COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Alexander Andreev
Odată cu crizele apare o nouă tendinţă în Europa. Oamenii din noile ţări membre ale UE caută scăpare în doctrina naţionalistă, conservatoare şi antiliberală.
O stafie bântuie prin Europa. Este stafia curentului conservator. UE ameninţă să se scindeze pe fundalul crizei refugiaţilor. Termenul „Kerneuropa” (UE redusă la nucleu – n.red.), a revenit în actualitate şi fiindcă noile state membre ale UE din Europa Centrală şi de Est sunt foarte unite şi se delimitează de politica statelor pe care fostul ministru american al Apărării, Donald Rumsfeld, le numise odinioară, dispreţuitor, „vechea Europă”.
Împotriva a tot ce e străin şi pentru o conducere puternică
Da, ei nu vor refugiaţi, deşi nu au văzut decât prin excepţie refugiaţi în carne şi oase, şi nu vor nici cote de refugiaţi. Da, naţionalismul revine în actualitate în aceste ţări iar politicienii populişti sunt pe val în regiune. Mesajul lor, împotriva a tot ce e străin şi în favoarea unei conduceri autoritare se bucură de tot mai multă aprobare. În plus, după ateismul care a caracterizat perioada comunistă, Biserica a căpătat o importanţă tot mai mare aproape pretutindeni în Europa Centrală şi de Est. Ceea ce merge mână în mână cu o retorică a statorniciei, tot mai pronunţat xenofobă şi homofobă. Peste tot se pot recunoaşte principalele caracteristici ale doctrinei conservatoare: respingerea schimbării, credinţă şi tradiţie, stat puternic cu un lider puternic la vârf, „noi” împotriva „celorlalţi”.
A mai existat o perioadă, înaintea anului 1989 şi imediat după aceea, când s-a prăbuşit fostul bloc de răsărit, în care era la modă în regiune curentul conservator. Dar numai ca delimitare de partidul-stat, fost comunist, „progresiv” şi „de stânga” numai pe hârtie. În mod paradoxal, „conservatorii” de atunci din Europa Centrală şi de Est îşi doreau schimbarea, chiar una revoluţionară! Iar partidele comuniste doreau menţinerea statu quo-ului de atunci, care le era favorabil. Prin aceasta, aproape pretutindeni în regiune a apărut o cacofonie a ideilor politice, absurdă din perspectivă occidentală, denumită pompos ba „stânga”, ba „dreapta”, ba „conservatoare”, ba „liberală”, orientată ba spre economia de piaţă, ba spre dirijism, comunistă şi anticomunistă, prorusă şi antirusă. Acum, după ce praful stârnit de această ciocnire de idei s-a risipit, sub ochii noştri se încheagă un conservatorism central- şi esteuropean autentic.
Este autentic fiindcă îşi extrage energiile din temerile difuze ale oamenilor, provocate nu doar de terorism şi valul de refugiaţi. Şi globalizarea, criza monedei euro şi politica agresivă a Rusiei au aici o contribuţie, însoţite de bolile statului de drept în propria ţară. Toate acestea fac popoarele din Europa Centrală şi de Est să-şi dorească mai multă stabilitate, graniţe bine păzite şi sistemul lor de valori, simplu şi tradiţional. Peste tot curentul conservator este un restaurator al identităţii, este anticomunist şi pe alocuri antiliberal.
Viktor Orbán – un model pentru mulţi
Noul curent conservator din Europa Centrală şi de Est şi-a găsit modelul: Este premierul ungar Viktor Orban, care militează deschis pentru valorile conservatoare, creştine şi naţionale. Şi noul guvern polonez a venit la putere cu o agendă asemănătoare. În alte ţări ale regiunii, noii conservatori sunt totuşi pro-europeni, de exemplu în Bulgaria, România, Croaţia sau statele baltice. În Slovacia şi Republica Cehă, ei poartă chiar eticheta social-democrată.
Astfel, la 25 de ani de la încheierea Războiului Rece şi-a făcut apariţia o nouă şi o mai profundă scindare a Europei. Continentul nu mai este împărţit în „comunist” şi „capitalist”, în est şi vest. El se împarte acum în conservator şi liberal. Este o scindare care nu a fost încă pe deplin luată la cunoştinţă de instituţiile UE şi de „vechea Europă” în aceste săptămâni de criză. Dar această scindare va domina UE în următoarele decenii dacă, bineînţeles, Uniunea va supravieţui crizei/crizelor cu care se confruntă în prezent.
