Deutsche Welle: Doctorul din Bucov care și-a propus re-umanizarea actului medical

Profesorul acela l-ar fi putut pofti să părăsească sala. Întreaga poveste s-ar fi terminat și nu mai aveam astăzi ce scrie. Probabil că s-ar fi dus cuminte la cursuri și ar fi studiat fără multă tragere de inimă, cât să știe ce are de făcut, mai târziu, ca medic, meserie pe care ar fi practicat-o pentru că toată lumea știe că medicii o duc bine. Dar orice istorie paralelă, chiar și cea din fraza anterioară, nu este nimic mai mult decât o istorie paralelă.

„Dacă omul acela mă dădea afară, mă dezumflam și nu mai începeam cercetarea”. Omul acela, profesorul Mircea Tămaș, nu a fost, însă, deloc brutal cu tânărul care, într-una din zilele anului de studiu 1976, i-a pătruns în laboratorul de botanică farmaceutică al Facultății de Medicină și Farmacie din Cluj fluturând între degete un fir de veronica officinalis, cules din cine mai știe ce șanț.

Bani de la tata și statul hoț

Din buruiana aceea, zisă românește și ventrilică, tânărul student la medicină Alin Scarlat știa că poate scoate un produs medicamentos. Și a făcut-o. În 1978 obținea primul brevet de invenție, pentru Veralin, folosit în tratamentul ulcerului gastric. L-a costat 2.000 de lei. „Bani de la tata”. A învățat, în timp, că lucrurile nu merg mereu cum ar trebui să meargă. Prima lecție a fost că de pe urma științei sale a beneficiat statul, care i-a confiscat proprietatea intelectuală.

Și, totuși: în anii scurși, odată cu studiile tot mai aprofundate (studentul din 1976 este astăzi medic de boli interne, doctor în științe medicale și farmaceutice), Alin Scarlat a verificat fel de fel de ipoteze până a patentat în total 22 de produse. La cele mai recente, între care un imunostimulator anti-tumoral, a colaborat direct cu fiica sa, dr. Cristina Scarlat. A lucrat cu laboratorul Universității de Medicină și Farmacie din Cluj. Oamenii aceia, cercetătorii de la Cluj, au salarii ca în sistemul bugetar de știință și educație. Iar legislația României – țară în care parlamentarii își votează beneficii pentru „recompensarea” restricțiilor de bun simț pe care le impune demnitatea pe care și-au ales-o (și pe care nici măcar nu le respectă întotdeauna) – nu le permite să lucreze în paralel pentru că vine peste ei Agenția de Integritate. Altfel spus, cercetarea românească universitară se prăbușește din cauza subfinanțării, dar nu i se permite să se autofinanțeze deși – cel puțin în cazul concret al laboratorului de la Cluj – ar fi competitivă. Și, pentru ca Absurdistanul să fie complet, laboratorul de la Cluj este instanța care acreditează alte laboratoare din țară, dar care nu poate face muncă de laborator pentru că nu este, ei bine, acreditat.

Flori pe mucegai

Din momentul în care i-a fluturat profesorului Tămaș pe sub nas buruiana, dr. Alin Scarlat și-a dorit să aibă propriul laborator și afacerea sa cu produse medicamentoase. Știe cum merg lucrurile în industria mare: inventatorilor sau inovatorilor independenți „nu li se dă în cap; nu se complică nimeni să le facă vreun rău ci, pur și simplu îi ignoră, opt ani sau zece, cât timp durează patentul; apoi îl preiau și îl produc gratuit”. În anul de grație 2015 este pe punctul de a-și trăi visul.

La Bucov, în imediata apropiere a drumului românesc al vinului, doctorul Scarlat și-a ridicat două clădiri, într-o curte amenajată pe un teren din care a scos cu buldozerul rădăcinile buruienilor și fundațiile vechilor sere, astăzi dispărute, ce alimentau, pe vremuri, municipiul Ploiești. În spatele curții, cât vezi cu ochii, până la apa Teleajenului și dincolo, spre rafinării, numai pârloagă. Imaginea mucegăită a României post-industriale. În curte se pregătesc ultimele detalii. Clădirea C2 va fi punctul de producție. „Pe aici intră materia primă, tot pe aici ies produsele”. Doctorul Scarlat desenează în aer un arc de cerc aproape închis, un circuit ce include parterul clădirii. În două încăperi nu mai mari decât laboratorul unei covrigării va instala aparatura pentru cele 22 de produse. Cam de 500.000 de euro pe an, pentru început, câștig pe care, calculează repede, ar urma să îl obțină în urma unei investiții de trei ori mai mici în materie primă și forță de muncă.

Profitul scos din munca de la C2 ar urma să fie transferat în C1, sub forma finanțării unei părți din bugetul necesar clinicii în care și-a propus să practice medicină pentru oricine are nevoie de asistență sanitară, indiferent de resursele de care dispune.

Echipamente și oameni

Doctorul Scarlat se plimbă mândru dintr-o sală într-alta. Urcă scările, „atenție, vă rog, mai trebuie să instalăm mâna curentă”. Parterul este dedicat clinicii, cu 20 de specialități, unele mai noi, cum ar fi medicina cuantică, iar la etaj și la mansardă va fi spitalul, dotat cu 35 de paturi. Aici va fi un salon pentru două persoane, aici vor sta trei, aceasta va fi o rezervă, asta e camera asistentelor, „va suna pacientul și ele nu vor putea întrerupe soneria decât de la patul acestuia”, aici e camera de gardă unde „nu le voi da voie medicilor să doarmă”.

