Deutsche Welle: Lech Walesa şi umbrele securităţii

Acuzaţia este dură, dar deloc nouă. Încă de la începutul anilor 80, misiunile diplomatice occidentale au primit documente care ar fi atestat colaborarea carismaticului lider de sindicat cu serviciile secrete comuniste. În 2011 însă, Institutul pentru Memorie Naţională (IPN), autoritate a statului cu împuternicire juridică înfiinţată în scopul investigării trecutului comunist al Poloniei, stabilea în mod oficial că documentele incriminatoare fuseseră falsificate chiar de securitatea comunistă. Potrivit unor foşti angajaţi ai servicilor secrete, mai multe echipe au adunat documente scrise de mână de Walesa de-a lungul timpului şi i-au falsificat scrisul, în scopul de a-l compromite. Zvonul cum că Walesa ar fi informat securitatea, sub numele de cod „Bolek”, a afectat relaţiile acestuia cu mai mulţi camarazi din disidenţă. Documentele transmise ambasadei Norvegiei nu au împiedicat însă acordarea Premiului Nobel pentru Pace, în 1983, lui Lech Walesa.

Armă politică

Zvonurile privind pretinsa activitate de informator, au devenit şi mai interesante după căderea comunismului şi alegerea lui Walesa în funcţia de şef al statului. Pe 4 iunie 1992, ministrul de interne de atunci, Antoni Macierewicz, dădea publicităţii o listă cu 64 de foşti agenţi ai securităţii, care ocupau înalte funcţii în stat. Cel mai faimos nume: Lech Walesa, supranumit şi „Bolek”. În noaptea respectivă, parlamentul de la Varşovia, sprijinit activ de preşedintele Walesa a destituit guvernul Jan Olszewski, printr-o moţiune de cenzură. Partidul lui Olszewski şi al lui Macierewicz se numea pe atunci „Porozumienie Centrum” („Fuziunea de centru”). Fondatorii formaţiunii erau fraţii Lech şi Jaroslaw Kaczynski, care declaraseră război lui Walesa, după ce fuseseră scoşi din cursa pentru alegerile prezidenţiale. Şi astăzi Jaroslaw Kaczynski (preşedintele partidului care a format singur guvernul, „Lege şi Justiţie”, PiS) şi Antoni Macierewicz (astăzi ministrul apărării în guvernul de la Varşovia) consideră că demiterea guvernului Olszewski a fost de fapt doar o „lovitură dată de foştii agenţi”.

Walesa şi foştii săi aliaţi susţin însă că lista în cauză nu cuprindea decât nume, fără referiri concrete la activitatea lor. În anul 2000, pe baza „Legii lustraţiei”, Lech Walesa era declarat nevinovat. Potrivit deciziei unui tribunal polonez, declaraţia lui Walesa, cum că nu ar fi fost angajat inoficial al securităţii statului, era adevărată. Cel care îl atacase în justiţiei pe Walesa, un fost camarad din disidenţă, era obligat să îi prezinte oficial scuze lui Walesa.

„Asigurare de viaţă ” pentru Kiszczak?

Comunicatul Institutului pentru Memorie Naţională (IPN), în care se menţionează că s-ar fi descoperit noi documente despre o presupusă colaborare a lui Lech Walesa cu securitatea, a reinflamat discuţiile despre cel mai faimos polonez contemporan.

S-a găsit un dosar personal, care ar cuprinde şi angajamentul de colaborare cu securitatea, precum şi cartea de muncă a colaboratorului „Bolek”, inclusiv rapoarte scrise de mână şi note de plată din anul 1970-1976, a anunţat directorul IPN, Lukasz Kaminski. Cele câteva sute de pagini sunt analizate, se mai arată în comunicatul oficial.

Documentele au fost găsite în testamentul generalului Czeslaw Kiszczak, decedat în luna noiembrie a anului trecut. El a fost unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai fostului şef al Partidului Comunist, Wojciech Jaruzelski. În anii 1981-1990, el a fost ministru de interne şi şef al serviciilor secrete şi implicit al arhivelor securităţii. Kiszczak ar fi păstrat, în mod ilegal, dosarul lui Walesa acasă. Potrivit presei, văduva lui Kiszczak ar fi oferit IPN dosarul spre vânzare, motiv pentru care domiciliul acesteai a şi fost percheziţionat. Nu este clar de ce Kiszczak a sustras şi păstrat dosarul. Să fi vrut oare să îl şantajeze pe Walesa?

Întrebări fără răspunsuri

Cu toate că Lech Walesa a negat mereu în mod vehement o colaborare cu securitatea poloneză (SB), persistă unele întrebări la care se aşteaptă şi răspunsuri. Într-un interviu din 2011, Walesa recunoştea că a fost obligat să semneze un angajament de colaborare cu SB. „Toţi au semnat, aşa că am semnat şi eu”, spunea el atunci. Şi totuşi era sigur că nu va trece în tabăra adversă. „M-am decis că astfel pot realiza mai mult, pot proteja mai bine. Dacă ar fi să repet acele momente, aş acţiona exact la fel, chiar şi în cazul contactelor cu SB, pentru că numai aşa puteau fi păcăliţi”,spunea el atunci. Întrebat dacă a primit bani sau a scris vreun raport, Walesa a preferat să nu răspundă. Simpatizanţii lui atrag atenţia asupra unei analize obiective a situaţiei din perioada statului poliţienesc-dictatorial.

Criticii lui Walesa susţin că în perioada în care era preşedinte, şi-ar fi văzut dosarul de la SB, despre care s-a constatat ulterior că nu era complet. Neclar rămâne dacă dosarul nu era într-adevăr complet când a ajuns pe masa lui Walesa sau dacă materialele compromiţătoare ar fi fost îndepărtate chiar de el.

În contextul reluării acuzaţiilor, Walesa scrie pe mini-blogul personal că „nu pot exista documente semnate de el”. În caz de nevoie, el „poate dovedi totul în instanţă”.