Într-o atmosferă tot mai incendiară, pe plan european, Ludovic Orban a enunțat ca program liberal și fără necesarele nuanțări aderența la valori și concepte obsesiv invocate și de populiști, și de extrema dreaptă. În plus, a comis necuviința de a aminti elogios de un Brătianu antisemit, care a riscat iresponsabil, la Conferința de Pace de la Paris, ca România să piardă uriașele câștiguri teritoriale obținute la masa verde, doar pentru că voia cu orice preț să împiedice încetățenirea evreilor autohtoni ori preluați de țara întregită de la Ungaria, Austria și Rusia. De parcă evreii nu și-ar fi jertfit numeroși fii în războaiele de independență și de întregire națională, spune Deutsche Welle într-un comentariu semnat de Petre Iancu.
Nu știe Orban cine era antisemitul care l-a precedat cândva la cârma PNL? Nu știe el cum anume s-a ”bătut” Brătianu ”la negocierile de pace”, demisionând, pentru că, spre eterna lui rușine, n-a vrut în ruptul capului să accepte ca evrei din comunitatea unui Moses Gaster și Lazăr Șăineanu să fie cetățeni români ? Atunci să pună mâna pe o carte. Sau face aluzii la Brătianu pentru că se mândrește cu antisemitismul lui ori vrea, oportunist, să-i facă pe alții, care știu istorie, s-o creadă? În acest caz, după Holocaust, care s-a soldat numai în România și teritoriile ocupate cu sute de mii de victime ale antisemitismului, n-are ce căuta la butoanele unui partid liberal.Nu neștiința pare a fi aici problema. Ci politicianismul care nu-și face iluzii cu privire la valoarea provocării. Oportunismul și duplicitatea lui Ludovic Orban sunt vădite. Dar ele nu-i epuizează portretul. Din unghi politic, liderul PNL e destul de lucid ca să cunoască atât starea de spirit naționalistă a majorității liberalilor din țară, fără de care n-are cum să-și păstreze locul în fruntea partidului, cât și pericolul pe care-l reprezintă AUR pentru voturile formațiunilor guvernamentale, mai afirma DW.