A primit materiale de construcții din Italia. A primit și o salvare de la un domn care l-a sunat din Italia să-i spună să se uite pe geam. Domnul îi fusese pacient în România, iar în Italia avea o afacere cu gresie. Nu e o salvare nouă dar este complet utilată și gata oricând să își intre în pâine.

În rest, spitalul va fi dotat cu tot ce înseamnă necesarul spitalicesc, așa cum a văzut doctorul Scarlat în Germania, unde fiul lui profesează ca medic. Va veni și tehnologia, în curând. Nu aparatele costă, costă kiturile de analize. Aparatura este în regim de comodat. Dar și pentru aceasta e nevoie de credibilitate. Iar doctorul Scarlat nu duce lipsă de așa ceva. Anii de practică medicală, dar și articolele publicate în revistele străine de specialitate l-au făcut cunoscut și i-au permis să-și construiască o rețea întreagă de contacte alături de care își poate împlini, acum, visul: clinica proprie și propriul laborator de crecetare și producție.

De-a lungul carierei medicale, doctorul Scarlat a observat că echipamentele medicale tot mai sofisticate duc la dezumanizarea actului medical. S-a creat o ruptură între purtătorul de boală și medicul-zeu. Pacientul, crede doctorul Scarlat, „trebuie să îl câștige pe medic; să știe cum să își prezinte suferința, să nu mai fie umil și tăcut”. Așa va arăta clinica pe care a ridicat-o de la zero la Bucov. Și și-a propus să țină deschisă ușa clinicii pentru pacienți din categorii sociale defavorizate. În urma unei evaluări atente, persoanelor cu dificultăți financiare le vor fi cofinanțate serviciile medicale.

A deschis o fundație, „Asociația Sănătate pentru Toți”, prin care, în primul an, chiar dinainte de a demonstra practic ce are de gând să facă, a reușit să strângă 40.000 de euro – în general, de la oameni cu care a lucrat deja în trecut și care știu cu cine au de-a face. Ploieșteni din toate categoriile sociale sau profesionale s-au oferit dispuși să facă voluntariat. De la psihologi la tinere angajate ale unor showroom-uri auto. Vor face cursuri de pregătire și apoi vor primi diverse însărcinări în cadrul fundației și al spitalului. E nevoie de oameni care să stea, pur și simplu, de vorbă cu pacienții. E nevoie de componenta umană care să re-umanizeze actul medical.

„Toți pentru toți”

În afara fundației și a finanțării din microproducția de produse medicamentoase, cheltuielile serviciilor medicale vor fi acoperite parțial de casa de asigurări și, probabil, prin co-plata părții hoteliere (fie în regim de internare de zi, în cazul celor ce vin de departe la un control sau pentru analize, fie internare prelungită, dacă e cazul). Nu în ultimul rând contează acei pacienți cu dare de mână care vin special aici, deși ar putea să găsească și în alte părți clinici competente. „Plată în sistem german: toți pentru toți”, explică dr. Scarlat. „Sper să dau un exemplu în România, sper să ridic actul medical, cu o echipă compusă din oameni de bună calitate, care să nu vină obosiți din altă parte ci să lucreze aici cu normă întreagă”. Pentru început, preconizează că angajații săi vor cîștiga cu 25% mai mult decât în sistemul public de sănătate. ”Muncești, primești. Trebuie să găsesc o metodă de a forma o echipă, ca într-o familie, unde sunt și bonusuri, și lipsuri. Și sper, mai ales, să apară concurența. Să vină și alții care să facă același lucru în România”.

Până să vină alții care să facă la fel, în România urmează să vină, aici, la Bucov, la clinica doctorului Scarlat, medici din Germania, Austria sau Franța. „Am colegi străini care merg, câteva săptămâni din an, în lume și practică acolo voluntar. Nu au fost încă în România, dar vor să facă voluntariat și aici. Avem multe de învățat de la ei – mentalitate, noutăți, tehnică”. Și cu ambasada Chinei este în discuții, pentru a aduce un specialist în acupunctură. „Încercăm să instituim conceptul de medicină integrată. Se practică în multe centre din lume. În America sunt mai avansați”. Se va practica și la Bucov.

Inițial, doctorul Scarlat intenționase să își dezvolte proiectul la Ploiești, împreună cu un prieten din Germania: un spital, o policlinică, săli de conferințe, spații de cercetare, cămin pentru bătrâni. Dar autoritățile i-au dus cu vorba. Despre proiect a aflat, în schimb, primăria din Bucov. Propunerea, venită în 2012, s-a concretizat repede: la sfârșitul lui 2015, mai repede sau mai încet, depinde de autorizări, construcția, deja gata, va fi utilizabilă.

Va fi greu să se facă cunoscut pe piață? „Nu-mi fac grijă de pacienți, decât că-s prea mulți. Am oameni care dau bani să vină din străinătate special pentru a se trata aici. Îmi fac griji doar pentru echipa medicală. Construcția va fi, dotarea la fel. Echipa trebuie să fie cât mai performantă dar, mai ales, să strălucească în calitate umană. Eram în anul IV, la ftiziologie, aveam un profesor aproape de pensie, care ne învăța să ascultăm plămânii. Eram mai băgăcios de felul meu și, la un moment dat, m-am adresat profesorului cu domnule doctor. Și”, încheie doctorul Scarlat, „pe asta nu am s-o uit niciodată: Nu sunt doctor, mi-a spus, sunt îngrijitor de bolnavi„.