Deutsche Welle/ Masacrul de la Srebrenița: după 20 de ani

Actualul premier al Serbiei, Aleksandar Vučić, încă mai lipea acum câțiva ani pe străzi pancarte cu numele Ratko Mladić. Și asta în fața camerelor de filmat, ca un sprijin simbolic pentru fostul general al sârbilor din Bosnia, care a fost condamnat la Tribunalul de la Haga pentru crime de război în fosta Iugoslavie. În iulie 1995, sârbii au ucis în jur de 8000 de musulmani la Srebrenița, fosta zonă de securitate a Națiunilor Unite. Această tragedie a fost catalogată de către justiția internațională ca genocid.

”Omagiu pentru victime”

Și în Serbia s-a discutat intens pe marginea acestui termen, în ultimele săptămâni. Chiar premierul Vučić, care și-a schimbat în urmă cu șapte ani poziția politică proprie și pe cea a partidului său, ajungând la putere ca militant pentru integrarea în Uniunea Europeană, evită să folosească cuvântul ”genocid” în acest context. ”În Serbia, domină ideea că ar fi fost vorba despre crime de război, dar în niciun caz despre un genocid”, spune Filip Švarm, redactor al publicației săptămânale, critică la adresa guvernului, ”Vreme”. Încă niciun politician din Serbia, indiferent de partid, n-a folosit cuvântul ”genocid”.

Politica și justiția din Serbia au tergiversat ani de zile tragerea la răspundere a celor vinovați. După presiuni puternice din partea Uniunii Europene, au fost aduși în fața justiției, în 2008 și 2011, doi politicieni renumiți: fostul președinte al Republicii Srpska în Bosnia, Radovan Karadzic, trăise o bună vreme în inima Belgradului sub o identitate falsă, fiind chiar activ în medicina alternativă. Generalul Ratko Mladici a fost găsit într-un sat în nordul Serbiei.

Ratko Mladici și Radovan Karadzic în 1993

Mulți sunt de părere că cei doi au fost sprijiniți pe o perioadă îndelungată de serviciile secrete din Serbia. Arestările lor au dus la proteste, parțial violente, în rândurile naționaliștilor.

Astăzi nu se mai vorbește mult despre aceste întâmplări. Într-una din multele conferințe de presă transmise live, premierul Vucic a declarat că este pregătit să aducă un omagiu victimelor de la Srebrenița. Cu toate acestea, șeful guvernului de la Belgrad s-a gândit mult până să accepte să fie prezent, pe 11 iulie, la comemorarea a 20 de ani de la masacru. Într-un final, acesta și-a confirmat marți, într-o conferință de presă, participarea.

”Făptași” vs. ”victime”

Niciun politician sârb nu are voie să vină la ceremoniile de comemorare de la Srebrenița: cu acest țel și-a început petiția studentul la Stiințe Politice din Belgrad, Nenad Uzelac. Acest document a fost semnat de sute de studenți din Serbia și din Republika Srpska în Bosnia. Uzelac susține că întregul popor sârb este văzut vinovat de genocid. Cu toate acestea, studentul e de părere că totuși nu a fost vorba despre un genocid la Srebrenița, pentru că femeile, copiii și bătrânii a fost cruțați.

Pe blogger-ul Vladimir Tabašević nu îl surprinde faptul că în Serbia încă mai există astfel de păreri. Actori politici din ambele tabere încearcă să instrumentalizeze cazul Srebrenița și să îi prezinte pe sârbi ca pe ”un popor de făptași”, iar pe musulmanii din Bosnia ca pe ”un popor de victime”. ”Politica încearcă să construiască un fals antagonism național, pentru că în acest fel redirecționează întrebările populației legate de locurile de muncă și de pâine”, e de părere acesta.

Dar unii activiști din Serbia sunt convinși că, fără o confruntare activă cu trecutul, nu există viitor. Jurnalistul Dušan Mašić a captat atenția conaționalilor săi, când a făcut un apel către aceștia, ca în ziua comemorării masacrului, pe 11 iulie, să se întindă pe asfalt în fața Parlamentuluiși să amintească în acest fel de victimele de la Srebrenița.

Dušan Mašić a invitat și politicieni la această acțiune. Câțiva membri ai opoziției au acceptat să participe, spre deosebire de politicienii de la putere: ministrul de Interne a declarat, într-un talk-show, că această acțiune i se pare foarte ”suspectă”.