Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) a decis joi să retragă titlul de doctor în cazul fostului premier Victor Ponta acuzat de plagiat, transmite Agerpres.
Scandalul plagiatelor trebuie însă dus până la capăt. Lista acuzaţiilor este lungă, iar dacă nu se vor lua măsuri în cazul tuturor povestea se va termina româneşte. Cu suspiciuni că unii au fost acuzaţi şi alţii scăpaţi.
Un caz care trebuie lămurit rapid pe fondul sentinţei în cazul Ponta este cel al Laurei Codruţa Kovesi, actualmente şef al DNA.
În 2012, Grupul de Investigaţii Politice (GIP) şi Miliţia Spirituală au publicat documente care susţineau că lucrarea de doctorat a Laurei Codruţa Kovesi este un plagiat.
Grupul de Investigaţii Politice e condus de Mugur Ciuvică, dar celălalt acuzator, Miliţia Spirituală, este un susţinător al DNA.
DOCUMENTELE FĂRĂ COMENTARII:
În decembrie 2011, Laura Codruţa Kovesi a susţinut la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universității de Vest din Timişoara teza de doctorat cu titlul Combaterea crimei organizate prin dispoziţii de drept penal. Laura Codruţa Kovesi a fost însoţită de un cortegiu de susţinători în frunte cu George Maior, directorul SRI şi Marius Iacob, procurorul general adjunct. Procurorul general al României a primit pentru această lucrare calificativul magna cum laude.
Lucrarea Codruţei Kovesi este un plagiat începînd chiar de la prima propoziţie. Prima frază din lucrarea procurorului general este următoarea: „La începutul secolului XXI, crima organizată a devenit unul dintre pericolele cele mai grave la adresa existenței, stabilității şi continuității societăților statale din cauza transformării grupurilor infracționale primitive de tip mafiot în adevărate întreprinderi criminale, cu scopul de a se opune autorităților statale şi de a teroriza întreaga comunitate prin exacerbarea violenței, diversificării modurilor de operare, a diversificării structurilor de tip criminal şi comiterea de infracțiuni din aproape întregul spectru al infracționalității”. Aceasta reproduce cuvînt cu cuvînt, fără să citeze, prima frază din studiul Lupta societăţii organizate împotriva criminalităţii organizate publicat de Col. (r) prof. dr. Ion Dragoman şi Drd. procuror Aurel Mihai Ciorobea în Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” în nr. 2 din 2007, cu patru ani înainte ca Laura Codruţa Kovesi să-şi susţină teza de doctorat.
Laura Codruţa Kovesi a copiat fără să folosească ghilimelele sau să indice sursele, lucrări cunoscute în domeniu, studii din reviste de specialitate, strategii guvernamentale, dar şi referate disponibile pe internet, pe site-uri specializate. Procurorul general a copiat inclusiv lucrări disponibile pe site-uri precum: http://www.referate-scolare.ro/, http://www.referat.ro/, http://6profu.ro, http://facultate.regielive.ro/ etc.
În încercarea de a-şi ascunde frauda, Laura Codruţa Kovesi a inserat în lucrarea sa note de subsol şi referinţe bibliografice, ca şi cum ea ar fi citit lucrările respective. În realitate, procurorul general a copiat pasajele din lucrările plagiate cu tot cu note. Pentru ca ridicolul său fie deplin, nici măcar această copiere nu a fost făcută cu acurateţe. Fără să citeze sursa, Laura Codruţa Kovesi a copiat, la pagina 16 din teza sa, pasaje întregi din lucrarea lui Nicolae Lupulescu, Spălarea banilor şi finanţarea terorismului publicată în 2006 pe site-ul Institutului Naţional al Magistraturii. În lucrarea sa, la pagina 16, Nicolae Lupulescu citează articolul Conexiunile între terorism şi criminalitate publicat în Jane’s Intelligence Review în 2004 de Tamara Makarenko, o cunoscută specialistă în domeniul crimei organizate şi terorismului. „Copy-paste-ul” i-a jucat aici o festă Codruţei Kovesi. Copiind pasajele din lucrarea lui Lupulescu, procurorul general copiază şi notele în care se făcea trimitere la lucrarea lui Makarenko, dar greşeşte numele autoarei, botezînd-o „Tamam M.”
Lucrarea inexistentei „Tamam M.” apare inclusiv în bibliografia tezei de doctorat a Laurei Codruţa Kovesi, ceea ce demonstrează o dată în plus intenţia de fraudă a acesteia.
Laura Codruța Kovesi a copiat inclusiv pasajele în care a subliniat faptul că formulează concluzii personale. La pagina 20 din teza de doctorat, procurorul general spune: „Putem concluziona că în era globalizării organizațiile criminale nu mai au nevoie de o bază teritorială de unde să-şi coordoneze acțiunile, pentru că progresul tehnologic a creat posibilitatea să-şi conducă afacerile indiferent de locul unde se află, datorită multiplelor rețele de calculatoare şi telecomunicații”.
„Concluzia” personală a Laurei Codruța Kovesi este, în realitate, copiată dintr-o altă lucrare: „În era globalizării, organizațiile situate în afara legii nu mai au nevoie de o baza teritoriala de unde sa-si coordoneze acțiunile. Revoluția tehnologica a creat posibilitatea șefilor de rețele sa-si conducă afacerile, indiferent de locul unde se afla. Multe dintre acțiunile lor pot fi duse la îndeplinire prin intermediul rețelei de calculatoare si telecomunicaţii.” (scritube.com: Ameninţări la adresa securităţii şi apărării naţionale şi colective)
GIP şi Miliţia Spirituală publică un tabel în care sînt puse faţă în faţă pasaje plagiate de Laura Codruţa Kovesi şi textele originale. Tabelul nu reproduce decît o mică parte din textele copiate de procurorul general fără a folosi ghilimele și fără a cita sursa. Publicăm, de asemenea, o parte dintre paginile tezei de doctorat a Laurei Codruţa Kovesi puse faţă în faţă cu paginile din lucrările plagiate.
Este inadmisibil ca un plagiat evident care poate fi demonstrat printr-o simplă căutare pe Internet să nu fie descoperit de nici una dintre instituţiile care ar fi trebuit să verifice autenticitatea lucrării, cu atît mai mult cu cît acestea deţin softuri create special în acest scop.
GIP a transmis documentele care demonstrează plagiatul Laurei Codruţa Kovesi Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) și Universităţii de Vest din Timişoara. Potrivit articolelor 20, alineatul 3, articolului 50, alineatul 2 și articolului 69 alineatul 2 din Codul studiilor universitare de doctorat și potrivit articolului 170, alineatul 1 din Legea 1/2011 a educației naționale, titlul de doctor al Laurei Codruța Kovesi trebuie retras, iar aceasta trebuie să răspundă în fața legii.
Am transmis, de asemenea, documentele care probează faptul că lucrarea de doctorat a procurorului general este un plagiat Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei.
Grupul de Investigaţii Politice şi Miliţia Spirituală
Tabelul în care sînt puse faţă în faţă pasaje plagiate de Laura Codruţa Kovesi şi textele originale, în format rtf este disponibil aici.
Un document în format pdf cu o parte dintre pasajele plagiate de Laura Codruţa Kovesi puse faţă în faţă cu lucrările plagiate este disponibil aici.
Universitatea de Vest din Timişoara Doctorand: Laura Codruţa Kövesi |
Lucrările plagiate de Laura Codruţa Kövesi |
La începutul secolului XXI, crima organizată a devenit unul dintre pericolele cele mai grave la adresa existenței, stabilității şi continuității societăților statale din cauza transformării grupurilor infracționale primitive de tip mafiot în adevărate întreprinderi criminale, cu scopul de a se opune autorităților statale şi de a teroriza întreaga comunitate prin exacerbarea violenței, diversificării modurilor de operare, a diversificării structurilor de tip criminal şi comiterea de infracțiuni din aproape întregul spectru al infracționalității. (teza, p. 7) |
„La începutul secolului XXI, crima organizată a devenit unul dintre pericolele cele mai grave la adresa existenţei, stabilităţii şi continuităţii societăţilor statale din cauza transformărilor grupurilor infracţionale primitive de tip mafiot în adevărate întreprinderi criminale care reuşesc să se opună autorităţilor statale şi să terorizeze întreaga comunitate prin exacerbarea violenţei, diversificarea modurilor de operare, a structurilor de tip criminal şi prin comiterea de infracţiuni din aproape întreg spectrul infracţionalităţii” (Col.(r) prof.dr. Ion DRAGOMAN şi Drd. procuror Aurel-Mihail CIOROBEA, Lupta societăţii organizate împotriva criminalităţii organizate în Buletinul Universităţii Naţionale De Apărare “CAROL I”, Nr. 2/2007, p. 7) |
Ceea ce este specific criminalității organizate la începutul secolului XXI este nu numai creşterea periculozității sale sociale, ci şi faptul că ea afectează toate comunitățile umane, toate statele, fără deosebire, încercând să-şi impună propria piață de afaceri ilegale. (teza, p. 7) |
Ceea ce este specific criminalităţii organizate la începutul secolului XXI este nu numai creşterea periculozităţii sale sociale, ci şi faptul că ea afectează toate comunităţile umane, toate statele, fără deosebire, încercând să-şi impună propria piaţă de afaceri ilegale (Col.(r) prof.dr. Ion DRAGOMAN şi Drd. procuror Aurel-Mihail CIOROBEA în Buletinul Universităţii Naţionale De Apărare “CAROL I”, Nr. 2/2007, p. 8) |
În prezent, crima organizată reprezintă una dintre amenințările nonmilitare majore la adresa securității şi stabilității globale. „Crima organizată iese în evidență între noile amenințări la adresa păcii şi securității. Ea subminează eforturile de dezvoltare susținută şi respectul pentru domnia legii”. Crima organizată nu este un fenomen nou, noutatea este reprezentată de mediul fertil pentru o dezvoltare rapidă pe care lumea globalizată l-a creat. (teza, p. 7) Profitând de beneficiile globalizării, crima organizată a evoluat, distincția tradițională între activitățile licite şi cele ilicite devenind tot mai neclară, în acel modus operandi al grupurilor criminale, fapt ce face detectarea şi controlarea fenomenului mult mai dificilă. (teza, p. 8 ) |
În prezent, crima organizată reprezintă una dintre ameninţările nonmilitare majore la adresa securităţii şi stabilităţii globale. ,,Crima organizată iese în evidenţă între noile ameninţări la adresa păcii şi securităţii. Ea subminează eforturile de dezvoltare susţinută şi respectul pentru domnia legii.… Crima organizată nu este un fenomen nou, noutatea este reprezentată de mediul fertil pentru o dezvoltare rapidă pe care lumea globalizată l-a creat. Profitând de beneficiile globalizării, crima organizată a evoluat, distincţia tradiţională între activităţile licite şi cele ilicite devenind tot mai neclară în acel modus operandi al grupurilor criminale, fapt ce face detectarea şi controlarea fenomenului mult mai dificilă.(Ana-Maria PAPUC, Combaterea crimei organizate – viziunea ONU – Impact Strategic, nr. 1[14]/2005, p. 132) |
În acest context, în prezent, s-a ajuns la o specializare a grupurilor criminale în domenii în care profitul este enorm, prejudiciind de cele mai multe ori sistemul economic şi social prin: fraudarea banilor publici şi trecerea acestora în profitul grupurilor de interese; organizarea unor rețele de traficanți de droguri şi atragerea tinerilor în sfera consumatorilor; traficarea de persoane în vederea exploatării sexuale; constituirea unor rețele de aducere în România şi trecerea ilegală peste frontieră a unor grupuri de migranți. (teza, p. 9) |
În acest context s-a ajuns la o specializare a grupărilor criminale în domenii în care profitul este maxim, prejudiciind de cele mai multe ori sistemul economic si social prin: fraudarea banilor publici si trecerea acestora în profitul grupurilor de interese si afectând sănătatea si viitorul națiunii; organizarea unor rețele de traficanți de droguri si atragerea tineretului în sfera consumatorilor; traficarea de persoane în vederea exploatării sexuale; traficarea persoanelor cu handicap în vederea practicării cerșetoriei; constituirea unor rețele de aducere în România si trecerea ilegala peste frontiera a unor grupuri de migranţi. (Andrei Vocilă, Vulnerabilităţi ale securităţii naţionale: corupţia şi crima organizată) sau aici. |
Manifestările infracționale grave de această natură reprezintă o problemă socială complexă, ale căror modalități de manifestare şi soluționare interesează nu numai factorii instituționalizați de control judiciar (poliție, justiție, administrație), cât şi opinia publică. Crimele şi delictele comise prin violență şi corupție tind să devină deosebit de intense şi periculoase pentru stabilirea şi securitatea instituțiilor statului şi a ordinii de drept, a societății umane în general şi a indivizilor în special. (teza, p. 14) |
Reprezentând o problemă socială a cărei modalitate de manifestare şi soluţionare interesează atât factorii de control social (poliţie, justiţie, administraţie) cât şi opinia publică. Asemenea de delicte şi crime comise prin violenţă şi corupţie tind să devină deosebit de intense şi periculoase pentru stabilitatea şi securitatea instituţiilor, grupurilor şi indivizilor. (Ion Nastas, Coruperea pasivă şi coruperea activă în reglementarea legislaţiei penale a Republicii Moldova, Teză de doctorat, Conducător ştiinţific Igor Ciobanu, CHIŞINĂU, 2010, p. 9). Textul mai poate fi găsit pe site-ul referate şcolare, pe site-ul referat.ro şi pe site-ul 6profu.ro |
Legătura dintre terorism şi crima organizată a căpătat o nouă dimensiune din cauza reducerii în ultimii ani a finanțării de către unele state a grupurilor teroriste şi a declanşării la inițiativa S.U.A. a războiului împotriva terorismului internațional. (7 Tamam, M., Conexiunile între terorism si criminalitate, Londra, 2004) Principala diferență dintre grupările teroriste şi rețelele crimei organizate constă în faptul că în timp ce grupările teroriste sunt implicate în acte violente motivate în special politic şi religios, cele mai multe rețele ale crimei organizate sunt interesate în relația cu puterea politică doar de obținerea, prin acte de corupție, a protecției necesare pentru activitatea propriei organizații, motivată în primul rând de obținerea de profit5(Mora, S., Global Organized Crime, Conference Woodrow Wilson School Policy, 6.01.1996.). Putem concluziona că, în evaluarea amenințărilor contemporane la adresa securității naționale a statelor şi a democrației, a devenit tot mai dificilă posibilitatea de a face distincție între motivațiile politice şi cele criminale. 6(Tamam, M., op. cit., p.184.). (teza, p. 16) |
