Deutsche Welle: De ce e periculos noul președinte bulgar

De fapt, UE are destule probleme, aşa că se putea lipsi de una în plus. Dar, la fragila frontieră externă cu Turcia, exact o astfel de problemă a apărut, o dată cu alegerea fostului general Rumen Radev în fruntea statului bulgar. Şi asta nu fiindcă preşedintele ales este un prieten al Rusiei ci fiindcă ţara se va afla în următoarele luni de facto fără guvern. Ca persoană, Radev este problematic; este lipsit de experienţă, are orientare naţionalistă şi până acum a fost perceput ca un politician incolor şi, pe alocuri, neajutorat.

Guvernul condus de Boiko Borissov, al cărui partid GERB face parte din Partidul Popular European, a demisionat luni dimineaţă, după ce candidata sa la suprema funcţie în stat, Ţeţka Ţaceva a pierdut la mare diferenţă alegerile în faţa lui Radev. Borissov şi-a anunţat de câteva săptămâni demisia în caz de înfrângere, dar el a vrut astfel cu precădere să mobilizeze electoratul GERB. Şi, evident, nu a reuşit să contrabalanseze astfel lipsa de idei şi de viziune, lipsa de popularitate a candidatei Ţaceva. Astfel, Borissov s-a prins în propria-i capcană şi s-a văzut silit să-şi onoreze promisiunea.

Mai aproape de Orban şi Kaczynski decât de Putin

Observatori din vest au avertizat în repetate rânduri că Radev intenţionează să promoveze o politică pro-rusă. Această temere se bazează cu precădere pe faptul că Radev a fost desemnat candidat de către Partidul Social-Democrat, pro-rus prin tradiţie, şi pe declaraţia preşedintelui ales, potrivit căreia Crimeea aparţine Rusiei. Această temere este însă greşită. Declaraţiile politice naive ale fostului general privind anexarea Crimeei şi cele recomandând înlăturarea sancţiunilor impuse Rusiei se explică în principal prin lipsa experienţei politice. Oameni care îl cunosc bine pe Radev subliniază că acest militar, format în bună parte în SUA, fost general NATO, nu are de gând să modifice orientarea geopolitică a Bulgariei, ţară membră a UE şi a NATO.

Radev este periculos din alte motive. La fel ca majoritatea ofiţerilor bulgari, el este un naţionalist ardent, care cultivă părerile preconcepute tradiţionale referitoare la ţara vecină Turcia, un partener în cadrul NATO. La acestea se adaugă faptul că în societatea bulgară s-a instaurat un soi de isterie în masă, provocată de criza refugiaţilor şi de apropierea geografică de Turcia. Nouă din 10 bulgari chestionaţi se tem că Erdogan „va deschide curând stăvilarele” şi va inunda ţara cu zeci de mii de musulmani, foarte detestaţi în Bulgaria, din spaţiul arab.

Ultranaţionaliştii, care au desfăşurat o campanie electorală înfiorător de xenofobă şi de agresivă împotriva refugiaţilor, au obţinut nu întâmplător mai bine de 17 la sută din voturi în primul tur, desfăşurat cu o săptămână în urmă. În această situaţie, Radev a părut în ochii majorităţii candidatul providenţial. Un fost general cu mână de fier, capabil să baricadeze graniţele şi să ţină piept la nevoie turcilor. Preşedintele Bulgariei, care poate prea puţin influenţa politica de zi cu zi a ţării, se va orienta aşadar mai degrabă spre statele membre ale Grupului Vişegrad, spre Viktor Orban şi Jaroslaw Kaczyński. În acest scop, el poate mai ales folosi perioada în care ţara nu are un guvern ales.

Un plan cinic?

Vor trece mai multe luni până când se vor putea desfăşura alegeri parlamentare anticipate, fiindcă preşedintele aflat la final de mandat, Rossen Plevneliev, nu are, potrivit Constituţiei, voie să le programeze pe ultima sută de metri. Şi până atunci, guvernul minoritar Borissov de până acum, va deveni un guvern minoritar însărcinat cu afaceri curente. Adio stabilitate. La acestea se adaugă faptul că iarna bate la uşă. Vine anotimpul facturilor ridicate la curent şi încălzire, care adesea îi determină pe bulgari să iasă în stradă. Poate că totul face parte dintr-un plan cinic al lui Borissov. Acela de a-i expune pe oameni nesiguranţei şi temerilor de tot soiul vreme de câteva luni, pentru a putea să apară ca un salvator la alegerile de anul viitor.

Dacă există într-adevăr un astfel de plan, acesta este cât se poate de periculos. Amestecul de frică, nesiguranţă, xenofobie, sărăcie, la care se adaugă sentimentul populaţiei că a fost abandonată de UE plus viitoarele proteste naţionaliste în masă, uşor de anticipat, este de-a dreptul exploziv. Şi toate acestea se întâmplă la graniţa sensibilă dintre Turcia şi o Uniune Europeană în plină criză. Nu-i vorbă, Europa are acum o problemă în plus.