RELATARE DEUTSCHE WELLE de Alina Kühnel
Planurile anunţate de ministra Muncii din Germania, Andrea Nahles, de a reduce ajutoarele sociale pentru imigranţii din UE nu sunt susţinute de statisticile publicate vineri de Eurostat.
„Vin românii”.
Nu, nu este titlul vreunui film sau vreo nouă apariţie publicistică, ci doar un ton din presa occidentală care se pregătea, alături de politicieni şi formatori de opinie, să fie luată cu asalt de români şi bulgari, la 1 ianuarie 2014.
CITIŢI ŞI: Merkel, ATAC la românii din Germania, Iohannis TACE
Dezamăgirea era mare când camerele de filmat, adunate cu zecile la aeroporturile din Londra sau Berlin, nu reuşeau să suprindă decât doi-trei români sau bulgari dispuşi să „profite” de noua libertate de a câştiga în Europa cea bogată.
La mai bine de doi ani de la deschiderea graniţelor pentru cei mai săraci membri europeni, temerile celor mai pesimişti analişti nu s-au adeverit.
Românii şi bulgarii nu s-au înghesuit să profite de generosul sistem social german.
Cifrele îi contrazic pe politicienii care, precum social-democrata Andrea Nahles (ministrul federal al Muncii), continuă să creadă că o modificare a sistemului de ajutor social şi excluderea imigranţilor comunitari de la beneficiile sociale ar aduce bugetele locale în zona pozitivă a bilanţului.
Medici români în Germania
Statisticile referitoare la români, de exemplu, nu justifică teama Berlinului. Dacă în anul 2012, în Germania erau înregistraţi oficial 537.000 de cetăţeni imigranţi din România (incluzând aici şi strămutaţii – 213.000), în anul 2015 comunitatea românească din Germania număra mai puţin de jumătate de milion de români.
În ianuarie 2016, Oficiul Federal de Statistică anunţa că dintr-un total de 440.000 de cetăţeni străini care beneficiază de ajutor social în Germania, 57.000 sunt români. Şi aici trebuie precizat însă că cei care primesc ajutor social nu sunt automat şomeri. În multe cazuri, veniturile obţinute din prestarea unui activităţi sunt insuficiente, astfel încât statul le acordă ajutoare suplimentare. Acesta este singurul capitol unde românii şi bulgarii conduc în statistici, în sensul că 42 la sută din beneficiarii acestui tip de ajutor sunt originari din cele două state europene.
Scade şomajul în UE
La nivelul întregii comununităţi europene, veştile sunt bune. Pentru luna martie, Eurostatul anunţă reducerea ratei şomajului, la numai 8,2 la sută în cadrul UE şi la 10,2 procente în zona monedei euro.
Cu cei mai puţini şomeri se pot lăuda Republica Cehă, cu o rată de 4,1 la sută, şi Germania, unde şomajul nu depăşeşte 4,2 procente din totalul populaţiei active. La capătul opus al clasamentului se află Grecia, cu 24,4 la sută şomaj şi Spania, unde 20,4 procente din populaţia activă nu prestează o activitate remunerată.
Cu o rată de 6,4 la sută, România se află în faţa Bulgariei (7,3 procente), dar şi a Belgiei (8,5 %) sau Franţei, unde unul din 10 potenţiali angajaţi se află în căutarea unui loc de muncă.
În cifre exacte, faţă de luna februarie a acestui an, în martie s-au înregistrat mai puţin cu 250.000 de șomeri în totalul celor 28 de state ale Uniunii Europene.
„Imigraţia sărăciei”
Puncte de informare pentru români şi bulgari în limba maternă
Revenind la situaţia românilor şi bulgarilor din Germania, vizaţi în mod direct de eventualele modificări legislative, trebuie spus că în cazul lor nu se justifică eticheta pusă încă înainte de ianurie 2014, de „imigranţi ai sărăciei”. Chiar dacă ţările lor de origine rămân printre cele mai sărace din Uniunea Europeană, medicii români de exemplu conduc în statisticile europenilor cu înaltă calificare angajaţi în Germania în ultimele luni.
Pentru cei mai slab pregătiţi sau mai săraci, care au fost intens mediatizaţi de presa germană, există programe federale şi europene de informare şi integrare. În cazul lor este specifică însă şi o anumită dinamică, astfel încât ei reuşesc să se mute în scurt timp dintr-o localitate în alta sau chiar în altă ţară, dacă perspectivele nu mai corespund aşteptărilor. Nici aici nu se poate vorbi de comunităţi numeroase.
Propunerea Berlinului de a impune o perioadă de aşteptare de cinci ani până la accesarea beneficiilor sociale pentru cetăţenii comunitari are puncte comune cu planul prezentat la summitul european din februarie de către David Cameron. Premierul britanic a propus atunci ca, în cazul unui val de imigranţi din UE, ajutorul social complementar să nu fie acordat decât după patru ani. Prevederea este valabilă 7 ani şi nu 13, cum îşi dorea iniţial Cameron. În plus, el a solicitat anularea alocaţiilor pentru minorii care nu trăiesc în Marea Britanie. A obţinut doar o variantă de compromis, pe baza căreia alocaţia va fi acordată în viitor în funcţie de nivelul de trai al statului în care domiciliază minorul.
