UN COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
A surprins neplăcut faptul că președintele Klaus Iohannis a părut să protejeze operațiunile îndoielnice ale companiei austriece Schweighofer Holzindustrie în domeniul exportului de lemn tăiat în România.
Președintele Klaus Iohannis a fost prins pe picior greșit. Nu putem spune că ar fi existat o relație între firma austriacă și președintele României, dar este cert că acesta a avut exact același punct de vedere cu reprezentanții concernului. O excepțională investigație a Environmental Investigation Agency (EIA), o organizație de mediu cu birouri în Washington D.C. și Londra, a dovedit că managerii companiei Schweighofer Holzindustrie urmăreau cu perseverență obținerea monopolului absolut al achiziționării lemnului tăiat în România, încurajând totodată defrișările ilegale. Ei plăteau bonusuri pentru cantitatea de lemn tăiată peste limitele admise de lege (http://eia-global.org/).
Așa cum știm, un grup de deputați și senatori de la PSD, PC și UDMR au inițiat un proiect de modificare a Codului Silvic aducând numeroase amendamente comentate în fel și chip. Unele au fost considerate pozitive altele mai puțin. Dar, în linii mari, proiectul introducea elemente de protejare a pădurilor virgine și de descurajare a exploatării haotice, autorizând Jandarmeria să controleze transporturile de bușteni. Un articol important în acest sens era acela care stabilea un prag maxim de 30% la achiziția sau procesarea de masă lemnoasă și dreptul de preempțiune pentru producătorii locali din industria mobilei. Era, fără îndoială, un amendament îndreptat împotriva excesului de tăieri destinate exportului.
Compania austriacă a reacționat, cerând printr-o scrisoare autorităților române să renunțe la acest amendament care le încurca mult socotelile. Dar legea a fost votată fără modificări și textul a ajuns la promulgare. Acum urmează adevărata surpriză. Președintele a retrimis legea la Parlament cu un argument identic cu cel al austriecilor. Pe platforma ”România Curată”, Mihai Goțiu a pus față în față scrisoarea fotocopiată a austriecilor și cererea de reexaminare a Președintelui Klaus Iohannis. Ele sunt absolut identice. Președintele cerea nici mai mult nici mai puțin scoaterea din lege a pragului de 30% și eliminarea preemțiunii pentru fabricile de mobilă. (http://www.romaniacurata.ro/).
În opinia Președintelui, legea ar fi de natură să limiteze concurența și să creeze pe piață avantaje arbitrare. Într-o dezbatere academică despre piața liberă, argumentul ar părea fără reproș. Dar în contextul în care o singură mare firmă de export a monopolizat deja piața lemnului, stimulând defrișările fără măsură, argumentația e cel puțin naivă. Unii spun că e complice, dar nu aveau probe.
În cadrul conferinței de presă din 31 martie 2015, președintele României a negat categoric orice legătura cu firma austriacă: ”Nu am absolut nicio legătură şi nu pot să vă dau niciun detaliu. (…) Nici măcar nu au încercat să ajungă la mine, că puteau să încerce şi să-i refuz.”.
Totuși identitatea de perspectivă este evidentă. Cineva observa că, prin comparație cu Roșia Montana, lumea nu a ieșit niciodată în stradă să protesteze împotriva defrișărilor catastrofice din ultimii ani. Într-adevăr, sinistrul pădurilor românești ar fi pretins o reacție mai energică, dar diferența față de carierele din Apuseni este că marea catastrofă nu s-a produs dintr-o dată, ci lent și pe nesimțite. Dar poate a venit acum și momentul unor acțiuni care să stopeze dezastrul. Pe grupurile de mobilizare de pe facebook s-au anunțat proteste în ziua de 9 mai în 14 orașe din țară și în 4 patru mari capitale ale lumii, semnalându-se faptul că despăduririle necontrolate au lăsat România cu mai puţin de jumătate din suprafaţa împădurită pe care o avea în 1989. (v. Mihai Goțiu, România Curată).
În aceste împrejurări, președintele României este obligat să explice mai bine ce a vrut sau să-și revizuiască poziția.