Legătura dintre terorism si criminalitate a căpătat o nouă dimensiune datorită reducerii (7 Makarenko Tamara, Conexiunile între terorism si criminalitate, “Jane’s Intelligence Review”, Marea Britanie, 2004.) în ultimii zece ani a finanţării de către unele state a grupărilor teroriste si a declanşării, la inițiativa SUA, a războiului global împotriva terorismului internaţional. Principala diferență dintre grupările teroriste si retelele crimei organizate constă, după cum s-a subliniat deja, în faptul că în timp ce grupările teroriste sunt implicate în acte violente motivate în special politic şi religios, cele mai multe rețele ale crimei organizate sunt interesate în relația cu puterea politică doar de obținerea, prin acte de corupție, a protecției necesare pentru activitatea propriei organizaţii, motivată în primul rând de obținerea de profit. 8 (Mora Stephens, Global Organized Crime, Woodrow Wilson School Policy Conference 401A Intelligence Reform in the Post-Cold War Era, 06.01.1996.) . Totuși, în evaluarea amenințărilor contemporane la adresa ordinii de drept, a devenit tot mai dificilă posibilitatea de a face distincție între motivațiile politice si cele criminale9 (Makarenko Tamara, Conexiunile între terorism si criminalitate, “Jane’s Intelligence Review”, 2004). (Nicolae Lupulescu, Spălarea banilor şi finanţarea terorismului, p.16) |
Forța crimei organizate este pusă în evidență mai ales prin influența ei deosebită în planul destabilizării interne care a cunoscut transformări esențiale, prin trecerea de la economia centralizată la cea de piață liberă, de la un regim politic autoritar la unul democratic. (teza, p. 17) |
Forţa crimei organizate fiind pusă în evidenţă prin influenţa deosebită în planul destabilizării situaţiei interne care a cunoscut transformări esenţiale prin trecerea de la economia centralizată la cea de piaţă şi de la regimul politic autoritar la cel democratic. (Prof. univ. dr. Petre Buneci, Crimă organizată. Consideraţii privind grupul infracţional organizat, p. 27) |
Schimbările radicale de la sfârşitul anilor ’80 din Europa Centrală şi de Est au fost privite de rețelele criminale ca o oportunitate în executarea operațiunilor transfrontaliere pe întregul continent (teza, p. 20) |
Schimbările radicale de la sfârșitul anilor 80 au fost privite de rețele criminale ca o oportunitate în executarea operațiunilor transfrontaliere pe întregul continent. (facultate.regielive.ro: Infracţiuni specifice criminalităţii organizate şi asocierii pentru comiterea de infracţiuni |
În ultimul deceniu, criminalitatea organizată a crescut în intensitate datorită, în parte unor motive proprii (capital financiar, material şi uman deosebit, perfecționarea continuă a organizării şi modului de operare), dar şi datorită fenomenului globalizării. (teza, p. 20) |
Crima organizată internaţională a crescut ca amploare, în ultimul deceniu, în parte datorită unor motive proprii (capitalul uman, material şi financiar deosebit, perfecţionarea continuă a organizării şi a modului de operare), dar şi datorită exploziei globalizării. (isop.ro: Corupţia şi crima organizată) |
Putem concluziona că în era globalizării organizațiile criminale nu mai au nevoie de o bază teritorială de unde să-şi coordoneze acțiunile, pentru că progresul tehnologic a creat posibilitatea să-şi conducă afacerile indiferent de locul unde se află, datorită multiplelor rețele de calculatoare şi telecomunicații. (teza, p. 20) |
În era globalizării, organizațiile situate în afara legii nu mai au nevoie de o baza teritoriala de unde sa-si coordoneze acțiunile. Revoluția tehnologica a creat posibilitatea șefilor de rețele sa-si conducă afacerile, indiferent de locul unde se afla. Multe dintre acțiunile lor pot fi duse la îndeplinire prin intermediul rețelei de calculatoare si telecomunicații. (scritube.com: Ameninţări la adresa securităţii şi apărării naţionale şi colective) |
Fața nevăzută a profiturilor ilicite, realizate prin spălarea banilor cunoaşte mijloace din ce în ce mai sofisticate, iar sumele uriaşe obținute sunt valorificate de cartelurile criminale pentru a ține sub control importante instituții financiar-bancare, sau instituții economico-sociale, creându-se de multe ori adevărate monopoluri prin înlăturarea concurenței. Prin corupție, arma cea mai uzitată, crima organizată urcă spre vârfurile societății, cuprinzând instituții vitale ale statului, punând în pericol siguranța națională. (teza, p. 24) |
Faţa văzută a profiturilor ilicite, realizată prin spălarea banilor, cunoaşte mijloace din ce în ce mai sofisticate, iar sumele uriaşe obţinute sunt valorificate de cartelurile criminale pentru a ţine sub control importante instituţii financiar bancare ori instituţii economico-sociale, creându-se de multe ori adevărate monopoluri prin înlăturarea concurenţei. Prin corupţie, arma cea mai teribilă şi perfidă, crima organizată urcă spre vârfurile societăţii, cuprinzând instituţii vitale ale statului, sugrumând libertatea şi independenţa acestuia, punând în pericol siguranţa sa. (Miclea Damian, Criminalitatea organizată şi corupţia, p. 12 ) |
Criminalitatea reprezintă acel segment infracțional care integrează activități ilegale, comise de persoane în mod individual sau care se asociază în mod întâmplător, folosind diverse metode şi mijloace şi urmărind scopuri variate. (teza, p. 24–25) |
Criminalitatea reprezintă acel segment infracţional care integrează activităţi ilegale, comise de indivizi în mod individual, sau care se asociază relativ întâmplător, prin diverse metode şi mijloace, urmărind scopuri variate (Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Master: Studii de securitate si apărare. Tema referat: Aspecte generale ale crimei organizate, p. 11) |
Conceptul de infracțiune internațională este de dată relativ recentă, deşi unele legislații naționale conțin de mult timp prevederi juridice referitoare la reprimarea faptelor de acest gen. Astfel, Constituția SUA din anul 1787 şi cea a Confederației Helvetice cuprind dispoziții în temeiul cărora organele interne sunt competente să reprime infracțiunile internaționale. 25: Geamănu Grigore, Dreptul internațional penal și infracțiunile internaționale, Editura Academiei Române, București, 1997, p.127). (teza, p. 25) Amploarea pe care o cunoaşte criminalitatea internațională şi faptul că aceasta afectează toate statele lumii constituie un flagel care se manifestă în forme variate: de la terorism, trafic de droguri, trafic de ființe umane, crimă organizată, spălarea banilor, traficul cu armament şi explozivi, şi până la reglări de conturi între structurile criminale, sau execuții de tip mafiot, creează o psihoză generală de insecuritate civică şi de teroare 59(Şerb, Stancu, Drăghici, C-tin, Iacob, A., Ignat, A., Drept polițienesc, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003, p.192). Potrivit doctrinei dreptului internațional penal au existat multiple încercări de definire a infracțiunii internaționale, încercări care au avut drept scop conturarea cât mai precisă a elementelor constitutive ale acesteia, în vederea delimitării ei de infracțiunea cu caracter național. Una dintre aceste definiții aparține juristului român Vespasian Pella, care consideră infracțiunea internațională „o acțiune sau inacțiune sancționată de o pedeapsă pronunțată şi executată în numele comunității statelor” 60(Pella, V.V., La criminalite collective des etats, Bucureşti, 1927, p.175.). (…) În opinia noastră, cea mai completă definiție dată acestor infracțiuni aparține profesorului Grigore Geamănu care afirma că „infracțiunea internațională este un act constând dintr-o acțiune sau omisiune, contrară dreptului internațional, iar elementul esențial al infracțiunii internaționale este periculozitatea manifestată pentru pacea şi securitatea internațională ceea ce atrage în mod obligatoriu sancțiunea penală” 62(Geamănu, Grigore, Dreptul internațional penal şi infracțiunile internaționale”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1977, p.131.). (teza, p. 26) Doctrina OIPC – INTERPOL consideră infracțiune internațională „orice activitate criminală care interesează mai multe țări, fie datorită naturii faptei săvârşite, fie personalității sau conduitei autorului ori complicilor săi”. Aceeaşi doctrină arată că: „O infracțiune este socotită ca fiind internațională dacă sunt implicate cel puțin două state în ceea ce priveşte locul comiterii ei, cetățenia autorului (autorilor), locul depozitării sau traficării obiectelor corp delict” 63(Pele, Gh., Hurdubaie, Ioan, Interpolul şi criminalitatea internațională, Editura Ministerului de Interne, Biroul Național Interpol, Bucureşti, 1983, p.4.). O infracțiune internațională va avea astfel, repercusiuni internaționale în funcție de circumstanțele sale (fapte comise în mai multe țări sau fuga infractorului în străinătate) sau de consecințele actului său delictuos (trafic de droguri, trafic cu ființe umane, cu maşini furate, terorism etc.). O deosebită importanță pentru determinarea caracterului internațional al unei infracțiuni o are personalitatea infractorului. Din acest punct de vedere, un individ care a comis fapte ilicite cu caracter local (furturi din magazine, din locuințe, tâlhării, trafic de droguri etc.), dar succesiv în mai multe țări este un infractor internațional. Tot astfel, un infractor care a comis infracțiuni pe teritoriul unui stat şi care se refugiază pe teritoriul altui stat este un infractor internațional 64(Şerb, Stancu, Drăghici, C-tin, Iacob, A., Ignat, A., Drept polițienesc, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003, p.193.). Pe de altă parte, sunt unele infracțiuni care prezintă un grad de periculozitate deosebit şi chiar dacă ele se comit pe teritoriul statului al cărui cetățean este autorul, interesează şi celelalte state în vederea cooperării ținând seama de o posibilă „expansiune internațională”. Astfel de situații sunt determinate de infracțiuni cum sunt: terorismul, traficul de droguri, traficul de persoane, falsul şi traficul cu monedă falsă, traficul cu maşini furate, cu armament etc., infracțiuni care sunt incriminate în legislațiile tuturor țărilor şi care necesită prevenirea şi combaterea lor, concentrarea eforturilor mai multor țări dintr-o anumită regiune geografică, sau din zone diferite determinate conjunctural 65(Suceavă, Ion, Coman, Florian, Criminalitatea şi organizațiile internaționale, Editura Romcartexim, Bucureşti, 1997, p.13.). (teza, p. 27 și 28) |
Notiunea de infractiune internationala este de data relativ recenta, desi unele legislatii nationale contin de mult prevederi juridice referitoare la reprimarea faptelor de aceasta natura. Astfel, Constitutia SUA din 1787 si cea a Confederatiei Helvetice includ dispozitii in temeiul carora organele interne sunt competente sa reprime infractiunile internationale. [1- Grigore Geamanu – Dreptul international penal si infractiunile internationale, Ed. Academiei Bucuresti, 1977, pag. 127.] (Consideratii generale privind conceptul si obiectul cooperarii politienesti internationale) Amploarea pe care o cunoaste criminalitatea internationala si faptul ca aceasta afecteaza toate statele lumii, le-a determinat pe acestea sa dezvolte cooperarea politieneasca internationala in vederea prevenirii si combaterii acestui fenomen care, in prezent, constituie un flagel ce se manifesta in forme foarte variate de la terorism, trafic de droguri, trafic de persoane, crima organizata, spalarea banilor murdari si pana la reglari de conturi intre structurile criminale sau executiile de tip mafiot, flagel ce creeaza o psihoza generala de insecuritate civica si de teroare. Criminalitatea internationala se manifesta prin savarsirea de infractiuni internationale. In doctrina dreptului international au existat multiple incercari de definire a infractiunii internationale, incercari care au avut drept scop conturarea cat mai precisa a elementelor constitutive ale acesteia, tocmai pentru a o delimita de infractiunea cu caracter national. Una din aceste definitii apartine juristului roman Vespasian Pella, care considera infractiunea internationala “o actiune sau inactiune sanctionata de o pedeapsa pronuntata si executata in numele comunitatii statelor”. [3- Vespasian V. Pella – La criminalite colective des Etats et le droit penal de l’avenir, Bucuresti, 1926, pag. 15.] Cea mai completa definitie a acestui gen de infractiune este cea a reputatului specialist roman in dreptul international, profesorul Grigore Geamanu care afirma ca: “infractiunea internationala este un act constand dintr-o actiune sau omisiune contrara dreptului international, iar elementul esential al acesteia este periculozitatea manifestata pentru pacea si securitatea internațională ceea ce atrage in mod obligatoriu sanctiunea penala. [5- Grigore Geamanu – Dreptul international penal si infractiunile internationale, Ed. Academiei, Bucuresti, 1977, pag. 127.] In doctrina OIPC – INTERPOL este considerata infractiune internationala orice activitate criminala care intereseaza mai multe tari, fie datorita naturii faptelor savarsite, fie personalitatii sau conduitei autorului ori complicilor sai. [4- Gh.Pele, Ioan Hurdubaie – Interpolul si criminalitatea internationala, Ed. Ministerului de Interne, Biroul National Interpol, Bucuresti, 1983, pag.4] Tot in doctrina Interpolului se arata ca „o infractiune este socotita ca fiind internationala daca sunt implicate cel putin doua state in ceea ce priveste locul comiterii ei, cetatenia autorului (autorilor), locul depozitarii sau traficarii obiectelor corp delict”. O infractiune va avea astfel, repercusiuni internationale in functie de circumstantele sale (fapte comise in mai multe tari sau fuga infractorului in strainatate) sau de consecintele actului sau delictuos (trafic de stupefiante, trafic de moneda falsa, terorism etc.). O importanta esentiala pentru determinarea caracterului international al unei fapte penale o are personalitatea infractorului. Din acest punct de vedere, un individ care a comis acte ilicite cu caracter local (furturi din magazine, din locuinte etc.) dar succesiv in mai multe tari, este un infractor itinerant. Tot la fel un infractor care a comis fapte penale pe teritoriul unui stat, si care se refugiaza pe teritoriul altui stat este un infractor international. [6- Stancu Serb, C-tin Draghici si colab. – Drept politienesc si contraventional, Editura Tritonic, Bucuresti, 2003, pag. 221] Pe de alta parte sunt unele infractiuni care prezinta un grad de periculozitate deosebit si chiar daca ele se comit in cadrul dreptului penal intern (deci persoana comite o infractiune de acest gen pe teritoriul statului al carui cetatean este) totusi avand in vedere posibila “expansiune internationala” a cazului respectiv, statele sunt interesate de o cooperare in vederea reprimarii. Astfel de situatii sunt determinate de infractiunile privind terorismul, traficul de droguri, falsul de moneda etc., infractiuni care sunt incriminate in legislatiile tuturor tarilor si care necesita pentru prevenirea si combaterea lor, concentrarea eforturilor mai multor state dintr-o anumita regiune geografica sau din zone diferite, determinate conjuctural. [7- Ion Suceava si Florian Coman – Criminalitatea si organizatiile internationale, Ed. Romcartexim, Bucuresti, 1997, pag. 13] (Consideratii generale privind conceptul si obiectul cooperarii politienesti internationale) |
