DEUSTCHE WELLE: ROMÂNIA ÎNCĂ NU ARE O JUSTIȚIE INDEPENDENTĂ

„Această fază intensă de luptă anticorupție e urîtă, foarte urîtă, iese la suprafață tot ce a fost și este mai rău și mai urît în politica românească, însă vă asigur că fără această fază nu putem să ne facem bine”, a spus președintele Klaus Iohannis la Cotroceni, la sorocul perioadei de grație de o sută de zile.

La același bilanț președintele s-a arătat dezamăgit că “partidele și Parlamentul nu au realizat ce au promis”, anume simplificarea procedurilor parlamentare în situațiile în care Procuratura Generală solicită aviz pentru începerea urmăririi penale sau arestarea preventivă a parlamentarilor sau miniștrilor cercetați penal. La finalul lunii ianuarie, în urma unor întîlniri cu liderii partidelor parlamentare, președintele anunța că “s-a ajuns la un consens” privind simplificarea acestor proceduri.

Ulterior, Iohannis a reiterat și dezvoltat pe contul de Facebook mesajul transmis la Cotroceni: “Corupţia e ca o boală. Trebuie să i se aplice un tratament dureros, dar vindecător” […] “Putem să constatăm cu toţii că România se află într-o fază foarte intensă de combatere a corupţiei, acţiuni foarte vizibile, foarte multe ale parchetelor care se ocupă de aceste lucruri. Consider că este un lucru bun. Vedem – şi dumneavoastră, şi eu – aproape zilnic noi şi noi politicieni acuzaţi de diferite lucruri, ceea ce ne duce cu gîndul la o întrebare: cum de au stat atîţia ani în spaţiul public şi nu a venit nimeni să verifice aceste chestiuni? Bine că se întâmplă şi acum, în ceasul al doisprezecelea”, a scris președintele în spațiul său virtual, destinat la urma-urmei unei categorii restrînse de populație.

Reținem, din spusele/scrisele președintelui Iohannis că lupta anticorupție e totală, fără rest, fără protejați sau “uitați” de procurori, fie eceștia de la DNA sau DIICOT, la presiunile și șantajul politicienilor. Reținem în schimb și că partidele care contează, anume cele reprezentate în parlament, l-au cam tras pe sfoară pe președinte, determinîndu-l să declare, după consultările de la finele lui ianuarie, că s-a ajuns la un consens în ceea ce privește simplificarea procedurilor parlamentare de aprobare a solicitările procurorilor de urmărire penală sau arestare, după caz, a penalilor din parlament.

Să mai reamintim și optimismul, real sau calculat, exprimat public de președinte la începutul mandatului: Voi încuraja foarte mult lupta anticorupție. Eu îmi doresc, la sfârșitul mandatului meu, când mă pregătesc să plec de aici, ca în România să mai existe ici-colo câte un caz de corupție, dar să fi dispărut corupția aproape generalizată.

Și aleșii plîng cîteodată – studiu de caz

În urmă cu cîteva săptămîni senatorul Varujan Vosganian a început să plîngă. Scriitorul-senator s-a miruit, a plîns și s-a rugat în timp ce senatorii votau pe furiș, explicit prin vot secret, solicitarea procurorului general de încuviințare a începerii urmăririi penale a fostului ministru al Economiei în guvernul Tăriceanu, în dosarul în care Vosganian e acuzat de constituirea unui grup infracţional organizat, de abuz în serviciu şi complicitate la delapidare în perioada decembrie 2006 – decembrie 2008, cît a fost ministru.

După momentul înlăcrimării și miruirii de sine în fața colegilor senatori (unii, ceruți și ei de DNA, alții, infractori de drept comun încă netulburați de anchetele procurorilor), Senatul a respins cererea DIICOT de a aviza urmărirea penală a lui Vosganian, care își cunsumă și acum netulburat al șaselea mandat de parlamentar.

Varujan Vosganian a lipsit din parlament doar în legislatura 2000 – 2004. A fost, din decembrie 2006 până în aprilie 2007 ministrul Economiei şi Comerţului, iar în urma restructurării din 2007 a condus Ministerul Economiei şi Finanţelor.

E de aducere aminte că “lacrimile și sfinții” de mucava din cimitirul politicii româneşti, acest “drum al crucii” de tinichea pe care îl străbat cu viclenie de ciocoi politicienii în Mercedes-uri şi BMW-uri, nu este patentul lui Vosganian. Instrumentarul acesta a fost folosit cu succes de mai mulți deputați și senatori penali, care au invocat în fața colegilor de breaslă sutana preoțească doar pentru a se face îngeri-îngerași sub sutanele generoase, transpartinice ale parlamentarilor judecători și pentru a se sustrage în felul acesta, pe brînci, urmăririi penale.

Vosganian este acuzat în dosarul de procurorii DIICOT de faptele penale enumerate mai sus, fapte prin care, de pe pozițiile lui de ministru și de lider cu influență în “vechiul PNL”, a emis mai multe ordine de ministru și memorandum-uri prin care a determinat SNGN Romgaz, companie națională de interes strategic, să vîndă gaze la prețuri subvenționate pentru firmele producătoare de îngrășăminte chimice ale miliardarului Ioan Niculae. Explicit, prin pixul fostului ministru Vosganian, la o cantitate de gaze naturale la valoarea reală de 500 de milioane de dolari, livrate în regim preferențial companiei private Interagro a miliardarului Ioan Nicolae, valoarea “reducerilor comerciale”, în limbaj profan valoarea furtului operat de gulerele albe a fost apreciată de procurorii de caz la aprox. 100 de milioane de dolari.

În urmă cu zece zile, miliardarul Ioan Niculae și baronul de Brăila Gheorghe Bunea Stancu au fost condamnați definitiv de Curtea de Apel București la 2 ani și 6 luni și, respectiv, la 3 ani de închisoare cu executare în dosarul “Mită la PSD”. De stat pe gînduri e că la judecarea în prima instanță, în noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 1 i-a achitat atît pe Ioan Niculae cît și pe Bunea Stancu.

O remarcă, desigur subiectivă, e că nu avem o justiție independentă, scuturată de samarul politic, așa cum declamă cam toată lumea românească și cum reiese din rapoartele ultimilor ani ale Comisiei Europene.