COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
În momentul în care politica se va reduce la tema ”integrității”, vom fi asistat deja la moartea ei și la instaurarea unei omnipotente tehnocrații apolitice.
Congresul PNL a fost programat în 17 iunie, peste exact trei luni de zile, dar nu se aude nimic despre ideile care ar însufleți partidul. Cu vreo 15-20 ani în urmă, partidele românești mai aveau încă buna prejudecată a ideilor politice, candidații prezentându-se în convențiile naționale cu un program propriu, numit uneori ”moțiune”, dar astăzi se pare că fiecare vine numai cu chipul și experiența sa personală.
Se poate spune că mai e timp până în iunie. Totuși, congresul nu este și nu poate fi decât o”ratificare” a unei victorii obținute în mințile aderenților cu mult timp înainte. Asta nu înseamnă că congresele ar fi aranjate, ci doar că e nevoie de timp pentru ca un om și ideile sale să câștige o majoritate largă și mai ales una stabilă. Uneori aceste reuniuni par de formă tocmai pentru că liderul se va fi profilat cu claritate și nu are concurență.
De data aceasta nu este cazul. PNL se găsește într-o ambianță de depresie și dezbinare provocată de o fuziune nepregătită și partea cea mai rea este că nu mai știe ce este și ce reprezintă. E clar prin urmare că o competiție politică internă serioasă ar trebui în primul rând să vizeze reconstruirea identității partidului. Or, pentru asta nu e destul să faci trimitere la Brătieni și nici la istoria ultimiilor 25 de ani (care pare atât de străină și îndepărtată!), fiind nevoie de articularea unor idei politice vii, pe care ”să jure” toți membrii partidului.
Deocamdată, dacă urmărim discursul președintei interimare, Raluca Turcan, observăm o poziție anti-PSD, care este de la sine înțeleasă, și una care susține, complementar, lupta anticorupție. Am mai spus-o de o mie de ori (și s-a verificat integral la alegerile de anul trecut), un partid care nu este decât ecoul DNA nu va avea nicio șansă politică. Dar nu pentru că poporul român i-ar prefera pe hoți (așa cum susțin unii cu furie sau descurajare), ci pentru motivul elementar că politica se referă la programe economice și sociale și nu la etică. În momentul în care politica se va reduce la tema ”integrității”, vom fi asistat deja la moartea ei și la instaurarea unei omnipotente tehnocrații apolitice. Ce-i drept, există indicii că acesta ar putea fi viitorul Europei, dar nu este deloc o imagine optimistă, măcar pentru faptul că, din acel moment, ne-am lua adio și de la democrația reprezentativă. Astăzi ne plângem că nu merge lumea la vot, mâine ne vom lamenta cu lacrimi amare că nu mai suntem invitați să votăm. Sau că votul nostru se va limita la teme strict subsidiare.
Există din fericire și semne mai bune. Să ne uităm doar o clipă la cazul Olandei. Acolo ar fi înflorit extremismul sau, în termeni vag mai prietenoși, populismul cel rău. Dar acolo, peste 80% din alegători s-au prezentat la urne, ceea ce arată că tocmai vitalitatea politicii – contrastul opiniilor și diversitatea lor necenzurată – este cea care întreține democrația. În România, ”specialiștii” se felicită că nu avem partide populiste și extremiste (termeni de altfel foarte vagi și elastici), dar aici nu votează nici măcar 40% dintre alegători, adică nici jumătate din participarea Olandei. De ce oare? Este atât de simplu: pentru că olandezii fac în continuare politică, pentru că profesează idei clare și contrastante. Pentru că se poartă pe mai departe ca niște cetățeni liberi, așa cum se manifestaseră și cetățenii britanici la referendumul de anul trecut și cum continuă să o facă, inclusiv în Scoția independentistă.
Or, riscul pe care îl întrevedem la orizont este ca liberalii, induși în eroare de succesul mediatic al manifestațiilor din Piața Victoriei, să creadă că este destul să preia la rându-le câteva sloganuri care glorifică DNA, împreună cu altele anti-PSD. După cum există riscul ca liberalii să se complacă pe mai departe în această stare de apatie non-reflexivă cât privește problematica mare a Europei, lăsând-o pe seama Președintelui și a unor așa-ziși experți. Adevărul este că astăzi partidul care nu are nicio idee despre Europa sau care se complace în clișeele de acum 20 de ani nu poate avea o idee clară nici despre politica națională, condamnându-se la irelevanță.
În fine, nu excludem deloc posibilitatea ca un asemenea partid să ajungă la putere într-o circumstanță ca cea din 2015, în urma unor ample manifestații de stradă, dar, cel mai probabil, nu va reuși să câștige alegerile. Faptul că PNL se agăța de Dacian Cioloș ca înecatul de pai nu era semnul unei bune orientări (așa cum susțineau apologeții tehnocrației post-democratice), ci al devitalizării sale. E oare prea târziu să spunem aceste lucruri? Nu cumva PNL este deja perfect mortificat? Nu știm și sperăm să nu fie așa.
