Pandemia a accentuat asimetriile, incoerențele și nostalgiile și, pe acest fond, Ungaria a încercat mereu să fie cu un pas înaintea celorlalte state din regiune: i-a apărat gălăgios și agresiv pe maghiarii din Ucraina și a trimis ajutoare peste tot în estul continentului, inclusiv în Republica Moldova, unde, din motive care depășesc obișnuitele ambiții ale liderilor de la Budapesta, concurează cu România pentru obținerea influenței. Aceste operațiuni de maximizare a puterii simbolice pot fi folositoare atât Ungariei, cât și noii axe deschise de Viktor Orban pe direcția Budapesta-Moscova. Bucureștiul nu are planuri atât de elaborate în politica externă și nu vrea să preia conducerea în Balcani. A înțeles importanța discreției, așa că în Republica Moldova se implică fără să facă mult zgomot. Totul cu prea multă timiditate, ca și cum spațiul dintre Prut și Nistru ar putea fi lăsat în voia sorții, în ciuda declarațiilor de fidelitate pe care președintele român le reia anual. Sprijinul pentru mica republică este mic, vine în salturi și nu se concentrează pe mizele strategice: alimentarea cu energie a R. Moldova și retragerea trupelor rusești din Transnistria, se spune într-un comentariu Deutsche Welle.
În 2020, politica externă a țării a balansat între Bruxelles și Washington, încercând să tragă foloase din toate părțile. Folosind limbajul lui Nassim Taleb, se poate spune că România și-a dovedit oarecum antifragilitatea anul acesta, adică și-a demonstrat rezistența la șocuri, capacitatea de a rămâne neschimbată și chiar posibilitatea de a ieși întărită din ecuația internațională mare. Nu punem la socoteală aici pierderile pe linia București-Budapesta, care s-ar putea contrabalansa cu cele care ar putea da roade pe axa București-Chișinău, mai spune DW.