Crima organizată reprezintă, în momentul de față, un pericol deosebit pentru toate statele. În cazul în care instituțiile abilitate nu vor reacționa prompt, atât prin demersuri legale, cât şi prin măsuri operaționale extrem de energice, zonele locuite, indiferent unde şi cum sunt ele constituite – pe principii etnice, culturale, de teritoriu ori de altă natură – vor plăti, firesc, profitorilor, propria lor indolență, neputință ori laşitate. În acest sens, trebuie să recunoaştem că acest flagel contemporan, cu implicații profunde în toată lumea, necesită un antidot pe măsură pe care avem obligația să-l descoperim şi să-l folosim atât în combatere, cât şi în profilaxie. (teza, pp. 30–31) |
Crima organizată reprezintă, în momentul de faţă, un pericol deosebit pentru toate statele. În cazul în care instituţiile abilitate nu vor reacţiona prompt, atât prin demersuri legale, cât şi prim măsuri operaţionale extrem de energice, aşezămintele lumeşti, indiferent unde şi cum sunt ele constituite – pe principii etnice, culturale, de teritoriu ori de altă natură – vor plăti, firesc, profitorilor, propria lor indolenţă, neputinţă ori laşitate. În acest sens, trebuie să recunoaştem că acest flagel contemporan, cu implicaţii profunde în toată lumea, necesită un antidot pe măsură, pe care avem obligaţia să-l descoperim şi să-l folosim atât în combatere, cât şi în profilaxie. (General (r) dr. Petru Albu, Crima organizată în perioada de tranziţie – o ameninţare majoră la adresa securităţii internaţionale, Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative − 2007 −, p. 25) |
Mutațiile survenite în domeniul activității infracționale, de la nivel național la cel transnațional, au fost favorizate de o serie de factori, cum sunt: evoluția conceptului de „spațiu european comun”, cu facilitățile ce le incumbă, care a deschis ferestre nesperate crimei organizate prin universalitatea rețelelor comunitare; sfârşitul războiului rece, triumful democrației în fostele țări socialiste şi mecanismele rudimentare care le reglementează activitatea economică; creşterea valului migraționist către țările dezvoltate şi constituirea de rețele pe criterii etnice, care reprezintă adevărate enclave ale criminalității, greu de penetrat datorită barierelor lingvistice, culturale şi mecanismelor care le guvernează activitatea; revoluția din domeniul comunicațiilor care a condus la creşterea gradului de flexibilitate şi mobilitate a rețelelor infracționale transnaționale; liberalizarea deplasării persoanelor ca urmare a acordurilor şi înțelegerilor bi- şi multilaterale dintre state etc. Nu există un model unic la organizațiile criminale, acestea variind ca formă, norme de conduită, experiență, specializare în activitatea infracțională, arie de operare, tactici şi mecanisme de apărare, drept pentru care şi lupta de prevenire şi combatere a acestora presupune un grad sporit de complexitate, care reclamă în mod necesar şi o cooperare interstatală. (teza, p. 31) |
Mutaţiile survenite în domeniul activităţii infracţionale, de la nivel naţional la cel transnaţional, au fost favorizate de o serie de factori, cum sunt: evoluţia conceptului de „spaţiu european comun”, cu facilităţile ce le incumbă, care a deschis ferestre nesperate crimei organizate prin universalitatea reţelelor comunitare; sfârşitul războiului rece, triumful democraţiei în fostele ţări socialiste şi mecanismele rudimentare care le reglementează activitatea economică; creşterea valului migraţionist către ţările dezvoltate şi constituirea de reţele pe criterii etnice, care reprezintă adevărate enclave ale criminalităţii, greu de penetrat datorită barierelor lingvistice, culturale şi mecanismelor care le guvernează activitatea; revoluţia din domeniul comunicaţiilor ce a condus la creşterea gradului de flexibilitate şi mobilitate a reţelelor infracţionale transnaţionale; liberalizarea deplasării persoanelor ca urmare a acordurilor şi înţelegerilor bi şi multilaterale dintre state etc. Nu există un model unic la organizaţiile criminale, acestea variind ca formă, norme de conduită, experienţă, specializare în activitatea infracţională, arie de operare, tactici şi mecanisme de apărare, drept pentru care şi lupta de prevenire şi combatere a acestora presupune un grad sporit de complexitate, care reclamă în mod necesar şi o cooperare interstatală. |
Privită drept totalitatea infracțiunilor săvârşite pe teritoriile mai multor state, într-o anumită perioadă de timp, ca rezultat al acțiunilor planificate ale unui ansamblu de persoane reunite în mod stabil, ce-şi repartizează şi coordonează însărcinările, pe baza preocupării comune de a obține profit, crima organizată transfrontalieră constituie în ultimă instanță un fenomen rezidual al procesului de globalizare, strâns legat de acesta datorită unor similitudini, dar şi individualizat ferm şi plasat în extrema ilegalității prin scopurile acțiunilor, mijloacelor şi metodelor sale specifice. (teza, p. 31) Legătura dintre crima organizată transfrontalieră şi procesul globalizării rezultă din dualismul globalizării în sensul în care într-o situație ceea ce este pozitiv în acțiune şi efect pentru unul este în acelaşi timp negativ pentru altul. Dualitatea, alături de mobilitate şi glocalizare sunt trei dintre trăsăturile definitorii ale globalizării. Glocalizarea exprimă unitatea indestructibilă dintre tensiunile globalizante şi cele localizante, dintre existența liberă şi viața îngrădită, dintre acolo şi aici, întrucât ceea ce pentru unii reprezintă opțiune liberă, pentru alții înseamnă destinul nefast al vieții. Crima organizată transfrontalieră este unul dintre fenomenele ce exprimă noul concept al glocalizării în sensul în care aparent crima organizată transfrontalieră este un furnizor de servicii pentru îndeplinirea dorințelor interzise, mai ales ale celor localizați – fixați de barierele, constrângerile, regulile morale, sociale, religioase, economice – dar, în fapt, este capcana ce poate spulbera protecția drepturilor fundamentale ale individului. Începând cu anii ’90, în contextul unor evoluții majore geopolitice şi geostrategice, cele două fenomene – globalizarea şi crima organizată transfrontalieră – lipsite de coordonarea unui centru de comandă unic, au fost influențate de acțiunile unui nou tip de actori ai scenei internaționale, comparabil cu un conglomerat sau mozaic caracterizat de consistențe, culori şi nuanțe diferite – rețelele. Rețelele îmbracă două forme, şi anume:- legale – alianțe de state, organizații internaționale, companii din cadrul trusturilor multinaționale sau ale organizațiilor neguvernamentale grupate în diverse curente şi tendințe sociale, ecologice, de apărare a drepturilor fundamentale ale cetățenilor ori umanitare;- ilegale – cele ale crimei organizate transfrontaliere, ale organizațiilor teroriste şi ale grupărilor extremiste. (teza, p. 32) Chiar dacă, pentru unii, termenul de rețea are o conotație negativă, noțiunea de actor tip rețea este acceptată pe plan internațional, deoarece acoperă multitudinea şi complexitatea legăturilor de interese ce există şi se multiplică în toate sferele vieții globale. Cele două tipuri de rețele provoacă, în domeniile în care se manifestă, efecte contradictorii prin valorificarea în acțiunile lor a caracteristicilor elementelor definitorii ale procesului de globalizare, şi anume: informația, bazele de date, decizia, libertatea de acțiune, capitalul liber, proprietatea, profitul, polarizarea, puterea, revoluția tehnologică, spațiul etc. Tendința actorilor rețelelor legale este de a-şi proiecta o structură stabilă de alianțe pentru o perioadă îndelungată care să corespundă intereselor proprii şi celor comune determinate de un sistem de valori convergente. Cu cât aceste valori sunt mai profunde, se respectă şi sunt apărate pe arii mai întinse, cu atât mai mult se manifestă procesul de accelerare al globalizării în acel spațiu comun. La nivelul actorilor statali, diferențele dintre sistemele de valori generate de concurența pentru resurse determină crearea de grupări şi alianțe diverse, de natură politică, economică sau militară. Legăturile şi efectele lor, plecând de la indivizi şi ajungând la state, sunt profunde şi transformatoare, în etapa actuală de dezvoltare a societății umane, influențând modul de a trăi, precum şi modul în care dorim să fim guvernați. Răspunzătoare de gradul enorm de integrare al societății omeneşti este revoluția tehnologică ce a influențat mijloacele, metodele, posibilitățile de exprimare şi acțiune din toate domeniile de manifestare a celor două forme – legală sau ilegală. Revoluția tehnologică a promovat invențiile şi inovațiile ce au dus la digitalizarea datelor şi valorilor, miniaturizarea, informatizarea, comunicațiile şi transporturile, ca factor de accelerare a gradului de integrare la nivel global. Cele mai profunde şi numeroase transformări s-au produs şi se vor mai produce la nivelul statelor naționale ca urmare a procesului deosebit de dinamic al creşterii interdependenței dintre statele naționale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaționale în toate sferele vieții economice, politice, sociale şi culturale, având drept implicație faptul că problemele devin mai curând globale decât naționale, ceea ce implică nemijlocit o soluționare globală decât națională. (teza, pagina 33) |
Crima organizată transfrontalieră – privită drept totalitatea infracţiunilor săvârşite pe teritoriile mai multor state, într-o anumită perioadă de timp, ca rezultat al acţiunilor planificate ale unui ansamblu de persoane reunite în mod stabil, ce îşi repartizează şi coordonează însărcinările, pe baza preocupării comune de a obţine profit – este un fenomen rezidual al procesului de globalizare, cuplat cu acesta, datorită unor similitudini, dar individualizat ferm şi plasat în extrema ilegalităţii prin scopurile acţiunilor, mijloacelor şi metodelor sale specifice. Legătura dintre crima organizată transfrontalieră şi procesul globalizării rezultă din dualismul globalizării – într-o situaţie, ceea ce este pozitiv în acţiune şi efect pentru unul, este în acelaşi timp negativ pentru altul. Dualitatea, alături de mobilitate şi glocalizare sunt trei dintre principalele trăsături ale globalizării. Glocalizarea exprimă unitatea indestructibilă dintre tensiunile globalizante şi cele localizante, dintre existenţă liberă şi viaţă îngrădită, dintre acolo şi aici, întrucât ceea ce pentru unii reprezintă opţiune liberă, pentru alţii înseamnă destinul nefast al vieţii. Crima organizată transfrontalieră este unul din fenomenele ce exprimă noul concept al glocalizării. Aparent, crima organizată transfrontalieră este un furnizor de servicii pentru îndeplinirea dorinţelor interzise, mai ales ale celor localizaţi – fixaţi de barierele, constrângerile, involuţiile, regulile morale, sociale, religioase, economice –, dar, în fapt, este capcana ce poate spulbera protecţia drepturilor fundamentale ale individului. În ultimul deceniu şi jumătate, în contextul unor evoluţii majore geopolitice şi geostrategice, cele două fenomene – globalizarea şi crima organizată transfrontalieră -, lipsite de coordonarea unui centru de comandă unic, au fost influenţate de acţiunile unui nou tip de actori ai scenei internaţionale, comparabili cu un conglomerat sau mozaic caracterizat de consistenţe, culori şi nuanţe diferite – reţelele:• legale – cele ale alianţelor de state, ale organizaţiilor internaţionale, ale companiilor din cadrul trusturilor multinaţionale sau ale organizaţiilor neguvernamentale grupate în diverse curente şi tendinţe sociale, ecologice, de apărare a drepturilor fundamentale ale cetăţeanului ori umanitare;• ilegale – cele ale crimei organizate transfrontaliere, ale organizaţiilor teroriste şi ale grupărilor extremiste. Chiar dacă, pentru unii, termenul de reţea are o conotaţie negativă, în contextul tematicii abordate, noţiunea de actor tip reţea este acceptată pe plan internaţional, deoarece acoperă multitudinea şi complexitatea legăturilor de interese ce există şi se multiplică în toate sferele vieţii globale. Cele două categorii incluse în tipologia reţelelor provoacă, în diverse domenii de manifestare, efecte contradictorii, prin valorificarea în acţiunile lor a caracteristicilor elementelor definitorii ale procesului de globalizare: bazele de date, capitalul liber, decizia, informaţia, libertatea, polarizarea, profitul, proprietatea, puterea, revoluţia tehnologică, spaţiul, viteza. Tendinţa actorilor din prima categorie – reţelele legale – este de a-şi proiecta o structură stabilă de alianţe pentru o perioadă cât mai lungă, care să corespundă intereselor proprii şi celor comune determinate de un sistem de valori convergente. Cu cât aceste valori sunt mai profunde, se respectă şi sunt apărate pe arii mai întinse, cu atât mai mult se manifestă procesul de accelerare a globalizării în acel spaţiu comun. La nivelul actorilor statali, diferenţele între sistemele de valori – iar în fundal, concurenţa pentru resurse, informaţii şi apă – determină crearea de grupări şi alianţe diverse, de natură politică, economică sau militară. În opinia unora, globalizarea nu reprezintă nimic nou, întrucât întotdeauna ţările şi culturile s-au influenţat reciproc şi nu doar prin comerţ ori invazie, însă în prezent procesul este diferit, prin valul puternic al integrării internaţionale şi al interdependenţei. Legăturile şi efectele lor, dintre persoane sau state, nu sunt doar mai numeroase şi mai profunde, ci şi mai transformatoare. Ele schimbă modul nostru de a trăi, modul de a dori cum să fim guvernaţi, toate în forme pe care încă nu le-am înţeles întrutotul. Revoluţia tehnologică, ca unul din principalii factori ai globalizării, reprezintă una din cauzele determinante ale acestor evoluţii, care a influenţat mijloacele, metodele, posibilităţile de exprimare şi acţiune din toate domeniile de manifestare legală sau ilegală, mai ales începând din deceniul al nouălea al secolului trecut. De atunci, revoluţia tehnologică a promovat o serie de invenţii şi inovaţii care au influenţat mai ales digitalizarea datelor şi valorilor, miniaturizarea, informatizarea, comunicaţiile şi transporturile. Cele mai profunde şi numeroase transformări s-au produs şi se vor mai produce la nivelul statelor naţionale. În fapt, globalizarea este procesul deosebit de dinamic al creşterii interdependenţei dintre statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor transnaţionale în tot mai largi şi mai variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale, având drept implicaţie faptul că problemele devin mai curând globale, decât naţionale, solicitând la rândul lor o soluţionare mai curând globală decât naţională. (Colonel lector univ. drd. Emil Hedeşiu (Serviciul Român de Informaţii) Crima organizată transfrontalieră – sursă de risc cu implicaţii asupra securităţii naţionale a României, în Surse de instabilitate la nivel global şi regional, coord. dr. Constantin Moştoflei. A IV-a Sesiune anuală de comunicări ştiinţifice, Bucureşti, 25 noiembrie 2004, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2004, p. 120-123). |
