”Oricum, locuitorii din Damasc sunt obosiți de război, epuizați după mai mult de șase ani de violență. Oamenii care trăiesc în continuare în Damasc, cu siguranță, nu se numără printre cei care s-au răzvrătit împotriva președintelui Assad la vremea respectivă. Aceia au fugit demult, sau sunt fie în închisoare, fie morți.
Dacă alegerile ar avea loc mâine, majoritatea locuitorilor din Damasc ar vota probabil pentru Assad. Fotografiile sale sunt omniprezente în oraș, în fiecare frizerie sau în marile intersecții.
În Damasc mulți spun că, chiar dacă Assad este un dictator, alternativa la regimul lui ar fi, literalmente, un regim de criminali.
Întrecarea de astăzi este dacă poate exista pace cu Assad, în ciuda a tot ce a fost. Sau dacă țara va rămâne un stat eșuat, un stat paria, rupt în fragmente controlate de diferite facțiuni, distruse și izolate.
Universitățile, școlile și spitalele pot fi deschise în Damasc. Dar, în multe alte locuri din Siria, ordinea publică a fost înlocuită de milițiile forțate să-și apere comunitățile împotriva Statului Islamic.
Liderii milițiilor locale s-au transformat în lorzi ai războiului care, în cele din urmă, au jefuit casele propriilor concetățeni. Ei au vândut prada pe piețele de vechituri și au considerat veniturile drept salariul lor. Acum, acești războinici se prezintă ca eliberatori ai țării, și este puțin probabil să-și cedeze puterea nou-dobândită.
Assad își datorează supraviețuirea politică iranienilor și rușilor. Forțele aeriene rusești au fost responsabile de transformarea orașelor în ruine. Iar președintele Putin este probabil cel care poate exercita cea mai mare influență în Damasc. Cu toate acestea, aliații lui Assad nu s-au pus de acord cum să procedeze.
Putin dorește o reglementare a păcii susținută de instituții internaționale precum Națiunile Unite, care poate include și participarea opoziției la guvernare.
Teheranul, pe de altă parte, nu are niciun interes pentru o soluție care să slăbească puterea lui Assad. De asemenea, părțile nu sunt de acord cu privire la rolul kurzilor. Rusia admite dreptul lor la autoadministrare, în timp ce Iranul, nu.
Așa că va mai dura ceva timp până ce acest război să se încheie cu adevărat”, scrie Der Spiegel.
