. Acolo sunt distruse suprafețe mari de păduri și junglă pentru a cultiva și mai multe nutrețuri. Rezultatul este dăunător pentru climă și duce la explodarea prețurilor la teren.
Un preț ridicat pentru toată lumea
În final, plătim cu toții un preț ridicat pentru această carne ieftină. Antibioticele din carnea consumată provoacă rezistențe ulterioare la antibiotic la oameni. Producția cărnii dăunează apei din sol, pentru că pe câmpuri ajung prea multe deșeuri.
Toate aceste lucruri sunt binecunoscute atât în industrie, cât și în politică. Și cu toții știu de asemenea ce se poate face pentru a corecta situația: crearea de unități de producție mai mici, mai descentralizate, care să se axeze pe calitate, nu pe cantitate.
S-ar câștiga mai puțin cu aceste firme, pentru că exporturile de picioare și urechi de porc în China nu ar mai fi rentabile. Iar friptura de porc s-ar scumpi inclusiv în Germania. Dar toate sondajele de opinie arată că marea majoritate a germanilor se pronunță pentru reformarea politicii agrare. Pentru a face progrese în acest domeniu, este nevoie de tărie de caracter, curaj și putere de conducere – nu de „cultura ignorării”.