Recrutorul, prima verigă a rețelei criminale care ia legătura cu victima, poate fi atât bărbat, cât şi femeie. Există cazuri în care, pentru credibilitate în cazul recrutării acționează un cuplu, soț şi soție. Traficantul nu poate fi recunoscut după anumite caracteristici fizice, precum sex, aspect corporal, ținută, posesia unei maşini sau a unui telefon mobil. Traficantul poate fi intuit după comportamentul său prietenos în primă instanță şi aparent dezinteresat şi identificat doar ulterior, când devine violent, agresiv, pentru a pune victima în situația de exploatare. (teza, p. 35) |
Recrutorul, prima verigă a reţelei criminale care ia legătura cu victima, poate fi atât bărbat, cât şi femeie. Există cazuri în care un cuplu, „soţ şi soţie”, acţionează împreună pentru a câştiga credibilitate. Traficantul nu poate fi recunoscut după anumite caracteristici fizice, precum sex, aspect corporal, ţinută. Traficantul poate fi intuit după comportamentul său prietenos în primă instanţă şi aparent dezinteresat şi poate fi identificat doar ulterior, când devine violent, agresiv pentru a pune victima în situaţia de exploatare. (Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Cum promovăm egalitatea de șanse la nivel local, Ghid practic, p. 46) |
Îngrijorător este faptul că în acest „comerț ilicit de carne vie” sunt atrase la practicarea prostituției, în diverse locuri şi modalități, din ce în ce mai multe minore, care provin din familii dezorganizate ori lipsite de mijloace de subzistență. De cele mai multe ori racolarea în aceste cazuri se face prin înşelăciune, şantaj şi determinare forțată. De asemenea, devine tot mai evidentă creşterea activității infracționale a unor rețele de traficanți care se ocupă cu trecerea ilegală prin țara noastră a unor grupuri de emigranți din țările sărace ale Asiei, care sunt racolați în țările lor şi folosesc ruta Singapore – Moscova – Chişinău – România cu destinația preponderentă țările Europei de Vest. Participanții la filiera de introducere în România a cetățenilor asiatici şi scoaterea lor către statele vecine spre Vest, încasează sume mari în valută, care în unele cazuri sunt spălate prin intermediul unor firme şi agenții particulare înființate pe teritoriul României. Rețelele de astfel de traficanți manifestă preocupări de a se angaja clandestin şi cât mai riguros posibil, stabilind puncte de sprijin solide (imobile, firme, gazde şi oameni) în mai multe țări aflate pe teritoriul de tranziție, în măsură să le asigure siguranța acestei activități în care se vehiculează sume enorme de bani în lei sau valută. (teza, p. 36.) |
S-a amplificat fenomenul de atragere a minorelor, a celor provenite din familii dezorganizate ori lipsite de mijloace materiale de subzistenţă, la practicarea prostituţiei în diverse locuri, în multe cazuri racolarea făcându-se prin şantaj şi determinare forţată. Principalele ţări de origine ale persoanelor traficate sunt Bulgaria, România şi Federaţia Rusă, experţii Consiliului Europei estimând că tendinţa creşterii numărului de victime se va menţine în ce priveşte ţara noastră şi Bulgaria. Devine evidentă creşterea activităţii infracţionale a unor reţele de traficanţi care se ocupă cu trecerea ilegală prin România a unor grupuri de emigranţi din Sri Lanka, Pakistan, Bangladesh, India, care sunt racolaţi din ţările lor, pe ruta Singapore – Moscova – Chişinău, către Europa de Vest. Participanţii la filiera de introducere în România a cetăţenilor asiatici şi scoaterea lor către statele vecine înspre Vest, încasează sume mari de bani, care în unele cazuri sunt spălate prin intermediul unor firme şi agenţii particulare înfiinţate pe teritoriul României. Reţelele semnalate manifestă preocupări de a se organiza în mod clandestin şi cât mai riguros posibil, stabilind puncte de sprijin solide (imobile, firme, gazde şi oameni de încredere) în mai multe ţări aflate pe tronsonul de tranziţie, în măsură să le asigure siguranţa acestei activităţi în care se vehiculează sume enorme de bani. (Andrei Vocila, Vulnerabilități ale securității naționale, Corupția și crima organizată). Textul mai poate fi găsit și pe site-urile preferatele. com, referate.rol.ro, referate.educativ.ro. |
Internetul este o super rețea informațională cu un accentuat caracter public, folosit de instituții ori companii de stat sau private, în lumea afacerilor, de utilizatori particulari, de publicul larg. Majoritatea utilizatorilor navighează pe Internet pentru satisfacerea unor nevoi ştiințifice, culturale, educaționale, profesionale sau de afaceri, dar şi a unor necesități legate de organizarea şi desfăşurarea vieții de familie ori de petrecerea timpului liber. Evident că prin serviciile pe care le oferă, computerul a adus şi aduce multiple avantaje cercetării ştiințifice, învățământului, administrației, afacerilor, comunicării interumane etc. (teza, p. 39) |
Astfel, Internet-ul a devenit o super-reţea informaţională cu un accentuat caracter public. Majoritatea utilizatorilor navighează pe Internet pentru satisfacerea unor nevoi ştiinţifice, culturale, educaţionale, profesionale sau de afaceri, dar şi a unor necesităţi legate de organizarea şi desfăşurarea vieţii de familie ori de petrecerea timpului liber… Este indiscutabil faptul că, prin serviciile pe care le oferă, Internet-ul a adus şi aduce multiple avantaje cercetării ştiinţifice, învăţământului, administraţiei, afacerilor, comunicării inter-umane etc. (Prof.univ.dr. Dan Banciu, Conf. univ. dr. Ion Vlăduţ, Internet-ul, criminalitatea şi dreptul, p. 1-2) |
Dacă apariția Internetului a adus beneficii miraculoase omului, ea reprezintă, în acelaşi timp, şi un mediu extrem de favorabil pentru cei care se dedau la comiterea unor fapte indezirabile social, care se pot întinde de la acte teroriste până la hărțuirea sexuală sau diseminarea imaginilor pornografice. Conectându-se la această rețea cu ajutorul unui calculator (pe care a fost instalat în prealabil un program informatic adecvat) şi al unui modem, prin intermediul unei simple linii telefonice, orice individ se poate afla la un „clik” de o infracțiune, iar cei interesați de aceasta, acționând şi într-un relativ anonimat, n-au întârziat nici o secundă să facă acest pas. Altfel spus, mulți criminali de cele mai diverse tipuri şi ranguri şi-au orientat imediat (înainte ca sistemele de drept şi polițieneşti să ajungă aici) „afacerile” pe terenul virgin al Internetului, reuşind să devină, în foarte scurt timp, mai eficienți ca oricând în desfăşurarea acțiunilor lor socialmente periculoase. Deplasarea „afacerilor” criminale pe terenul Internetului nu s-a produs întâmplător, ci din rațiuni cât se poate de pragmatice, care țin de faptul că „Această mega-rețea planetară prezintă practic cel puțin trei avantaje de marcă pentru escroci: abolirea distanțelor, costuri minime şi o fațadă şi mai anonimă” 42(Patriciu, V.V., Vasiu, I., Şerban, G., Internetul şi dreptul, Editura All Beck, Bucureşti, 1999, p. 45) Domeniile Internetului, atât de benefice pentru majoritatea utilizatorilor cinstiți ai acestei rețele informaționale, reprezintă, în acelaşi timp, câmpuri infracționale dintre cele mai „mănoase” pentru cei interesați să le folosească în astfel de scopuri. Toate serviciile oferite de Internet s-au bucurat şi se bucură de o atenție din ce în ce mai mare din partea criminalilor. (teza, p. 40) |
Dar, Internet-ul a fost si este pândit de mari pericole care-si afla sorgintea în faptul ca aceasta rețea, miraculoasa prin beneficiile pe care le aduce omului, reprezintă, în același timp, un mediu extrem de favorabil pentru cei care se dedau la comiterea unor fapte indezirabile social, fapte care se pot întinde de la acte teroriste până la hărțuirea sexuală sau diseminarea imaginilor pornografice. Conectându-se la aceasta rețea cu ajutorul unui calculator (pe care a fost instalat în prealabil un program informatic adecvat) si al unui modem, prin intermediul unei simple linii telefonice, orice individ se poate afla la un “click” de crimă. Iar cei interesați de aceasta, acționând si într-un relativ anonimat, n-au întârziat nici o secunda să facă acest pas atât de mic. Mai exact spus, mulți criminali de cele mai diverse tipuri şi ranguri şi-au mutat imediat (înainte ca sistemele de drept şi polițienești să ajungă aici) “afacerile” pe terenul virgin al Internet-ului, reușind să devină, în foarte scurt timp, mai eficienți ca oricând în desfășurarea acțiunilor lor socialmente periculoase. Deplasarea “afacerilor” criminale pe terenul Internet-ului nu s-a produs întâmplător, ci din rațiuni cât se poate de pragmatice, care tin de faptul ca “Aceasta mega-retea planetara prezinta practic cel putin trei avantaje de marca pentru escroci: abolirea distantelor, costuri minime si o fatada si mai anonima“.[4- Patriciu, Victor-Valeriu; Vasiu, Ioana; Patriciu, Serban-George, Internet-ul si dreptul, Editura ALL BECK, Bucuresti, 1999] Din pacate, toate domeniile Internet-ului, atât de benefice pentru majoritatea zdrobitoare a utilizatorilor cinstiti ai acestei retele informationale, reprezinta, în acelasi timp, câmpuri infractionale dintre cele mai “manoase” pentru cei interesati sa le foloseasca în astfel de scopuri. Toate serviciile oferite de Internet s-au bucurat si se bucura de o atentie din ce în ce mai mare din partea criminalilor. (Prof.univ.dr. Dan Banciu, Conf. univ. dr. Ion Vlăduţ, Internet-ul, Criminalitatea si Dreptul) |
Din evaluarea grupărilor infracționale dezmembrate de procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, care au acționat în domeniul criminalității informatice în perioada 2006 – 2010, se desprind următoarele caracteristici:- specializarea generală, dar şi micro-specializarea membrilor grupărilor cu formarea de celule independente destinate desfăşurării unei activități infracționale specifice (ex: pentru confecționarea dispozitivelor de „skimming” sunt utilizați specialişti în mase plastice, mulaje, electronică, achiziții de piese, „achiziții” de dispozitive originale ca model, software special de criptare, încărcare, prelucrare, descărcare de date, cărți bancare, „montaj”, „alergători”, „finanțatori” etc.). Se remarcă utilizarea unor ateliere cu activitate preponderent legitimă pentru executarea unora dintre piesele componente;- recrutarea tinerilor cu abilități în a utiliza computerele şi noile tehnologii prin subordonarea sau cointeresarea acestora de către lideri ai unei grupări infracționale tradiționale;- trecerea de la fraudele informatice clasice (licitații) la fraude informatice complexe, în care predominant este factorul tehnic, respectiv folosirea de programe informatice şi scheme de fraudare (activități de phishing, infectarea cu diverse forme de malware cu scopul obținerii de date etc.);- caracterul transnațional, fie că este dat de locul în care sunt săvârşite faptele, fie că este vorba de localizarea victimelor;- investiția financiară efectivă în care crearea/cumpărarea de scheme infracționale producătoare de venituri substanțiale dintr-o singură operațiune (ținta acestor scheme este reprezentată de companii şi firme comerciale, având diverse obiecte de activitate);- crearea unor rețele de spălare de bani formate din cetățeni români, dar şi străini;- orientarea grupărilor infracționale către fraudarea mijloacelor de plată electronice străine, dar şi româneşti. Analiza concretă a cauzelor soluționate în aceeaşi perioadă confirmă tendința observată în ultimii ani cu privire la migrația unor persoane din crima organizată de drept comun către criminalitatea informatică, în special în zona operațiunilor frauduloase cu instrumente de plată electronică. Natura transfrontalieră a infracțiunilor informatice, respectiv rețele speciale plasate în străinătate, rămâne în continuare una dintre problemele greu de surmontat în soluționarea operativă a dosarelor înregistrate. (teza, p. 42) |
Din evaluarea grupărilor infracţionale dezmembrate în cursul anului 2009, care au acţionat în domeniul criminalităţii informatice, se desprind unele caracteristici:- specializarea generală, dar şi micro-specializarea membrilor grupărilor cu formarea de celule independente destinate desfăşurării unei activităţi infracţionale specifice (ex.pentru confecţionarea dispozitivelor de „skimming” sunt utilizaţi „specialişti” în mase plastice, mulaje, electronică, achiziţii de piese, „achiziţii” de dispozitive originale ca model, software special pentru criptare, încărcare/descărcare/prelucrare date cărţi bancare, „montaj”, „alergători”; „finanţatori” etc.). Se remarcă utilizarea unor ateliere cu activitate preponderent legitimă pentru executarea unora dintre piesele componente;- recrutarea tinerilor cu abilităţi în a utiliza computerele şi noile tehnologii prin subordonarea sau cointeresarea acestora de către lideri ai unor grupări infracţionale tradiţionale;- trecerea de la fraudele informatice clasice (licitaţii) la fraude informatice complexe, în care predominant este factorul tehnic, respectiv folosirea de programe informatice şi scheme de fraudare (activităţi de phishing, infectarea cu diverse forme de malware cu scopul obţinerii de date, keyloggere etc.);- caracterul transnaţional, fie că este dat de locul în care sunt săvârşite faptele, fie că este vorba de localizarea victimelor;- investiţia financiară efectivă în crearea/cumpărarea de scheme infracţionale producătoare de venituri substanţiale dintr-o singură operaţiune (ţinta acestor scheme este reprezentată de companii şi firme comerciale, având diferite obiecte de activitate);- crearea unor reţele de spălare de bani formate din cetăţeni români, dar şi străini;- orientarea grupărilor infracţionale şi către fraudarea mijloacelor de plata electronică româneşti. Analiza concretă a cauzelor soluţionate, confirmă şi pentru anul 2009, tendinţa observată în ultimii ani cu privire la migraţia unor persoane din crima organizată de drept comun către criminalitatea informatică, în special în zona operaţiunilor frauduloase cu instrumente de plată electronică. Natura transfrontalieră a infracţiunilor informatice, respectiv reţele specializate plasate în străinătate, rămâne în continuare una dintre problemele greu de surmontat în soluţionarea operativă a dosarelor înregistrate. (Raport Procuror Sef DIICOT, p. 28-29 și 31) |
