RELATARE DEUTSCHE WELLE de Julia Mahncke / Claudia Ştefan
Zvonuri privind moartea sa au apărut des. Acum, însă, e oficial: Fidel Castro a trecut în nefiinţă. Revoluţionarul cubanez a decedat în seara zilei de 25 noiembrie, la vârsta de 90 ani.
Fidel Castro ştia să ţină discursuri care durau ore-n şir. Uneori, carismaticul revoluţionar îşi reţinea audienţa timp de cinci până la şapte ore. Ultima oară, Castro a comentat lumea şi mersul ei în columna „Reflecţiile camaradului Fidel” a ziarului „Granma” – publicaţie a Partidului Comunist din Cuba (PCC).
A comentat mai ales la adresa eternului său duşman: SUA. „Yankeii nu vor renunţa niciodată să preia controlul asupra pământului, apelor, minelor şi resurselor naturale ale ţării noastre” scria fostul lider suprem al Cubei în aprilie 2012.
Fidel, cum îi spun simplu mulţi cubanezi, a luptat toată viaţa pentru idealurile sale de dreptate şi independenţă a ţării. A îmbrăţişat doctrina comunistă de timpuriu. Naţiunile industrializate cu economiile lor capitaliste îi creau repulsie.
De la avocat la liderul rebelilor
Fidel Alejandro Castro Ruz s-a născut în 1926 la Birán, în estul insulei. Unii istorici susţin că s-ar fi născut în 1927. A crescut în bunăstare, iar după absolvirea facultăţii de Drept a început să profeseze ca avocat, la Havanna. Clienţii săi proveneau mai ales din cartierele sărace ale oraşului.
Castro a devenit activ politic încă din vremea studenţiei. În 1952 urma să candideze la alegerile parlamentare numai că nu s-a mai ajuns la scrutin. Fulgencio Batista, susţinut parţial de americani, a preluat puterea printr-un puci.
Din momentul acela, Castro şi-a făcut un scop din a-l înlătura pe Batista şi a început să-şi adune susţinători; printre altele şi Ernesto „Che” Guevara i s-a alăturat.
Două tentative de răsturnare a regimului (1953 şi 1955) au eşuat, iar „Comandante en jefe” s-a refugiat în munţi.
Despre planurile revoluţionarului Castro de a-l înlătura de la putere pe Batista, jurnalistul german Volker Skierka, autor al unei biografii a lui „Máximo Líder”, scria: „Când a anunţat Castro că-l va vâna pe Batista, lumea îl credea nebun.
” Şi, totuşi, Fidel a triumfat – lucru care l-a transformat într-un erou în ochii multor cubanezi şi simpatizanţi de-ai săi. Batista a fost pus pe fugă. La 1 ianuarie 1959, Castro a preluat puterea.
Apoi Cuba a fost a lui
Planurile sale socialiste au atras furia Statelor Unite, dar au găsit sprijin din partea fostului bloc comunist din Europa, între altele şi a fostei RDG. Conform Ministerului Afacerilor Externe, aproximativ 30.000 de cubanezi studiau sau munceau mai ales în RDG.
Uniunea Sovietică susţinea financiar Cuba. În 1962, ruşii şi-au instalat pe insulă rachete cu rază medie, lucru care a stârnit furia americanilor. SUA au reacţionat rapid. Aşa-numita „criză cubaneză” a fost rezolvată fără războiul nuclear de care se temea toată lumea.
Cu toate acestea, sancţiunile impuse Cubei începând din acelaşi an au influenţat până în ziua de azi relaţiile dintre SUA şi Cuba, respectiv economia ţării din Caraibe. După destrămarea Uniunii Sovietice, situaţia Cubei s-a deteriorat şi mai mult din cauza dependenţei economice de ruşi.
Din prima sa clipă la cârma ţării, Castro a investit masiv în educaţie şi sănătate. În regiune, sistemul de învăţământ şi cel de sănătate din Cuba trec drept printre cele mai bune.
În acelaşi timp, însă, el a restricţionat accesul la informaţii şi a îngrădit libertatea de exprimare. Adversarii politici au fost aruncaţi în închisori. Cu duşmanii săi era „neîndurător” – aşa îl descria fostul ambasador german în Cuba, Bernd Wulffen.
„Fidel Castro va rămâne în amintirea noastră ca cel care a trimis la închisoare oameni numai din cauza convingerilor politice ale acestora”, confirmă, la rândul său, Maja Liebing de la organizaţia Amnesty International. Din cauza politicii lui Castro sute de mii de cubanezi au părăsit insula.
În opinia lui Hans-Olaf Henkel, un reputat consilier financiar în mediul economic german, Castro trecea drept idolul multor oameni în anii 60 graţie curajului său. „Dacă ar fi fost democrat, i-ar fi înălţat statui în toată lumea”, spune Henkel.
Aproape o jumătate de secol în funcţie
În 2006, din motive de sănătate, Fidel Castro s-a retras de la conducere. Oficial, noul lider a fost prezentat în 2008: fratele său, Raúl Castro. Fidel s-a menţinut în funcţie timp de 49 de ani – mai mult ca oricare alt preşedinte din secolul XX.
Raúl Castro, ales de către Parlament în funcţia de preşedinte şi în fruntea Consiliului de Miniştri, iar mai târziu în cea de secretar general al PCC, doreşte să ofere Cubei o altă perspectivă.
În decembrie 2014, după mai bine de o jumătate de secol de la îngheţarea relaţiilor diplomatice, SUA şi Cuba şi-au anunţat intenţia de restabilire a relaţiilor.
În ianuarie 2015, guvernul cubanez a eliberat din închisoare peste 30 de deţinuţi politici. Fidel Castro nu a comentat public istorica reconciliere a celor două naţiuni.
