De ce îi iei peste picior, amice, pe politicienii şi formatorii de opinie care invocă Domul din Milano? Păi n-au dreptate? Să nu avem şi noi nevoie de un monument de Centenar? Să nu avem şi noi faliţii noştri?, se afirmă într-un comentariu Deutsche Welle semnat de Petre Iancu.
Dacă stăm strâmb şi judecăm drept, amice, n-avem cum să nu depistăm justificări „persuasive” paralelei catedralei cu domurile medievale. L-ai văzut pe cel din Aachen, a cărui construcţie a început pe la finele secolului al VIII-lea? De ce să nu se întoarcă şi România cu vreo 12 veacuri în urmă, ca să recupereze ce-a pierdut în Evul Mediu, părăsind definitiv nădejdea libertăţii? Nu i-a îndemnat, oare, credinciosul Dante pe cei intrând în infern „să-şi lase” (la poartă) „orice speranţă”? Nu eşti de acord? Cârteala ta, amice, mă enervează rău. Ce insolenţe mai îndrugi acolo, păcătosule? Cum să propui ca, dacă tot se-ntoarce ţara-n timp şi preistorie, să facă bine să revină, în Centenar, la epoca deşertului şi la modelul primordial al catedralei? La epoca în care Domnului i-a fost de-ajuns un cort, ca locuinţă. E-adevărat că era unul ”al întâlnirii”, cum i s-a mai spus, smerit. Era deci al unirii, iar nu al dezbinării. Era, ce-i drept, curat, împodobit splendid, dar mic, portabil, vorba lui Heinrich Heine, aşa cum este patria la purtător pentru românii emigraţi, mai susține DW.