Elocvent este faptul că, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, o treime din populația masculină a Chinei era consumatoare de opiu. Pentru a stopa consumul opiului autoritățile chineze au somat pe toți negustorii străini să-şi aducă stocurile de opiu pentru a fi distruse, englezii protestând atunci când cele 1400 tone de opiu ce le aparțineau au fost aruncate la Canton în apele fluviului. Ca urmare, la 4 aprilie 1840 regina Victoria a Angliei a declarat război împăratului Chinei, război pierdut de China, iar prin pacea de la Nankin în 1842, englezii obțineau insula Hong Kong, precum şi stimularea comerțului cu opiu. A urmat al doilea război al opiului (1856-1858) câştigat de francezi şi englezi, iar prin pacea de la Tianjin, China a fost obligată să legalizeze comerțul cu opiu contra unei taxe vamale, ceea ce a dus la creşterea importului, dar şi la cultivarea macului, China devenind primul producător de opiu din lume, cu 100.000 de tone între 1905 şi 1908. (55.Miclea, Damian, Combaterea crimei organizate, Editura Ministerului Administrației şi Internelor, Bucureşti, 2004, p.11) . Acest lucru a făcut ca opiul să se răspândească nu numai în regiune, ci şi în statele occidentale prin marele număr de imigranți chinezi, indieni, filipinezi. Această perioadă a făcut să se perfecționeze şi să se extindă organizațiile criminale denumite triadele chinezeşti. În fața acestei situații, Occidentul a interzis comerțul ilicit cu droguri prin Convenția de la Shanghai din anul 1909, la care au participat SUA, Germania, Franța, Marea Britanie, Iran, Portugalia, Rusia şi Cambodgia, ceea ce a constituit un început în lupta împotriva crimei organizate. (Teza, pp. 50–51) |
Astfel, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, o treime din populaţia masculină a Chinei era consumatoare de opiu. În vederea stopării consumului de opiu, autorităţile chineze au somat pe toţi negustorii străini să-şi aducă stocurile de opiu pentru a fi distruse, englezii protestând atunci când cele 1400 tone de opiu ce le aparţineau au fost aruncate la Canton în apele fluviului. Drept consecinţă, la 4 aprilie 1840,regina Victoria a Angliei a declarat război împăratului Chinei, război pierdut de China, iar prin pacea de la Nankin în 1842, englezii obţineau insula Hong Kong, precum şi stimularea comerţului cu opiu. A urmat al doilea război al opiului (1856-1858) câştigat de francezi şi englezi, iar prin pacea de la Tianjin, China a fost obligată să legalizeze comerţul cu opiu contra unei taxe vamale, ceea ce a dus la creşterea importului, dar şi la cultivarea macului, devenind primul producător de opiu din lume, cu 100.000 de tone, în perioada 1905-1908. (3 Miclea Damian – Cunoaşterea crimei organizate, Editura Pygmalion, Ploieşti, 2001, pag. 15) Acest lucru a făcut ca opiul să se răspândească nu numai în regiune, ci şi în statele occidentale prin numărul mare de imigranţi chinezi, indieni sau filipinezi. Această perioadă a făcut să se perfecţioneze şi să se extindă organizaţiile criminale denumite triadele chinezeşti. În faţa acestei situaţii,Occidentul a interzis comerţul ilicit cu droguri prin Convenţia de la Shanghai din 1909, la care au participat S.U.A., Germania, Franţa, Marea Britanie, Iran, Portugalia, Rusia şi Cambodgia,ceea ce a constituit un început în lupta împotriva crimei organizate. (Prof.univ.dr. Georgeta Ungureanu, Criminologie generală – Note de curs, pag. 86) |
La scurt timp s-a dovedit că şi traficul de stupefiante, comerțul ilegal de arme, pornografia infantilă, diverse forme de infracțiuni economice şi chiar unele infracțiuni privind protecția mediului înconjurător pot fi făcute prin intermediul calculatorului. Ultimii ani ai secolului douăzeci şi primii ani ai secolului douăzeci şi unu au uimit lumea prin descoperirea unei noi tehnici tipografice. Noile echipamente, precum scanerele, imprimantele laser, software-ul grafic, CD-ROM-ul şi altele au făcut posibil nu numai ca un computer să poată fi utilizat tipografic, iar cartea să poată deveni „electronică”, dar şi să producă „minciuni patentate” de genul reproducerii monedelor, falsificării înscrisurilor de orice fel, documentelor şi fotografiilor etc. (teza, p. 58) |
La scurt timp s-a dovedit că şi traficul de stupefiante, comerţul ilegal cu arme, pornografia infantilă, diverse forme de delicte economice şi chiar privind protecţia mediului înconjurător pot fi făcute prin intermediul calculatorului. Ultimii ani ai secolului douăzeci au zguduit lumea prin descoperirea unei noi tehnici tipografice. Noile echipamente, precum scannerele, imprimantele laser şi color şi software-ul grafic, CD-ROM-ul şi altele au făcut posibil nu numai ca un computer să poată fi utilizat în tipografie iar cartea să poată deveni „electronică”, dar şi să producă „minciuni patentate” de genul reproducerii monedelor, falsificării înscrisurilor de tot felul, documentelor şi fotografiilor etc. În acest mod prelucrarea numerică poate micşora valoarea de dovadă chiar şi a pozelor sau a negativelor. (Infracţiuni informatice, Capitolul 1) |
Primele legi împotriva criminalității informatice cu ajutorul computerului conțineau, în esență, prevederi împotriva actelor de pătrundere în baza de date, de înşelătorie şi sabotaj, precum şi de piraterie software. (teza, p. 58) |
Primele legi împotriva infracţiunilor săvârşite cu ajutorul computerului conţineau, în esenţă, prevederi împotriva actelor de pătrundere în baze de date, de înşelătorie si sabotaj, precum si de piraterie software. (Infracţiuni informatice, Capitolul 1) |
Livrările supravegheate sunt efectuate pentru a se descoperi întreaga rețea de traficanți de droguri, începând de la cultivator, producător, şi până la distribuitor, cumpărător şi consumator. (teza, p. 66) |
Livrările supravegheate sunt efectuate pentru a se descoperi întreaga reţea de traficanţi de droguri, începând de la cultivator, producător şi până la distribuitor şi consumator. (Elena-Ana Mihuţ, Metodologia investigării traficului şi consumului ilicit de droguri, Annales Universitatis Apulensis, Series Jurisprudentia nr. 11/2008, p. 237) |
Dacă principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne o permit, statele iau măsurile necesare, ținând cont de posibilitățile lor, pentru a permite recurgerea adecvată la livrări supravegheate pe scară internațională, pe bază de acorduri sau angajamente pe care ele le-au încheiat, în scopul identificării şi prinderii persoanelor implicate în infracțiunile de trafic de droguri. De aceea, o primă condiție este aceea ca, fiecare stat în parte, dintre cele care participă la livrări supravegheate să obțină aprobările necesare de la organele lor interne, abilitate în acest sens, pentru a putea participa la livrări supravegheate. (teza, p. 66) |
Dacă principiile fundamentale ale sistemelor lor juridice interne o permit, statele iau măsurile necesare, ținând cont de posibilitățile lor, pentru a permite recurgerea adecvată la livrări supravegheate pe scară internațională, pe bază de acorduri sau angajamente pe care ele le-au încheiat, în scopul identificării şi prinderii persoanelor implicate în infracțiunile de trafic de droguri. De aceea, o primă condiție este aceea ca, fiecare stat în parte, dintre cele care participă la livrări supravegheate să obțină aprobările necesare de la organele lor interne, abilitate în acest sens, pentru a putea participa la livrări supravegheate.(Autori: Olteanu Gabriel Ion, director de proiect, Iacob Adrian, Gorunescu Mirela, Voicu Adriana Camelia, Pop Ștefan, Dragomirescu Bianca, Ruiu Marin, Stefan Eduard Cristian, Metodologie criminalistică – Structurile infracționale și activitățile ilicite desfășurate de către acestea, AIT Laboratories, 2008, pag. 241) |
Expedierile ilicite pentru care s-a convenit ca livrarea să fie supravegheată pot, cu consimțământul părților interesate, să fie interceptate şi autorizate în continuare, în trimiterea lor, fie aşa cum sunt, ( în acest caz este vorba de livrare supravegheată fără substituirea drogurilor), fie după ce drogurile au fost înlocuite total sau parțial cu alte produse ( livrare supravegheată cu substituirea drogurilor). (teza, p. 67). În momentul în care, prin exercitarea acestor măsuri, se culeg informații ori date care duc la suspiciuni că o substanță este importată, exportată sau în tranzit în scopul fabricării ilicite de stupefiante sau substanțe psihotrope, fiecare stat semnatar informează, cât mai rapid posibil, autoritățile şi serviciile competente ale părților interesate, mai ales furnizându-le informații privind numele şi adresa exportatorului şi importatorului şi, atunci când este cunoscut, cel al destinatarului, desemnarea substanței, cantitatea de substanță exportată, punctul de intrare în țara interesată şi data expedierii, modalitățile de plată utilizate şi toate celelalte elemente esențiale pe care se bazează convingerea sa. (teza, p. 68) |
Expedierile ilicite pentru care s-a convenit ca livrarea să fie supravegheată pot, cu consimțământul părților interesate, să fie interceptate şi autorizate în continuare, în trimiterea lor, fie aşa cum sunt, ( în acest caz este vorba de livrare supravegheată fără substituirea drogurilor), fie după ce drogurile au fost înlocuite total sau parțial cu alte produse (livrare supravegheată cu substituirea drogurilor). În momentul în care, prin exercitarea acestor măsuri, se culeg informații ori date care duc la suspiciuni că o substanță este importată, exportată sau în tranzit în scopul fabricării ilicite de stupefiante sau substanțe psihotrope, fiecare stat semnatar informează, cât mai rapid posibil, autoritățile şi serviciile competente ale părților interesate, mai ales furnizându-le informații privind numele şi adresa exportatorului şi importatorului şi, atunci când este cunoscut, cel al destinatarului, desemnarea substanței, cantitatea de substanță exportată, punctul de intrare în țara interesată şi data expedierii, modalitățile de plată utilizate şi toate celelalte elemente esențiale pe care se bazează convingerea sa. (Autori: Olteanu Gabriel Ion, director de proiect, Iacob Adrian, Gorunescu Mirela, Voicu Adriana Camelia, Pop Ștefan, Dragomirescu Bianca, Ruiu Marin, Stefan Eduard Cristian, Metodologie criminalistică – Structurile infracționale și activitățile ilicite desfășurate de către acestea, AIT Laboratories, 2008, pag. 242) |
Situația de a desfăşura activitatea sub o altă identitate presupune nu numai schimbarea datelor de stare civilă ci şi a oricăror date referitoare la persoană (ocupație, funcție, loc de muncă, studii etc.) astfel că agentul acoperit va dobândi – în activitatea sa acoperită – un loc de muncă, o altă ocupație şi funcție, de multe ori şi dacă este cazul, chiar o altă înfățişare. Aceasta înseamnă că pentru a-şi derula activitățile sale investigatorul acoperit poate să apară ca funcționar al unei instituții, agent economic, patron al unei societăți comerciale, agent de asigurări etc. (teza, p. 72) |
Situația de a desfăşura activitatea sub o altă identitate presupune nu numai schimbarea datelor de stare civilă ci şi a oricăror date referitoare la persoană. Astfel, investigatorul sub acoperire va putea dobândi în activitatea sa acoperită un loc de muncă, o altă ocupație şi funcție, de multe ori o altă înfățişare. Aceasta înseamnă că, pentru a-şi derula activitățile sale, investigatorul sub acoperire poate să apară ca funcționar al unei instituții, administrator al unei societăți comerciale, agent de asigurări și alte diferite meserii, ocupații. (Autori: Olteanu Gabriel Ion, director de proiect, Iacob Adrian, Gorunescu Mirela, Voicu Adriana Camelia, Pop Ștefan, Dragomirescu Bianca, Ruiu Marin, Stefan Eduard Cristian, Metodologie criminalistică – Structurile infracționale și activitățile ilicite desfășurate de către acestea, AIT Laboratories, 2008, pag. 245) |
Pentru reuşita operațiunii, păstrarea confidențialității identității agentului sub acoperire este esențială, în sensul că despre autorizarea introducerii investigatorului trebuie să aibă cunoştință cât mai puține persoane de preferință doar procurorul, şeful serviciului din care face parte investigatorul şi eventual lucrătorul din structura specializată desemnat ca persoană de legătură a agentului sub acoperire. Aceleaşi reguli se vor aplica şi cu ocazia audierii acestor persoane, ele urmând să fie introduse în cauză şi audiate sub identitatea acordată pentru operațiunea desfăşurată, iar materialul probator obținut va putea fi folosit după efectuarea formalităților prevăzute de art. 911 şi următoarele C.proc.pen. (teza, pag. 81) |
Pentru reuşita operaţiunii, păstrarea confidenţialităţii identităţii agentului sub acoperire este esenţială, în sensul că despre autorizarea introducerii investigatorului trebuie să aibă cunoştinţă cât mai puţine persoane de preferinţă doar procurorul, şeful serviciului din care face parte investigatorul şi eventual lucrătorul din structura specializată desemnat ca persoană de legătură a agentului sub acoperire. Aceleaşi reguli se vor aplica şi cu ocazia audierii acestor persoane, ele urmând să fie introduse în cauză şi audiate sub identitatea acordată pentru operaţiunea desfăşurată, iar materialul probator obţinut va putea fi folosit după efectuarea formalităţilor prevăzute de art.911 şi următoarele c. proc. pen.. (Gheorghiţă Mateuţ şi colab., Traficul de fiinţe umane. Infractor, victimă, infracţiune, p. 93) |
Indiferent de formele de prevenire existente sau care se vor mai înființa, combaterea acestui flagel depinde de eficiența şi operativitatea cu care se aplică legea penală în cauzele descoperite, dar şi de existența unor măsuri concrete de informatizare şi conştientizare asupra riscului acestui fenomen, în special pentru categoriile sociale vulnerabile, femei şi copii. (teza, p. 116) |
Indiferent de formele de cooperare existente, sau care se vor mai înfiinţa, combaterea traficului de fiinţe umane depinde de eficienţa cu care se aplică legea penală în cauzele descoperite, dar mai ales de existenţa unor măsuri concrete de informatizare şi conştientizare, asupra riscului acestui fenomen, în special pentru categoriile sociale vulnerabile, femei şi copii. (Viorica Lungu, Protecţia judiciară a victimelor traficului de fiinţe umane, Conferința de Științe Penale) |
