COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Christoph Hasselbach, Claudia Ştefan
Cu intenţia de a limita afluxul de refugiaţi din ce în ce mai multe state europene reintroduc controalele la frontieră. Sau cel puţin se gândesc la reintroducere. Consecinţele deciziei lor sunt evaluate în mod diferit.
„Actele la control, vă rog!” – se aude tot mai des în Europa cea obişnuită de atâţia ani cu libertatea circulaţiei. Însă nu este vorba numai de călătorii. O mare parte a vieţii economice s-a dezvoltat sub auspiciile Europei unite, ca şi cum ar fi vorba de o singură ţară. În întreaga Uniune sunt răspândite centre de producţie, lanţuri de livrări sau angajaţi care relocaţi dintr-o ţară în alta. Liberul schimb de personal, mărfuri şi servicii există încă dinaintea semnării Tratatului Schengen, însă acordul a contribuit la accelerarea şi consolidarea acestor procese.
Probabilitatea erodării pas cu pas a sistemului Schengen ar putea avea afecte grave asupra economiei, susţin mulţi politicieni şi experţi. Mai multă aglomeraţie la frontiere, mai multă birocraţie şi întârzieri mai mari în loc de schimburi eficiente şi rapide. Sindicatele şi lobby-iştii din Germania se tem că pierderile înregistrate anual vor fi de aproximativ 10 miliarde, desigur cu consecinţele de rigoare asupra pieţei muncii, a încasărilor la buget şi a sistemelor sociale.
Se duce totul pe apa sâmbetei?
„Dacă sistemul Schengen va fi distrus, Europa va fi grav afectat atât în plan economic cât şi în plan politic”, a afirmat ministrul federal al Finanţelor, Wolfgang Schäuble, într-un interviu acordat ediţiei online a publicaţiei „Der Spiegel”. La rândul său, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, este de părere că „Cel care ucide sistemul Schengen devine, în cele din urmă, groparul pieţei interne.”
În publicaţia „Passauer Neue Presse”, preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, trage un semnal de alarmă asupra efectelor „catastrofale” ale închiderii graniţelor. În opinia sa, dacă TIR-urile vor pierde ore-n şir la graniţe, „producţia va fi într-un mare impas”.
Deja, în actuala situaţie, transportatorii europeni sunt confruntaţi cu cheltuieli suplimentare de aproximativ 3 miliarde de euro anual, apreciază Jean-Claude Juncker. Dacă s-ar reintroduce controale vamale pe tot teritoriul Europei, costurile vor creşte cu 10 miliarde de euro anual – estimează Camera de Industrie şi Comerţ din Germania.
Şi mai pesimiste sunt prognozele lui Anton Börner, preşedintele Asociaţiei germane a Comerţului En-Gros, Comerţ Exterior şi Servicii: „Dacă nu mai avem acordul Schengen şi nici o piaţă internă comună cu schimburi libere, Germania şi întregul său mediul de afaceri vor avea mult de suferit.” Inclusiv moneda euro va fi afectată considerabil, sunt de părere cancelara Angela Merkel, preşedintele Comisiei Europene şi specialiştii în Finanţe.
Pe de altă parte, însă, dispariţia Schengen nu ar însemna automat şi dizolvarea pieţei interne. Marea Britanie este şi-n ziua de astăzi parte a acestei pieţe fără a fi semnatară a Tratatului Schengen.
Şi liniştea socială e preţioasă
Însă nu toată lumea împărtăşeşte aceste scenarii pesimiste. De exemplu, Clemens Fuest, preşedintele Centrului European pentru Cercetare Economică. În opinia sa, consecinţele negative ale reintroducerii controalelor vamale pot fi limitate.
În vreme ce unii se tem de reacţii în lanţ în urma deciziei închiderii graniţelor, Fuest speră că se va întâmpla lucrul acesta. Cu timpul, apreciază el, frontierele pieţei interne vor fi eliminate, iar supuse controalelor vor fi numai graniţele exterioare. Dar cea mai importantă este liniştea socială, susţine economistul. Dacă şi-n continuare vor sosi migranţi în număr atât de copleşitor, există pericolul radicalizării societăţilor europene. „Capacitatea noastră de organizare ar dispărea cel târziu când am ajunge la trei milioane de refugiaţi”, spune Fuest.
Periculoasă pentru pacea socială ar fi şi concurenţa venită din partea celor proaspăt sosiţi. Mai ales sindicaliştii şi reprezentanţii stângii se tem că eforturile economiei de a-i asimila pe refugiaţi ar putea însemna, în realitate, presiuni exercitate asupra forţei de muncă. „Nimeni n-ar trebui să încerce să se folosească de dezbaterea pe tema refugiaţilor pentru a pune presiuni pe salarii”, este de părere social-democratul Hubertus Heil (SPD). Acelaşi argument vine şi din partea conservatorilor: ministrul bavarez al Finanţelor, Markus Söder (CSU), avertizează: „Concurenţa pentru locuri de muncă, locuinţe şi ajutoare sociale se va resimţi mai ales în rândul categoriilor sociale defavorizate.”
Practic, în Europa, nimănui nu-i pică bine o închidere a graniţelor. Dar ar fi acceptată ca măsură provizorie, pentru a diminua valul de refugiaţi. Tocmai de aceea, chiar şi ministrul federal al Finanţelor, Wolfgang Schäuble, manifestă înţelegere faţă de eventualitatea unei asemenea decizii: „Suntem conştienţi de faptul că posibilităţile ţărilor europene nu sunt nelimitate. Am acceptat decizia Suediei de a reintroduce controalele la graniţă. Or, decenii întregi, Suedia a fost una dintre cele mai deschise ţări în privinţa imigranţilor.”
