Curtea Constitutionala a dat o lovitura fatala Binomului SRI-DNA si a decis ca sintagma „aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani” prevazuta la art. 3. lit. f) din Legea 51/19991 privind siguranta nationala este neconstitutionala. De asemenea, judecatorii constitutionali au concluzionat ca interceptarile realizate in baza acestei legi nu reprezinta probe intr-un dosar penal. Cel mai dur verdict dat de CCR este insa altul. Si anume ca SRI nu avea voie sa opereze in niciun dosar de coruptie. Asta intrucat coruptia nu poate fi inclusa in categoria amenintarilor la siguranta nationala. Practic, CCR a aruncat in aer protocolul SRI-PICCJ, in baza caruia s-a nascut „Binomul SRI-DNA”, constand ilegalitatea acestui document. In opinia noastra, avand in vedere considerentele CCR, semnatarii protocolului – Laura Kovesi, George Maior si Florian Coldea – trebuie sa raspunda penal pentru implicarea nelegala a SRI in dosarele de coruptie, scrie Lumea Justiției.
CCR a mai dat si o alta lovitura Binomului si a concluzionat ca informatiile obtinute in baza acestei legi sigurantei nationale nu reprezinta probe intr-un dosar penal, aratand ca in Legea 51/1991 nu este reglementata vreo dispozitie care sa confere calitatea de mijloc de proba informatiilor obtinute in urma masurilor de supraveghere: “Curtea constata ca obiectul de reglementare al Legii nr.51/1991 este acela al cunoasterii, prevenirii si inlaturarii amenintarilor interne sau externe ce pot aduce atingere securitatii nationale, iar nu reglementarea elementelor ce se pot constitui in probe sau mijloace de proba in procesul penal, acestea fiind prevazute de Titlul IV – Probele, mijloacele de proba si procedeele probatorii – din Codul de procedura penala.
Asa fiind, concluzia care se impune este aceea ca dispozitiile legii privind securitatea nationala nu confera calitatea de proba/mijloc de proba datelor si informatiilor rezultate din activitati specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr.51/1991. Doar dispozitiile art.139 alin.(3) din Codul de procedura penala ar putea conferi calitatea de mijloc de proba inregistrarilor rezultate din activitati specifice culegerii de informatii, autorizate potrivit Legii nr.51/1991, iar nu dispozitiile art.11 lit.d) din Legea nr.51/1991”.
