COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Rupert Wiederwald
La a 25-a aniversare a reunificării Germaniei, un studiu remarcă în primul rând diferențele care încă persistă între est și vest. Nicio surpriză și de asemenea niciun motiv de îngrijorare.
25 de ani de reunificare reprezintă o poveste de succes. Nicio altă țară din fostul bloc răsăritean, din care făcea parte și RDG, nu a realizat atâtea progrese în ultimul sfert de veac (în ceea ce privește nivelul de trai și forța economică) precum partea aceasta a Germaniei denumită deseori Estul.
Și cu toate acestea există încă probleme și nemulțumire. Peste 50% dintre germani cred în continuare că deosebirile sunt mai mari decât asemănările între germanii din est și cei din vest. Această opinie este în mare parte predominantă în răsărit.
Cetățenii din RDG au trebuit să se obișnuiască peste noapte cu prăbușirea structurilor socialiste existente și înlocuirea lor cu un sistem total nou. În vest nu s-a schimbat la început mare lucru. Aproape două milioane de persoane, în special tineri și mai ales femei, au părăsit cele cinci landuri răsăritene. O evoluție ale cărei efecte sunt vizibile și azi: orașe estice frumos restaurate, lipsite de acțiune; întreprinderi care nu găsesc ucenici; sate întregi, în prag de dispariție.
Estul celor două treimi
Părți mari din economia RDG-istă au dispărut pur și simplu la începutul anilor 90. Pentru că nu erau competitive, firmele din est au fost fie preluate, fie au intrat în faliment. Odată cu ele au dispărut și locurile de muncă, șomajul ajungând la un moment dat la 25%. Azi, șomajul în landurile noi este ceva mai mare de 10 procente.
Astăzi pare aproape o minune că economia din est se află la două treimi din capacitatea celei din vest. Proporții similare caracterizează și salariul mediu: cel din est se ridică la două treimi doar din cel vestic. Prin urmare, încă se câștigă și se economisește mai puțin în est față de vest. Oamenii dintre Rostock și Chemnitz au jumătate din averea celor dintre Hamburg și München.
Sigur că aceste inegalități sunt percepute mai ales de cei aflați în coada clasamentului. De fapt, ar trebui spus că aceste diferențe ar fi putut fi mult mai mari. Dacă se compară PIB-ul pe cap de locuitor al celor cinci landuri est-germane cu celelalte țări din fostul Pact de la Varșovia, atunci regiunile Turingia, Brandenburg, Saxonia, Saxonia Anhaltină și Mecklenburg Pomerania Anterioară se situează cu mult în fața unor țări ca Polonia, Ungaria sau Cehia.
Numărul mic de copii, caracteristică generală
Și încă un aspect statistic adus deseori în discuție: în landurile estice este mai ușor să primești un loc la o grădiniță: fiecare al doilea copil sub trei ani are un loc asigurat, spre deosebire de vest, unde doar fiecare al patrulea copil sub trei ani primește un astfel de loc.
Ideologia socialistă prevedea că toți membrii comunității sunt obligați să muncească: inclusiv femeile și copiii. Statul se asigura că munca și familia coexistau. Această politică familială în fosta RDG a făcut ca rata nou-născuților în anii 70 să fie aproape dublă decât cea din vest, unde contracepția era mult mai răspândită.
Situația s-a modificat între timp radical. După reunificare, femeile din est au făcut parcă grevă în acest domeniu. În 1992, rata nou-născuților a atins un record mondial negativ de doar 0,74 copii pe femeie. La acest capitol, estul și vestul s-au armonizat între timp. Atât între Greifswald și Dresda, cât și între Flensburg și Garmisch-Partenkirchen rata este acum de 1,4 copii pe femeie.
