Influenţa extremei drepte daneze nu a încetat să crească în ultimele două decenii. Fondată în 1995, mişcarea îşi propusese iniţial să « protejeze moştenirea culturală daneză ». Treptat însă Partidul popular danez – pe scurt DF – a devenit un actor influent pe scena politică de la Copenhaga reuşind, în schimbul sprijinului în favoarea unor diverse guverne minoritare de dreapta, să obţină adoptarea unor măsuri drastice în materie de imigraţie. Nicodată însă în două decenii populiştii nu au intrat la guvernare. Dacă ar face-o acum ar fi deci o premieră pentru ţara nordică.
Personalitatea noului preşedinte al partidului, Kristian Thulesen Dahl, ales în 2012, a jucat un rol esenţial în actualul succes electoral. Mai măsurat în tonul adoptat pentru a evoca imigraţia, el şi-a concentrat discursul pe statul-providenţă şi pe ajutorul acordat danezilor cei mai defavorizaţi. Un discurs care a sedus persoanele de peste 60 de ani, de cele mai multe ori din rândul clasei mijlocii, adică exact electoratul de bază al mişcării DF.
Si la capitolul imigraţie însă discursul extremei drepte a impus tempoul întregii clase politice. Toate partidele – inclusiv cel de centru-stânga care o sprijinea pe şefa guvernului Helle Thorning-Schmidt – au evocat reducerea numărului de imigranţi. « Partidul populist nu acceptă o transformare multietnică a ţării şi dealtfel o mare parte a clasei mijlocii daneze rămâne extrem de naţionalistă », spune un politolog citat de ziarul Le Monde. DF va cere acum şi reintroducerea controalelor la frontiere. Dacă astfel de măsuri chiar vor fi aplicate atunci Copenhaga se va regăsi în conflict nu doar cu venicii săi dar şi cu Comisia europeană.
La dreapta spectrului politic, toate partidele daneze au acceptat de asemenea să sprijine proiectul de reformare a Uniunii europene propus de premierul conservator britanic David Cameron. Ca şi liderul de la Londra, partidul eurosceptic danez îşi doreşte organizarea unui referendum privind menţinerea sau nu a Danemarcei în Uniunea europeană.
In fine, după modelul partidelor de extremă dreaptă social-democrate, DF este ostil imigraţiei şi azilului dar apără totodată statul-providenţă. Mişcare extremistă nu ezită nicio clipă să preia discursul tradiţional al stângii în acest domeniu pentru a se adresa celor mai defavoriaţi dintre alegători. Dealtel această temă împreună cu cel al imigraţiei a fost cea mai dezbătută în timpul campaniei. Plecând de la premisa că populaţia îmbătrâneşte, extremiştii miltează pentru creşterea cheltuielilor de sănătate şi a sectorului public. Un posibil punct de fricţiune cu celalălat mare partid de dreapta care ar urma să guverneze ţara şi anume cel liberal care el îşi doreşte o îngheţare a cheltuielilor statului-providenţă.
Să mai precizăm în încheiere că scorul extrem de mare obţinut de populiştii danezi se datorează şi scandalurilor cu repetiţie care au zdruncinat partidul liberal şi pe liderul acestuia, Lars Lokke Rasmussen, prins în repetate rânduri în flagrant delict de utilizare a fondurilor publice sau ale partidului pentru cheltuieli private cum ar fi ţigări sau bilete de tren pentru el şi uneori întreaga sa familie. Sume adesea modeste dar care i-au pătat serios morala personală şi asta în ciuda lungilor scuze pe care şi le-a exprimat de fiecare dată.