Şi totuşi, incidența cazurilor de punere în pericol a sănătății ca urmare a consumului de droguri şi a numărului de decese asociate consumului de droguri s-au stabilizat şi chiar au început să scadă. Prevederile legate de tratament pentru consumatorii de droguri au crescut, iar serviciile s-au diversificat. Referitor la reducerea ofertei, se conchide că în ciuda eforturilor notabile şi adeseori încununate de succes atât la nivel național, cât şi la nivel UE, traficul de droguri rămâne unul dintre cele mai profitabile tipuri de comerț pentru grupările de criminalitate organizată din cadrul UE. Rezultatele evaluării finale a Strategiei UE în domeniul drogurilor şi a Planului de Acțiune 2000-2004 indică faptul că s-au realizat progrese în atingerea unor obiective ale Strategiei actuale. În plus, multe dintre acțiunile prevăzute în Planul de Acțiune curent au fost implementate sau se află în curs de implementare. Totuşi, datele disponibile nu sugerează că s-ar înregistra o reducere semnificativă în ceea ce priveşte consumul de droguri sau că disponibilitatea drogurilor s-ar fi redus substanțial. De asemenea, rezultatele evaluării finale duc la următoarele concluzii: ar trebui stabilite obiective şi priorități clare şi precise, care să poată fi transpuse în indicatori operaționali şi în acțiunile viitoarelor Planuri, cu responsabilități şi termeni limită clar definiți; ar trebui să se înregistreze un progres constant în ceea ce priveşte disponibilitatea, calitatea şi capacitatea de comparare a informației referitoare la monitorizarea situației drogurilor; programul multianual de consolidare a zonei de libertate, securitate şi justiție ar trebui să reflecte obiectivele noii Strategii antidrog şi ale noilor Planuri de Acțiune; principala atenție a activității Grupului Orizontal pe Droguri (HDG) ar trebui să se concentreze pe avansarea şi monitorizarea implementării acțiunilor stabilite în viitoarele Planuri de Acțiune, precum şi pe coordonarea activității altor grupuri de lucru pe droguri ale Consiliului. (teza, p. 123) |
Şi totuşi, incidenţa cazurilor de punere în pericol a sănătăţii ca urmare a consumului de droguri şi numărul de decese asociate consumului de droguri s-au stabilizat şi chiar au început să scadă. Prevederile legate de tratament pentru consumatorii de droguri au crescut, iar serviciile s-au diversificat. Referitor la reducerea ofertei, putem concluziona că în ciuda eforturilor notabile şi adeseori încununate de succes atât la nivel naţional cât şi la nivel UE, traficul de droguri rămâne unul dintre cele mai profitabile tipuri de comerţ pentru grupurile de criminalitate organizată din cadrul UE. Aceste aspecte subliniază necesitatea unei poziţii active pe droguri în anii următori.Rezultatele evaluării finale a Strategiei UE pe droguri şi a Planului de Acţiune 2000-2004 indică faptul că s-au realizat progrese în atingerea unor obiective ale Strategiei actuale. În plus, multe dintre acţiunile prevăzute în Planul de Acţiune curent au fost implementate sau se află în curs de implementare. Totuşi, datele disponibile nu sugerează că s-ar înregistra o reducere semnificativă în prevalenţa consumului de droguri sau că disponibilitatea drogurilor s-ar fi redus substanţial. De asemenea, rezultatele evaluării finale duc la concluzia că:- Ar trebui stabilite obiective şi priorităţi clare şi precise, care să poată fi transpuse în indicatori operaţionali şi în acţiuni ale viitoarelor Planuri de Acţiune, cu responsabilităţi şi termeni limită clar definiţi.- Ar trebui să se înregistreze un progres constant în ceea ce priveşte disponibilitatea, calitatea şi capacitatea de comparare a informaţiei referitoare la monitorizarea situaţiei drogurilor.- Programul Multi-anual de consolidare a zonei de libertate, securitate şi justiţie ar trebui să reflecte obiectivele noii Strategii pe Droguri şi ale noilor Planuri de Acţiune.- Principala atenţie a activităţii Grupului Orizontal pe Droguri (HDG) ar trebui să se concentreze pe avansarea şi monitorizarea implementării acţiunilor stabilite în viitoarele Planuri de Acţiune, precum şi pe coordonarea activităţii altor grupuri de lucru pe droguri ale Consiliului. (Strategia UE pe droguri (2005-2012), Planul de acţiune al Strategiei Europene pe droguri 2005-2008) |
În general, recrutorii sunt persoane tinere, îmbrăcate îngrijit şi care fac o bună impresie (au vestimentație modernă, maşină de marcă, telefon celular) şi sunt convingători, cu promisiuni de posturi bune şi bine plătite în străinătate. Femeile ca subiecți activi ai infracțiunii de trafic de ființe umane sunt, de cele mai multe ori, prima verigă în lanțul de traficare şi captează foarte uşor încrederea, interesul şi lipsa de experiență în viață a tinerilor. (teza, p. 235) |
În general, recrutorii sunt persoane tinere, îmbrăcate îngrijit şi care fac o bună impresie, atât prin semnele exterioare ale bunăstării lor – vestimentaţie, maşină, telefon celular, etc. – cât şi prin poveştile de succes pe care le vehiculează privind propria reuşită ori a altor persoane care au plecat la muncă în străinătate, fiind cu atât mai convingători : posturi în ţări vest europene, foarte bine plătite şi care nu necesită o calificare deosebită. Femeile ca subiecţi activi ai infracţiunii de trafic de fiinţe umane sunt de cele mai multe ori, prima verigă în lanţul de traficare şi captează foarte uşor încrederea şi interesul tinerelor (Gheorghiţă Mateuţ şi colab., Traficul de fiinţe umane. Infractor, victimă, infracţiune, p. 20) |
Complicitatea se materializează în activitatea persoanei care, cu intenție, înlesneşte sau ajută în orice mod la realizarea infracțiunii de traficare sau promite de a tăinui bunurile provenite din săvârşirea traficului de persoane sau de a favoriza pe infractor, promisiunea făcută anterior începerii executării sau în timpul realizării acesteia. Actele de complicitate pot consta dintr-un comportament pasiv ce favorizează săvârşirea infracțiunii ori în acțiuni de ajutorare sau sprijinire cu caracter material sau moral. Indiferent însă de natura actelor de înlesnire ori ajutorare efectuate, complicele trebuie să acționeze întotdeauna cu intenție, având reprezentarea asupra caracterului ilicit al faptei săvârşite, dar şi asupra caracterului activității sale de participant. Complicitatea la infracțiunea de trafic de persoane se poate concretiza în: obținerea de informații cu privire la potențialele victime şi furnizarea acestora către traficanți, atragerea victimei, procurarea actelor necesare pentru transportarea lor în țările de destinație, împiedicarea victimei de a se deplasa conform propriei sale voințe atunci când ea doreşte aceasta, procurarea de autoturisme pentru transport sau locuințe pentru găzduirea victimelor. Instigarea la infracțiunile incriminate prin Legea nr. 678/2001 constă în activitatea unei persoane de a determina cu intenție pe o alta să efectueze una sau mai multe dintre acțiunile specifice traficului de persoane, respectiv recrutarea, transportul, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane adulte sau minore. În concret, instigatorul ia cel dintâi rezoluția de a trafica o persoană, pe care apoi o transferă altei persoane care o va prelua şi o va pune în aplicare. În situația în care instigatorul îşi va continua acțiunea de stimulare morală şi după ce autorul nemijlocit trece la executare, actele sale vor constitui o complicitate morală. (teza, p. 238) |
Complicitatea la traficul de fiinţe umane se materializează în activitatea persoanei care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la realizarea infracţiunii de traficare, inclusiv prin promisiunea de a tăinui bunurile provenite din săvârşirea faptei sau de a favoriza pe infractor, promisiune făcută anterior începerii executării sau în timpul realizării acesteia. Actele de complicitate pot consta într-un comportament pasiv ce favorizează săvârşirea infracţiunii, ori în acţiuni de ajutorare sau sprijinire cu caracter material sau moral, finalitatea lor fiind aceea de a uşura actele de executare ale autorului. Indiferent de natura actelor de înlesnire ori ajutorare efectuate, complicele trebuie să acţioneze întotdeauna cu intenţie, având reprezentare asupra caracterului ilicit al faptei săvârşite dar şi asupra caracterului activităţii sale de participant. Complicitatea la infracţiunea de trafic de fiinţe umane, se poate concretiza, de exemplu, în obţinerea de informaţii cu privire la potenţialele victime şi furnizarea acestora către traficanţi, atragerea victimei, procurarea actelor necesare pentru transportarea lor în ţările de destinaţie, împiedicarea victimei de a se deplasa conform propriei voinţe atunci când ea doreşte aceasta, punerea la dispoziţia traficanţilor de autoturisme ori locuinţe pentru găzduirea victimelor. Instigarea la infracţiunile incriminate prin Legea nr. 678/2001 este posibilă şi constă în activitatea unei persoane de a determina cu intenţie pe o alta să efectueze una sau mai multe dintre acţiunile specifice traficului de fiinţe umane, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea,găzduirea sau primirea unei persoane minore sau adulte, în scopul exploatării sale. În concret, instigatorul ia cel dintâi hotărârea de a trafica o persoană,însă transferă această rezoluţie infracţională unei alte persoane care o va prelua şi va proceda la punerea ei în aplicare în calitate de autor, instigator sau complice. În situaţia în care instigatorul îşi va continua acţiunea de stimulare morală şi după ce autorul nemijlocit trece la executare, actele sale vor constitui o complicitate morală (Gheorghiţă Mateuţ şi colab., Traficul de fiinţe umane. Infractor, victimă, infracţiune, p. 20) |
„Transferarea” constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, atunci când este vândută pur şi simplu ca o marfă, inițial fără ca ea să ştie, sau face obiectul unei alte tranzacții încheiate între traficanți (ex. schimbul). (teza, p. 242) |
Transferarea constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, atunci când este vândută pur şi simplu ca o marfă, inițial fără ca ea să ştie sau face obiectul unei alte tranzacții încheiate între traficanți (ex. schimbul). (Niculae Gamenț – Antoniu, Traficul de ființe umane – o industrie extrem de profitabilă, Curentul Juridic, 2/2011, p. 158) |
c) obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii de difuzări de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală. Traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale reprezintă cea mai frecventă şi importantă formă a traficului, cu un ritm rapid de dezvoltare, deoarece aduce cele mai mari profituri traficanților. (teza, pag. 250) Pe de altă parte, controlul deținut asupra unei femei reprezintă o sursă de venit sigură şi pe termen lung. Exploatarea sexuală a persoanei presupune obținerea în mod abuziv de către traficant a unui profit material sau de altă natură prin obligarea unei alte persoane la practicarea prostituției sau a altor activități ori servicii sexuale. De regulă, femeile tinere sunt ademenite peste hotare cu promisiuni de a fi angajate în slujbe de chelnerițe, menajere sau dansatoare, însă odată ajunse la destinația finală, sunt obligate să se prostitueze, fiind vândute de mai multe ori. De cele mai multe ori, victimele sunt deposedate de acte, sunt plasate într-un mediu de izolare fizică şi socială, unde sunt supuse în permanență abuzului şi degradării umane. Metodele de intimidare şi umilire sunt din cele mai diverse şi mai crude, incluzând violul, tortura, amenințările cu moartea, bătăile, captivitatea, foamea. Supuse acestui regim de exploatare, victimele sunt vândute în mai multe rânduri, devenind astfel sclave. Exploatarea sexuală se desfăşoară în spațiile controlate de traficanți, în baruri, cluburi de noapte, hoteluri, saloane de masaj ori alte locuințe care sunt permanent supravegheate. Scopul traficanților este de a obține sume cât mai mari din exploatarea victimelor pe o perioadă cât mai îndelungată. Obligarea la practicarea prostituției constituie forma de exploatare cel mai des întâlnită şi presupune constrângerea victimelor traficului să întrețină relații sexuale cu alte persoane, în scopul obținerii de avantaje materiale pentru traficant. Prostituția presupune oferirea de bună voie de către o persoană a serviciilor sexuale pentru a-şi procura mijloacele de existență, pe când traficul de ființe umane în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției constă în aceea că victimele mai întâi sunt recrutate prin diverse mijloace de către traficanți – manipulare, violență, înşelăciune, răpire – după care sunt vândute şi forțate de cei în stăpânirea cărora intră să presteze servicii sexuale. (teza, pag. 251) Victima sau victimele – femei şi copii – sunt practic înjosite şi transformate în obiecte sexuale, aflate la bunul plac al exploatatorilor traficanți care, prin metodele de constrângere dintre cele diverse, incluzând violența fizică şi verbală, şantajul, teroarea psihică, le umilesc şi le depersonalizează. Victima este într-o țară străină, izolată, aflată în imposibilitatea de a comunica cu cei apropiați, fără documente de identitate care i-au fost luate de către traficanți, este dezorientată, este supusă unor abuzuri fizice şi sexuale repetate, nu poate cere ajutorul poliției pentru că se teme de consecințe, este obligată să ofere servicii periculoase, riscând să se îmbolnăvească şi este supusă unui regim de amenințări şi represalii îndreptate împotriva ei sau familiei. „Obligarea la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice” constituie o altă formă de exploatare sexuală şi constă în determinarea prin constrângere a victimei să participe la crearea produselor pornografice (filme, casete video, reviste, fotografii etc.) prin adoptarea unui comportament sexual explicit, real sau simulat. Uneori, victimele sunt forțate să participe la şedințe foto şi de înregistrări video cu conținut pornografic, după ce în prealabil au fost selectate de către clienți pe baza fotografiilor din albumele de prezentare a ofertelor anume pregătite de traficanți în acest scop. Legea nr. 196 din 13 mai 2003238 (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 342 din 2 mai 2003.) privind prevenirea şi combaterea pornografiei defineşte în art. 2 înțelesul termenilor de pornografie, acte cu caracter obscen şi materiale cu caracter obscen. De asemenea, Protocolul facultativ al Convenției cu privire la drepturile copilului, privind vânzarea de copii, prostituția copiilor şi pornografia infantilă, semnat de România la 25 septembrie 2001 şi ratificat prin Legea nr. 470/2001239 (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 601 din 25 septembrie 2001.) defineşte termenii de prostituția copiilor şi pornografia infantilă. Prin obligarea persoanelor traficate la reprezentări pornografice sunt încălcate implicit şi prevederile legale anterior menționate, situație în care, dacă activitatea infracțională desfăşurată de traficanți se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor incriminate în aceste acte normative, ei vor răspunde penal şi pentru aceste fapte).(teza, pag. 252) „Prelevarea de organe”Această formă de exploatare presupune ca traficantul să-şi divizeze acțiunile în scopul atragerii victimelor prin diferite promisiuni ori sub diferite pretexte în țara de destinație şi obligarea lor prin diverse metode să consimtă să şi doneze unele organe. (teza, pag 253) |
c) obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii de difuzări de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală. Traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale reprezintă cea mai frecventă şi importantă formă a traficului, cu un ritm rapid de dezvoltare, deoarece aduce cele mai mari profituri traficanților. Pe de altă parte, controlul deținut asupra unei femei reprezintă o sursă de venit sigură şi pe termen lung. Exploatarea sexuală a persoanei presupune obținerea în mod abuziv de către traficant a unui profit material sau de altă natură prin obligarea unei alte persoane la practicarea prostituției sau a altor activități ori servicii sexuale. De regulă, femeile tinere sunt ademenite peste hotare cu promisiuni de a fi angajate în slujbe de chelnerițe, menajere sau dansatoare, însă odată ajunse la destinația finală, sunt obligate să se prostitueze, fiind vândute de mai multe ori. De cele mai multe ori, victimele sunt deposedate de acte, sunt plasate într-un mediu de izolare fizică şi socială, unde sunt supuse în permanență abuzului şi degradării umane. Metodele de intimidare şi umilire sunt din cele mai diverse şi mai crude, incluzând violul, tortura, amenințările cu moartea, bătăile, captivitatea, foamea. Supuse acestui regim de exploatare, victimele sunt vândute în mai multe rânduri, devenind astfel sclave. Exploatarea sexuală se desfăşoară în spațiile controlate de traficanți, în baruri, cluburi de noapte, hoteluri, saloane de masaj ori alte locuințe care sunt permanent supravegheate. Scopul traficanților este de a obține sume cât mai mari din exploatarea victimelor pe o perioadă cât mai îndelungată de timp. Obligarea la practicarea prostituției constituie forma de exploatare cel mai des întâlnită şi presupune constrângerea victimelor traficului să întrețină relații sexuale cu alte persoane, în scopul obținerii de avantaje materiale pentru traficant. Prostituția presupune oferirea de bună voie de către o persoană a serviciilor sexuale pentru a-şi procura mijloacele de existență, însă traficul de ființe umane în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției constă în aceea că victimele mai întâi sunt recrutate prin diverse mijloace de către traficanți – manipulare, violență, înşelăciune, răpire – după care sunt vândute şi forțate de cei în stăpânirea cărora intră să presteze servicii sexuale. Victima este într-o țară străină, izolată, aflându-se în imposibilitatea de a comunica cu cei apropiați, fără documente de identitate care i-au fost luate de către traficanți, este dezorientată datorită schimbărilor permanente de adrese sau de localitate, este supusă unor abuzuri fizice şi sexuale repetate, nu poate cere ajutorul poliției pentru că se teme de consecințe, este obligată să ofere servicii periculoase, riscând să se îmbolnăvească lucrând zilnic cu un număr mare de ore, este în imposibilitate de a alege identitatea, numărul de „clienţi” ori tipul de activitate sexuală şi este supusă unui regim de amenințări şi represalii îndreptate împotriva ei sau familiei ei, situaţie în care în foarte puţine cazuri victima încearcă să evadeze. Victima sau victimele – femei, bărbaţi şi copii – sunt practic înrobite şi transformate în obiecte sexuale, aflate la bunul plac al exploatatorilor traficanți care, prin metodele de constrângere dintre cele diverse, incluzând violența fizică şi verbală, şantajul, teroarea psihică, le umilesc şi le depersonalizează. Obligarea la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice constituie o altă formă de exploatare sexuală şi constă în determinarea prin constrângere a victimei să participe la crearea produselor pornografice (filme, casete video, reviste, fotografii, imagini computerizate) prin adoptarea unui comportament sexual explicit, real sau simulat. Uneori, victimele sunt forțate să participe la şedințe foto şi de înregistrări video cu conținut pornografic, după ce în prealabil au fost selectate de către clienți pe baza fotografiilor din albumele de prezentare a ofertelor anume pregătite de traficanți în acest scop. Legea nr. 196 din 13 mai 2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei31(M. Of. nr. 342 din 2 mai 2003.) defineşte în art. 2 înțelesul termenilor de pornografie, acte cu caracter obscen şi materiale cu caracter obscen. Protocolul facultativ al Convenției cu privire la drepturile copilului, privind vânzarea de copii, prostituția copiilor şi pornografia infantilă, semnat de România la 25 septembrie 2001 şi ratificat prin Legea nr. 470/200132(M. Of. nr. 601 din 25 septembrie 2001.) defineşte termenii de prostituția copiilor şi pornografia infantilă. Prin obligarea persoanelor traficate la reprezentări pornografice sunt încălcate implicit şi prevederile legale anterior menționate, situație în care, dacă activitatea infracțională desfăşurată de traficanți se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor incriminate în aceste acte normative, ei vor răspunde penal şi pentru aceste fapte.) „Prelevarea de organe”Această formă de exploatare presupune ca traficantul să-şi divizeze acțiunile în scopul atragerii victimelor prin diferite promisiuni ori sub diferite pretexte în țara de destinație şi obligarea lor prin diverse metode coercitive să consimtă să şi doneze unele organe. (Gheorghiţă Mateuţ şi colab., Traficul de fiinţe umane. Infractor, victimă, infracţiune, pp. 40-42) |
„Consumarea” infracțiunilor incriminate prin dispozițiile Legii nr.678/2001 în art. 12 şi 13 are loc în momentul în care s-a executat cel puțin una dintre acțiunile de traficare ce compun elementul material şi s-a produs urmarea imediată a infracțiunii, respectiv crearea stării de pericol. Consumarea infracțiunii prevăzute în art. 15 alin.(2) din Legea nr.678/2001 se realizează atunci când este finalizată activitatea de organizare ce constituie elementul material şi se produce urmarea imediată, adică starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la atributele esențiale ale persoanei. „Epuizarea” infracțiunilor de trafic are loc atunci când elementul material al laturii obiective se înfăptuieşte prin acțiunile de transportare, transferare şi cazare care, prin natura lor, au un caracter continuu şi se prelungesc în timp, încetând odată cu sistarea activității infracționale. În cazul modalităților prin care se realizează elementul material al infracțiunilor de trafic de persoane, făptuitorul poate efectua, în temeiul aceleiaşi rezoluții infracționale, mai multe acte de recrutare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, situație în care infracțiunea dobândeşte o formă continuată, în sensul dispozițiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal şi care se epuizează în momentul săvârşirii ultimului act în realizarea acestei rezoluții sau în momentul descoperirii infracțiunii. (teza, p. 254) |
Consumarea infracțiunilor incriminate prin dispozițiile Legii nr.678/2001 în art. 12 şi 13 are loc în momentul în care s-a executat cel puțin una dintre acțiunile de traficare ce compun elementul lor material şi s-a produs urmarea imediată a infracțiunii, respectiv crearea stării de pericol. Consumarea infracțiunii prevăzute în art. 15 alin.(2) din Legea nr.678/2001 se realizează atunci când este finalizată activitatea de organizare ce constituie elementul material şi se produce urmarea imediată, adică starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la atributele esențiale ale persoanei. Epuizarea infracțiunilor de trafic are loc atunci când elementul material al laturii obiective se înfăptuieşte prin acțiunile de transportare, transferare şi cazare care, prin natura lor, au un caracter continuu şi se prelungesc în timp, încetând odată cu sistarea activității infracționale. În cazul modalităților prin care se realizează elementul material al infracțiunilor de trafic de persoane, făptuitorul poate efectua, în temeiul aceleiaşi rezoluții infracționale, mai multe acte de recrutare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, situație în care infracțiunea dobândeşte o formă continuată, în sensul dispozițiilor art. 41 alin.(2) din C. pen. şi care se epuizează în momentul săvârşirii ultimului act în realizarea acestei rezoluții sau în momentul descoperirii infracțiunii. (Gheorghiţă Mateuţ şi colab., Traficul de fiinţe umane. Infractor, victimă, infracţiune, p. 26) |
De regulă, în traficarea persoanelor sunt implicați mai mulți subiecți care asigură, prin îndeplinirea rolurilor ce le revin, realizarea actului infracțional. Cooperarea făptuitorilor care acționează împreună la efectuarea actelor de executare produce un efect intimidant asupra victimei şi îi diminuează posibilitățile de a se opune acțiunilor acestora, sporind totodată şansele de reuşită. Pentru a fi realizată această circumstanță agravantă, este necesar ca cel puțin o persoană dintre cele două sau mai multe care acționează împreună să aibă calitatea de autor şi ea se răsfrânge asupra celorlalți participanți care au cunoscut împrejurarea că fapta va fi comisă de mai multe persoane, astfel încât acestea vor răspunde pentru forma mai gravă a infracțiunii (teza, p. 255) |
De regulă, în traficarea de persoane sunt implicaţi mai mulţi subiecţi care asigură, prin îndeplinirea rolurilor ce le revin, realizarea actului infracţional, Cooperarea făptuitorilor care acţionează împreună la efectuarea actelor de executare produce un efect intimidant asupra victimei şi îi diminuează posibilităţile de a se opune acţiunilor acestora, sporind totodată şansele lor de reuşită. Pentru a opera această circumstanţă agravantă, este necesar ca cel puţin o persoană dintre cele două sau mai multe care acţionează împreună să aibă calitatea de autor şi ea se răsfrânge asupra celorlalţi participanţi care au cunoscut împrejurarea că fapta va fi comisă de mai multe persoane, astfel încât aceştia vor răspunde pentru forma mai gravă a infracţiunii (Aspecte comune infracţiunilor privind traficul de persoane, p. 10) |
Această modalitate agravată a infracțiunii subzistă datorită rezultatului foarte grav produs şi anume pierderea vieții unei persoane – victimă a traficului – şi care trebuie să fie consecința activității infracționale desfăşurate de traficanți. Pentru încadrarea faptei în această modalitate normativă, este necesar ca, în cazul când acțiunea făptuitorului are drept urmare moartea sau sinuciderea victimei, să se stabilească foarte riguros dacă există legătură de cauzalitate între actele de executare şi finalitatea produsă. (teza, p. 256) |
Această modalitate agravată a infracţiunii subzistă datorită rezultatului foarte grav produs şi anume pierderea vieţii unei persoane – victimă a traficului – şi care trebuie să fie consecinţa activităţii infracţionale desfăşurate de traficanţi. Pentru încadrarea faptei în această modalitate normativă este necesar ca, în cazul când acţiunea făptuitorului are drept urmare moartea ori sinuciderea victimei, să se stabilească foarte riguros dacă există legătură de cauzalitate între actele de executare şi finalitatea produsă. (Aspecte comune infracţiunilor privind traficul de persoane, pp. 10-11) |
„A răspândi” materialele enumerate în art. 18 semnifică propagarea, difuzarea, împrăştierea acestora, iar „închirierea” lor se referă la acțiunea de a le da ori a le lua în folosință temporară, în schimbul unei chirii. „Distribuirea” materialelor care conțin reprezentări cu caracter pornografic în care sunt implicați minori presupune împărțirea lor în mai multe locuri sau la mai multe persoane. „A confecționa” materiale cu caracter obscen vizând minori înseamnă a le fabrica, a le crea, a le elibera, a le realiza, iar „a le produce în alt mod” presupune folosirea în scopul obținerii lor a unor procedee diferite de cele care caracterizează confecționarea (de exemplu, fotocopierea). „A transmite” materialele cu conținut pornografic în care sunt implicați minori semnifică trecerea lor de la o persoană la alta, „ a le oferi” înseamnă a le da altor persoane cu titlu gratuit ori a propune acestora să le achiziționeze, iar „a le pune la dispoziție” presupune lăsarea temporară a respectivelor materiale altei persoane. „A deține” materiale cu caracter obscen înseamnă primirea şi păstrarea acestora, indiferent dacă deținătorului i-au fost încredințate spre păstrare şi le deține pentru o altă persoană, sau pentru sine. Pentru a fi reținută această modalitate de săvârşire a infracțiunii, trebuie îndeplinită cerința esențială ca deținerea să fie săvârşită în vederea răspândirii materialelor cu conținut pornografic în care sunt implicați minori, neîntrunirea acestei cerințe înlăturând caracterul infracțional al faptei de deținere. Pentru realizarea laturii obiective a acestor infracțiuni în legătură cu traficul de persoane este suficientă săvârşirea uneia dintre aceste acțiuni, iar dacă făptuitorul a efectuat mai multe din aceste activități, fapta constituie o singură infracțiune şi nu un concurs de infracțiuni. (teza, p. 261) |
A răspândi materialele enumerate în art. 17 semnifică propagarea, difuzarea, împrăştierea acestora, iar închirierea lor se referă la acțiunea de a le da ori a le lua în folosință temporară, în schimbul unei chirii. Distribuirea materialelor care conțin reprezentări cu caracter pornografic în care sunt implicați minori presupune împărțirea lor în mai multe locuri sau la mai multe persoane. A confecționa materiale cu caracter obscen vizând minori înseamnă a le fabrica, a le crea, a le elibera, a le realiza, iar a le produce în alt mod presupune folosirea în scopul obținerii lor a unor procedee diferite de cele care caracterizează confecționarea, de ex. fotocopierea. A transmite materialele cu conținut pornografic în care sunt implicați minori semnifică trecerea lor de la o persoană la alta, a le oferi înseamnă a le da altor persoane cu titlu gratuit ori a propune acestora să le achiziționeze, iar a le pune la dispoziție presupune lăsarea temporară a respectivelor materiale altei persoane. A deține materiale cu caracter obscen înseamnă primirea şi păstrarea acestora, indiferent dacă deținătorului i-au fost încredințate spre păstrare şi le deține pentru o altă persoană, sau pentru sine. Pentru a fi reținută această modalitate de realizare a elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 17, trebuie să fie îndeplinită şi condiţia ca deținerea să fie săvârşită în vederea răspândirii materialelor cu conținut pornografic în care sunt implicați minori, neîntrunirea acestei cerințe înlăturând caracterul infracțional al faptei de deținere. Pentru existenţa elementului material al infracțiunilor în legătură cu traficul de persoane este suficientă săvârşirea uneia dintre aceste acțiuni, iar dacă făptuitorul a efectuat mai multe din aceste activități, fapta constituie o singură infracțiune şi nu un concurs de infracțiuni. (Gheorghiţă Mateuţ şi colab., Traficul de fiinţe umane. Infractor, victimă, infracţiune, p. 46-47) |
