Există în acest moment zeci de ambasadori care încă își așteaptă confirmarea, scrie presa americană. Mare parte din aceștia, că e vorba de ambasadori pentru state sau pentru instituții internaționale, au primit deja aprobarea Comitetului senatorial pentru Afaceri Externe. Așteaptă însă votul direct al Senatului. Iar aici, perioada medie de așteptare pentru vot este de 7 luni, potrivit statisticilor Departamentului de Stat. În cazul unora care au primit deja confirmarea, a fost nevoie de o criză majoră în zona respectivă pentru ca procedura să se deblocheze. A fost cazul ambasadorului pentru Rusia, John Tefft, confirmat abia pe 31 iulie anul trecut, cu mult după începutul crizei ucrainene așadar.
De unde a apărut acest blocaj – a fost întrebat Răzvan Sibii, profesor de jurnalism la University of Massachusetts, Amherst, de RFI.
“Blocajul își are rădăcinile în conflictul dintre democrați și republicani. Anul trecut, democrații, care controlau pe atunci Senatul au forțat adoptarea unor reguli procedurale, menite să mai reducă din puterea partidului minoritar de a prelungi unele dezbateri. Republicanii s-au înfuriat și au ales să se răzbune în primul rând pe ambasadorii propuși de Obama, pe care refuză în mod constant să-i valideze în Senat. Ce e interesant însă e că atașații militari sunt confirmați foarte rapid”.
Blocajul ajunge să afecteze politica externă americană. Și direct, dar și indirect, prin percepție. Când amenințarea jihadiștilor din Statul Islamic a început să se facă simțită, Statele Unite nu aveau ambasador în Turcia, cu care trebuia să coopereze îndeaproape. Când virusul Ebola a făcut ravagii în Sierra Leone, administrația americană s-a lovit de aceeași problemă: nu avea ambasador în acest stat.
Situația nu convine nimănui și cu atât mai puțin instituției care gestionează politica externă americană, respectiv Departamentul de Stat, pus într-o lumină proastă în statele unde nu există reprezentare diplomatică la nivel înalt. “Nu consider că vreun senator ar încerca să ne pedepsească diplomații, dar acesta e impactul. Iar statele aliate se întreabă dacă vorbim serios când le spunem de soliditatea parteneriatului nostru, dar nici măcar nu le trimitem un ambasador.“ , avertiza, încă de anul trecut, șeful diplomației americane, John Kerry.
Totuși, unii ambasadori, cum a fost cel pentru Republica Moldova (James Pettit), reușesc să treacă de haosul din Senat. Care e explicația? Iată ce spune Răzvan Sibii:
“Lucrurile se mișcă. Vara trecută erau 59 de țări care nu aveau ambasadori americani. Acum, 26 nu au, plus câteva organizații internaționale. Printre cele care nu au se numără Suedia, Norvegia, Finlanda, Letonia, Luxemburg, dar și Mexic, Thailanda, Venezuela, Sudan, Somalia, țări importante pentru politica externă a Americii. Unii republicani sunt dispuți să negocieze, dar negocierile se mișcă foarte încet. Se mai strecoară câte un ambasador – a fost o mână de ambasadori care au reușit să fie confirmați la sfârșitul anului trecut. Despre ambasadorul american pentru România nu sunt multe de spus. Nu există nici măcar o nominalizare oficială. Nu se știe dacă vom avea un ambasador până se termină mandatul lui Obama.”
Unii dintre ambasadori propuși de președintele Barack Obama au fost considerați prea puțin pregătiți pentru a ocupa posturile pentru care au fost nominalizați. Administrația Obama a fost, alături de cea a lui Reagan și a lui Ford, administrația care a propus cei mai mulți non-diplomați ca ambasadori.
“Din 2009 și până acum, 65% din ambasadorii numiți de Obama au fost diplomați de carieră, iar restul de 35% au fost politicieni sau lobbyiști sau persoane care au contribuit financiar la campaniile lui Obama.Unele dintre persoanele nominalizate s-a dovedit că nu prea știau prea multe despre țara în care trebuiau să meargă. Procentul de 35% de politicieni este foartre mare, doar președinții Ronald Reagan și Gerald Ford au numit mai mulți non-diplomați în ambasade decât Obama, iar acesta este încă un motiv de furie pentru republicani”.
În cele din urmă așadar, sunt strict probleme de politică internă americană cele care blochează trimiterea de ambasadori și nu faptul că un stat ar fi mai important iar altul mai puțin important din punct de vedere strategic pentru America.
“Guvernele statelor aliate sunt rezervate în general, în declarații, în timp ce opoziția strigă că America nu respectă țările în care nu au trimis ambasadori. Din punct de vedere al americanilor, faptul că nu există ambasadori în anumite țări nu are nimic de-a face cu relația cu acele țări sau cu respectul pentru acele țări. Este pur și simplu rezultatul unui conflict intern”, conchide Răzvan Sibii.
