COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Miodrag Soric
Ca actor, ar fi jucat un rol bun în „Kir Royal”: omul de afaceri care îşi poate permite orice, pentru că are bani. Donald Trump nu este actor. El vrea să ajungă preşedinte. Complet deplasat.
Donald Trump – în momentul lansării candidaturiiSă vă reamintesc o parte din frazele celebre rostite de Trump? „Când i-am bătut ultima oară pe japonezi?”, „Mexicul este noua Chină”, „Nimeni nu poate construi ziduri mai bune decât mine.” Sau „Când s-au retras din Irak, trupele noastre ar fi trebuit să ia cu ele petrolul de acolo.” Şi, în fine: „China construieşte poduri atât de mari, încât ale noastre arată precum cartofii mici.”
Donald Trump lansează atât de multe perle, încât îmi este greu să le notez în detaliu. Toate sunt rostite cu o figură cât se poate de serioasă. Întocmai ca şi anunţul că îşi doreşte să devină preşedintele Statelor Unite. Să îl luăm în serios?
Printre nenumăraţii candidaţi republicani, el are totuşi un avantaj: electoratul american îl cunoaşte pe Trump. Cu ai săi ochi lucioşi, cu cravatele viu colorate, cu coafura lui inconfundabilă şi a sa voce puternică, de zeci de ani miliardarul apare în emisiunile posturilor de televiziune, fie că este vorba de reality-show-uri sau de CNN. Niciodată nu este modest, mereu direct, sau după cum spune el însuşi: „Sunt, de fapt, un tip foarte drăguţ”.
Un „Straight shooter”
Americanii au o slăbiciune pentru orice „straight shooter” – persoane care spun lucrurilor pe nume. Preferă politicienii care au reuşit ceva în viaţă. Miliardarul Trump declară că nu poate fi cumpărat, ci că, din contră, el îi cumpără pe politicieni: „Lobby-iştii mei sunt fantastici.”
Miodrag Soric, DW-Washington
Altfel decât concurenţii lui, el nu îşi citeşte discursul de pe teleprompter. Textele pregătite de consilierii lui sunt puse deoparte. Trump vorbeşte liber: despre răii de ruşi, chinezi, iranieni şi mexicani. În lumea lui, SUA sunt înconjurate de duşmani. Este admirabil cât de firesc reuşeşte, în discursul lui electoral, să se refere nominal la hotelurile pe care le deţine, la proprietăţile lui imobiliare („Trump Tower”), la terenurile de golf ce îi aparţin, cele mai bune din lume, după cum îşi asigură el auditoriul. Speech-ul este întrerupt de un fel de „pauză de publicitate”. Ca şi la televizor. Foloseşte în interes propriu spaţiul acordat gratuit de canalele media americane. Şi aşa începi să înţelegi cum a devenit atât de bogat.
Ceilaţi par mult mai serioşi
Ce crede electoratul american? Mulţi l-ar putea alege, cel puţin teoretic. Este însă puţin probabil ca, la final, el să fie cel ales. Americanii nu îşi doresc un clown la Casa Albă. Perlele pe care Trump le livrează constant opiniei publice, sunt tocami bune pentru concurenţii lui. Unul dintre cei care are de profitat de pe urma atitudinii lui este senatorul Ted Cruz. Comparat cu Trump, favoritul celor de la Tea-Party, pare a fi un serios notar elveţian.
Merită urmărite în continuare apariţiile lui Trump? Uneori mai abordează şi probleme reale: punctele slabe din învăţământul american, distrugerea infrastructurii interne. Poate că astfel, în viitorele dezbateri televizate, temele vor fi abordate şi de alţi candidaţi.
Înainte de orice însă, Donald Trump are mult umor: „Voi găsi pe cineva precum generalul Patton pentru a învinge Statul Islamic„. În minte mi se derulează deja producţia hollywoodiană în care islamiştii, cu Kalașnikovul sub braţ, îşi iau pur şi simplu tălpăşiţa.