Europa își întărește pregătirea pentru apărare prin investiții majore, în timp ce SUA îi întoarce spatele, după decenii de garanții de securitate transatlantică. Ce este o economie de război și cum se ajunge la așa ceva?, scrie Deutsche Welle.
DINRELATAREA DW:
Ce este o ”economie de război”?
Nu există o definiție oficială pentru ”economia de război”, dar există multe atribute. O economie de război înseamnă că o țară și-a mobilizat resursele, capacitățile de producție și forța de muncă pentru a sprijini pregătirea și producția militară înainte sau în timpul unei confruntări armate.
Cea mai evidentă schimbare economică este o trecere a producției industriale de la bunuri de larg consum către mărfuri militare precum arme, muniții sau alte echipamente de apărare.
Pe lângă aparatura militară tradițională, armele moderne necesită investiții în tehnologie și servicii digitale, precum programe informatice, analiză de date, sisteme satelitare și internet fiabil, este de părere Penny Naas, expertă în politici publice la German Marshall Fund din Washington.
Pentru a gestiona toate acestea, o creștere a controlului guvernamental centralizat asupra industriilor necesare și a alocării resurselor permite prioritizarea și redirecționarea materiilor prime către industriile și bunurile legate de război. În plus, combustibilul sau alimentele pot fi raționalizate, pentru a acorda prioritate armatei.
Cine beneficiază de o economie de război?
”Într-o adevărată economie de război, toate elementele societății sunt reorientate spre apărarea patriei”, punctează Naas. Această reorientare este costisitoare și, de obicei, vine cu o creștere mare a cheltuielilor guvernamentale, necesară pentru a plăti totul. De aici rezultă posibile împrumuturi suplimentare, inflație, taxe mai mari și mai puține cheltuieli sociale.
Armin Steinbach, bursier la Bruegel, un think tank din Bruxelles, și profesor la școala de afaceri HEC Paris, susține că firmele specializate în produse militare, dezvoltare digitală, informații sau tehnologie farmaceutică și medicală sunt marii câștigători.
Pe de altă parte, ”îndreptarea către economiile de război poate fi catalizator pentru progresele științifice și tehnologice”, a explicat Steinbach, pentru DW. ”Noile sisteme de comunicații, motoarele cu reacție, radarul, informațiile progresează – iar aceste tehnologii influențează și alte industrii”.
Trecerea la o economie de război
Tranziția de la o economie civilă la una de război se poate întâmpla lent sau rapid, în funcție de situație. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania a avut avantajul de a ști că va ataca, astfel încât a putut lua avans. Statele Unite, Marea Britanie și alți aliați au avut mai puține avertismente și au trebuit să recupereze în grabă.
Rusia și Ucraina se află astăzi în situații similare. Moscova a crescut semnificativ cheltuielile militare, a intensificat producția de bunuri pentru armată și a implementat controale de capital pentru a încetini scurgerea banilor din țară. Inflația a crescut iar guvernul a mărit cheltuielile publice pentru a menține economia civilă în funcțiune.
Ucraina, mai săracă, se află într-o situație mai disperată. Din moment ce Ucraina este cea atacată, luptă pentru supraviețuire și a trebuit să investească mult mai mult în efortul de război. Astăzi, Ucraina cheltuiește 58% din bugetul său pentru costurile militare, subliniază Steinbach.
La fel ca Rusia, Ucraina a mobilizat forță umană pentru a sprijini eforturile militare, ceea ce a scos mulți muncitori cu experiență din piața de muncă tradițională. La cererea guvernului, multe fabrici au fost readaptate pentru a produce arme și muniție.