Este ştiut faptul că principala rațiune pentru care sunt traficate persoanele este cea în scopul exploatării lor de natură materială, sexuală, activități care aduc profituri substanțiale, iar atitudinea acestor persoane de a înlesni descoperirea rețelelor de traficanți şi arestarea lor, legiuitorul i-a atribuit un efect de înlăturare a răspunderii penale pentru infracțiunea de prostituție. Fiind interesat de apărarea integrității valorilor sociale, legiuitorul a considerat că acordarea impunității persoanei care a săvârşit infracțiunea de prostituție sau cerşetorie şi deci, stimularea ei pentru încunoştințarea autorităților pentru a înlesni arestarea traficanților este mai importantă şi folositoare decât angajarea răspunderii penale pentru infracțiunile de prostituție sau cerşetorie. Această atitudine trebuie să se manifeste mai înainte de a se fi început urmărirea penală sau dacă, după ce a început urmărirea penală ori după ce au fost descoperiți făptuitorii, înlesneşte arestarea acestora. (teza, p. 264) |
Astfel, ştiut fiind că principala raţiune pentru care sunt traficate persoanele este cea în scopul exploatării lor de natură materială, sexuală, activităţi care aduc profituri substanţiale, atitudinii acestor persoane de a înlesni descoperirea reţelelor de traficanţi şi arestarea acestora, legiuitorul i-a atribuit un efect de înlaturare a răspunderii penale pentru infracţiunea de prostituţie. Fiind interesat de apărarea integritaţii valorilor sociale, legiuitorul a apreciat că acordarea impunităţii persoanei care a săvârşit infracţiunea de prostituţie sau de cerşetorie în condiţii atipice, de exploatare, dupa ce a fost traficată şi, deci, stimularea acesteia pentru a încunoştinţa autorităţile sau pentru înlesnirea arestării traficanţilor este mai importantă şi folositoare dacât angajarea răspunderii penale pentru infracţiunea de postituţie sau cerşetorie. Această atitudine a victimei infracţiunii de trafic de persoane şi implicit a autorilor infracţiunilor de prostituţie şi cerşetorie trebuie să se manifeste mai înainte de a se fi început urmărirea penală sau dacă, după ce a început urmărirea penală ori după ce au fost descoperiţi făptuitorii, înlesneşte arestarea acestora. (Gheorghiţă Mateuţ şi colab., Traficul de fiinţe umane , p. 101) |
O altă condiție pentru ca această cauză de reducere a pedepsei să funcționeze este aceea că încunoştințarea şi activitatea concretă de facilitare a identificării altor persoane care au săvârşit infracțiuni similare, să aibă loc în timpul urmăririi penale, deci după ce organele de urmărire penală au fost sesizate pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane. Concomitent cu denunțul, persoana în cauză trebuie să întreprindă demersuri în scopul identificării şi angajării răspunderii penale a altor persoane, pentru infracțiunea de trafic de persoane. (teza, p. 265) |
O altă condiţie pentru ca această cauză de reducere a pedepsei, prevăzută de art.20 alin(2) să funcţioneze, este aceea ca încunoştinţarea şi activitatea concretă de facilitare a identificare a altor persoane care au săvârşit infracţiuni similare, să aibă loc în timpul urmăririi penale, deci după ce organele de urmărire penală au fost sesizate pentru săvârşirea unei infracţiuni de trafic de persoane. Concomitent cu denunţul, persoana în cauză trebuie să întreprindă demersuri în scopul identificării şi angajării răspunderii penale a altor persoane, pentru infracţiunea de trafic de persoane. (Gheorghiţă Mateuţ şi colab., Traficul de fiinţe umane. Infractor, victimă, infracţiune, p. 102) |
Cunoaşterea şi analiza distincției dintre traficul de persoane şi contrabanda cu migranți are o importanță deosebită, mai ales în ce priveşte aplicarea corectă a legii. Traficul de migranți înseamnă, în principal, deplasarea organizată a unor persoane, în scopul obținerii unui profit. Diferența dintre traficul de ființe umane şi introducerea ilegală a migranților rezidă într-o caracteristică specifică traficului şi anume folosirea forței, folosirea constrângerii şi/sau a înşelăciunii, în scopul exploatării victimelor. (teza, p. 285) De obicei, elementele specifice care deosebesc traficul de persoane de introducerea ilegală a migranților sunt evidente, alteori însă, sunt greu de dovedit, fiind necesare investigații aprofundate. Necesitatea diferențierii se impune pentru a evita ca victimele traficate, care au fost supuse, cel mai probabil, unor abuzuri înjositoare şi ale căror drepturi au fost grav încălcate, să fie confundate cu migranții, care din motive economice, au fost introduşi ilegal în țara de destinație sau au trecut frontiera pe cont propriu, urmând a fi deportați ca atare. (teza, p 286) |
Cunoaşterea distincţiei dintre traficul de persoane şi contrabanda cu migranţi are o importanţă deosebită, mai ales în ce priveşte aplicarea corectă a legii. Traficul de migranţi înseamnă, în principal, deplasarea organizată a unor persoane, în scopul obţinerii unui profit. Diferenţa dintre traficul de fiinţe umane şi introducerea ilegală de persoane rezidă într-o caracteristică specifică traficului şi anume folosirea forţei, folosirea constrângerii şi/sau a înşelăciunii, în scopul exploatării victimelor. 143 (V. Hutopilă, Traficul de persoane şi rolul puterii judecătoreşti, p. 14., nepublicată). Câteodată, elementele specifice care deosebesc traficul de persoane de introducerea ilegală a migranţilor sunt evidente, alteori însă, sunt greu de dovedit, fără efectuarea unor investigaţii aprofundate. Necesitatea diferenţierii se impune pentru a evita ca victimele traficate, care au fost supuse, cel mai probabil, unor abuzuri înjositoare şi ale căror drepturi au fost grav încălcate, să fie confundate cu migranţii care, din motive economice, au fost introduşi ilegal în ţara de destinaţie sau au trecut frontiera pe cont propriu, urmând a fi deportaţi ca atare 144 (Idem). (Gheorghiţă Mateuţ şi colab., Traficul de fiinţe umane. Infractor, victimă, infracţiune, p. 122-123) |
Accesul, în înțelesul dat de lege, desemnează intrarea în tot sau numai într-o parte a sistemului informatic. Metoda de comunicare – la distanță, inclusiv prin satelit sau nu, ori de aproape – nu prezintă importanță. În forma sa cea mai simplă, accesul fără drept la un sistem informatic presupune o acțiune a făptuitorului cu tehnica de calcul vizată prin intermediul echipamentelor sau diverselor componente ale sistemului vizat (sursă de alimentare, butoane de pornire, tastatură, mouse, joystick). Manipularea acestor dispozitive se transformă în solicitări către Unitatea Centrală de Prelucrare (UCP) a sistemului, care va procesa date ori va rula programe de aplicații în beneficiul intrusului. Va exista acces ilegal în formă simplă şi în cazul în care intrusul, manipulând propriile echipamente periferice, de la distanță, găseşte şi utilizează o cale externă de intrare într-un alt sistem de calcul. (teza, p. 385) Este cazul tipic al accesării unei alte stații de lucru aflate într-o rețea. Pentru obținerea accesului, făptuitorul va încerca o gamă variată de procedee tehnice, cum ar fi: atacul prin parolă, atacul care exploatează slăbiciunile tehnologice, atacul care exploatează bibliotecile partajate, atacul IP ori atacul de deturnare prin TCP etc.. 386 (A se vedea Kandler, L., Anti-Hacker, Editura EducaŃional, Bucureşti, 1998, pp.22-25, 250, 430, 431, 508, 509.) (teza, p. 386) |
Accesul, în înţelesul dat de lege, desemnează intrarea în tot sau numai într-o parte a sistemului informatic. Metoda de comunicare – la distanţă, inclusiv graţie legăturii prin satelit sau nu, ori de aproape – nu prezintă importanţă. În forma sa cea mai simplă, accesul fără drept la un sistem informatic presupune o interacţiune a făptuitorului cu tehnica de calcul vizată prin intermediul echipamentelor sau diverselor componente ale sistemului vizat (sursă de alimentare, butoane de pornire, tastatură, mouse, joystick). Manipularea acestor dispozitive se transformă în solicitări către Unitatea Centrală de Prelucrare (UCP) a sistemului, care va procesa date ori va rula programe de aplicaţii în beneficiul intrusului. Va exista acces ilegal în formă simplă şi în cazul în care intrusul, manipulând propriile echipamente periferice, de la distanţă, găseşte şi utilizează o cale externă de intrare într-un alt sistem de calcul. Este cazul tipic al accesării unei alte staţii de lucru aflate într-o reţea. Pentru obţinerea accesului, făptuitorul va încerca o gamă variată de procedee tehnice, cum ar fi: atacul prin parolă, atacul de acces liber, atacul care exploatează slăbiciunile tehnologice, atacul care exploatează bibliotecile partajate, atacul IP ori atacul prin deturnarea TCP etc.. 92(L. Klander, Anti-Hacker, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998, p. 22, 23, 24, 25, 250, 430, 431, 508, 509). (Maxim Dobrinoiu, Infracţiuni în domeniul informatic, Bucureşti, 2006, p. 161) |
Incriminarea urmăreşte să protejeze datele informatice stocate în cadrul sistemelor informatice, urmărind să împiedice modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice, restricționarea accesului la ele, transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice. (teza, p. 396) |
Reglementarea legală urmăreşte să protejeze datele informatice stocate în cadrul sistemelor informatice, urmărind să împiedice modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice, restricționarea accesului la ele, transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice. (Reglementari privind criminalitatea informatica – Alterarea integrității datelor informatice) |
Infracțiunea se consideră consumată atunci când făptuitorul a introdus, modificat ori şters în vreun fel acele date informatice dintr-un sistem ori restricționat accesul la respectivele date dacă prin aceasta s-au produs alte date sau situații juridice necorespunzătore valorii de adevăr inițiale. (teza, p. 414) |
Infracţiunea se consideră consumată atunci când făptuitorul a introdus, modificat ori şters în vreun fel acele date informatice dintr-un sistem ori a restricţionat accesul la respectivele date dacă prin aceasta s-au produs alte date sau situaţii juridice necorespunzătoare valorii de adevăr iniţiale. (Maxim Dobrinoiu, Infracţiuni în domeniul informatic, Bucureşti, 2006, p. 221) |
Organizațiile criminale profită de contradicțiile generate de permisivitatea sau chiar lipsa unor legi, de neaplicarea legilor existente, de relațiile neadecvate dintre sferele politice, economice şi administrative, precum şi de ineficiența ori slaba colaborare dintre structurile interne sau internaționale abilitate în combaterea fenomenului infracțional. (teza, p. 427) |
Tot mai mult, organizaţiile criminale profită de contradicţiile generate de permisivitatea sau chiar lipsa unor legi, de neaplicarea legilor existente, de relaţiile neadecvate dintre sferele politice, economice şi administrative, precum şi de ineficienţa ori slaba colaborare între structurile interne abilitate în combaterea fenomenului infracţional. (Criminalitatea organizată şi corupţia) |
Experiența a demonstrat că nu există o singură abordare în combaterea crimei organizate care să fie cu adevărat eficientă, succesul putând fi asigurat de o gamă largă de strategii care acționează în mod concertat. (teza, p. 428) |
Experienţa a demonstrat că nu există o singură abordare în combaterea crimei organizate şi a corupţiei care să fie cu adevărat eficientă. Succesul poate fi asigurat de o gamă largă de strategii care acţionează în mod concertat. (Criminalitatea organizată şi corupţia) |
Dacă în domeniul clasic al asistenței judiciare penale internaționale, reglementată prin convenții, uniformizarea legislațiilor penale ale țărilor membre ale UE întâmpină inerente dificultăți cauzate de specificul național tradițional al acestora, apreciem că în privința noilor forme ale crimei organizate transnaționale cum ar fi criminalitatea informatică, această uniformizare va fi mult mai uşor de realizat, întrucât în acest domeniu nu există o tradiție juridică a țărilor europene, iar o reglementare unitară la nivel continental va fi convenabilă tuturor şi va fi uşor de pus în aplicare la nivel național, cât şi internațional. Mergând pe această linie, sunt de actualitate cuvintele vizionarului politician francez Robert Schumann, care în 1950 spunea: „Europa nu se va face dintr-o dată, nici într-o construcție de ansamblu, ci prin realizări concrete care să creeze mai întâi solidaritate de fapt.” (teza, p. 428) |
Dacă în domeniul clasic al asistenţei juridice penale internaţionale, reglementată prin convenţiile amintite în rândurile anterioare, uniformizarea legislaţiilor penale ale ţărilor membre ale Consiliului Europei întâmpină inerente dificultăţi, se apreciază că, în privinţa noilor forme ale crimei organizate transnaţionale, cum ar fi criminalitatea informatică, ambientală, nucleară etc., această uniformizare va fi mult mai uşor de realizat, întrucât experienţa în materie a ţărilor europene este încă neînsemnată, iar o reglementare unitară, la nivel continental, va fi convenabilă tuturor, uşor de pus în aplicare la nivel naţional şi internaţional. Acest lucru nu va face decât să întărească cuvintele omului politic francez Robert Schumann,care, în 1950, spunea: “Europa nu se va face dintr-o dată, nici într-o construcţie de ansamblu, ci prin realizări concrete care să creeze mai întâi o solidaritate de fapt”. (Damian Miclea, Noţiuni de criminologie şi cunoaşterea crimei organizate, Note de curs, p. 59) |
În acest sens, obiectivele ce trebuie avute în vedere la elaborarea strategiilor de prevenire şi reprimare a crimei organizate ar putea fi: reducerea vulnerabilității societății la infiltrarea organizațiilor criminale; reducerea posibilităților de acumulare şi folosire a profiturilor obținute din activități ilicite; identificarea, dezmembrarea şi lichidarea organizațiilor criminale prin urmărirea şi condamnarea membrilor acestora, confiscarea bunurilor obținute din infracțiuni şi a celor folosite în astfel de scopuri. (teza, p. 428 – 429) |
Obiectivele specifice ce se au în vedere în elaborarea strategiilor de prevenire si combatere a crimei organizate sunt: a) reducerea vulnerabilității societăţii la infiltrarea organizațiilor criminale; b) reducerea posibilităților de acumulare si folosire a profiturilor obținute din activităţi ilicite; c) stabilirea, dezmembrarea si lichidarea organizațiilor criminale prin urmărirea si condamnarea acestora, confiscarea bunurilor obținute din infracțiuni si a celor folosite în astfel de scopuri. (Preocupări legislative la nivel internațional si intern pentru incriminarea crimei organizate) |