UN COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Reducerea TVA , bine primită de mediul economic şi de populaţie, este privită cu ceva mai multă circumspecţie la nivelul Comisiei Europene.
Economia românească a primit o veste bună: reducerea TVA la toate produsele alimentare. Guvernul face astfel un pas important în direcţia proiectului anunţat de diminuare a poverii fiscale. Economiştii de factură liberală se pronunţă în favoarea aceastei măsuri, care ar avea ca efecte creşterea comerţului şi încurajarea producţiei agricole locale.
Din punct de vedere social, avantajul este de asemenea major, căci românii cheltuiesc în fiecare lună pentru alimente mai mult decât oricine în Uniunea Europeană. Faptul că aproape 40% din veniturile românilor (în termeni statistici) se duce pe mâncare are consecinţe nebănuite în ce priveşte dezvoltarea personală şi în cele din urmă asupra perspectivelor întregii societăţi. (INS)
E suficient să ne gândim cât de umilitoare este alegerea pe care prea mulţi sunt nevoiţi să o facă: vor mai cumpăra sau nu o carte? Am văzut şi cât de dramatică a fost dezbaterea despre timbrul literar, căci într-adevăr piaţa de carte (ca multe alte pieţe) s-a restrâns la rândul ei după 2010 şi se simte ameninţată de cea mai mică fluctuaţie. O lume în care mâncarea devine, fatalmente, o preocupare dominantă nu mai are resurse pentru cultură. Cu atât mai mult astăzi, când viaţa austeră este gălăgios discreditată de etosul fericirii senzuale care domină societăţile noastre.
Un tablou statistic puţin mai precis ar fi însă util: potrivit buletinului INS referitor la luna decembrie 2014, structura cheltuielilor a fost aceasta: 39,1% din venituri s-a dus pe produse agroalimentare şi băuturi nealcoolice, 17,7%, locuinţă, apă, electricitate, gaz combustibili, 6,3%, îmbrăcăminte, încălţăminte şi tot aşa, celelalte aspecte al vieţii primind tot mai puţine resurse. Cel mai de jos e capitolul destinat educaţiei, căreia i se alocă 0,7%.
Structura cheltuielilor personale spune foarte multe lucruri despre valorile care guvernează (cu adevărat şi nu declarativ) o societate, ca şi despre limitele ce nu pot fi depăşite în plan psihologic.
Dacă admitem că misiunea unui guvern nu este doar aceea de a avea bugete echilibrate, ci şi de a mânui pârghiile intime ale dezvoltării sociale, atunci măsura anunţată este una binevenită.
Problema efectelor asupra bugetului nu ar trebui, desigur, să fie subestimată. La acest capitol nu avem însă la dispoziţie prea multe mijloace de analiză. Aşa cum am arătat la început, economiştii de gândire liberală au susţinut cu multă energie scăderea TVA încă de multă vreme, arătând că echilibrul bugetar nu poate fi gândit în termeni statici contabili, ci în dinamica efectelor însumate.
De exemplu, Florin Câţu, un economist independent, afirmă la capătul unei analize foarte tehnice: ”Iar din punctul meu de vedere, 80% din noul cod fiscal este perfect match cu obiectivul nostru pe termen lung” (https://florincitu.wordpress.com). Analiza sa explică şi de ce Consiliul Fiscal a dat un aviz negativ proiectului guvernamental şi care sunt limitele generale ale oricăror evaluări şi prognoze.
În schimb, vicepreşedintele Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis, aflat miercuri la Bucureşti, a făcut o descriere măgulitoare a performanţelor guvernului, care a reuşit să readucă ţara pe linia echilibrului bugetar, dar a exprimat îngrijorarea că reducerea anunţată a TVA ar putea avea efecte negative.
Îngrijorările sunt fireşti, dar să ne amintim că, în 2005, când a fost introdusă cota unică de 16%, Guvernul PNL-PD fusese nevoit să facă faţă unei mari circumspecţii a FMI, care anticipa un eşec de proporţii. Uneori e nevoie de curaj. În orice caz, dacă un guvern, oricare ar fi el, s-ar conduce numai după regula prudenţei, n-ar mai reduce taxele niciodată, căci riscurile sunt permanente.
