de Andrei Bădin
Zilele astea e un tremut și un vaiet pe social media despre cum și de ce cartea scrisă de Maticiuc și Nuțu Cămătaru s-a vândut în peste 15.000 de exemplare în doar câteva zile în vreme ce scriitori din țărișoară nu vând nici 10% din acest tiraj și asta doar în cazul unora pe care putem să îi numărăm pe degetele de la o mână.
Cu părere de rău pentru distinsele doamne și distinșii domni oripilați de situațiune problema este la scriitorii de meserie care nu reușesc performanța de a „livra” publicului o poveste vandabilă și evident citibilă. Și de aici putem croșeta mult și bine într-o analiză mai mult sau mai puțin exhaustivă: Eșecul intelighenței românești prinsă mult prea mult în pomana banilor de stat, lipsa de talent și nu în ultimul rând marketingul.
Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește o pomană, declama Gheorghe Dinică în „Filantropica” lui Nae Caranfil. Iar cartea care nu spune o poveste bine scrisă nu se vinde!
De la Buzura, Breban, DR Popescu, Mălăncioiu, Ileana Vulpescu, Goma și alții am ajuns astăzi în momentul în care „vinde” Nuțu Cămătaru. Nu e vina lui, ci a literaturii române de astăzi care nu vinde deoarece nu „livrează”. În România de azi cărțile spun povești fade și probabil multe din ele sunt mai curând un bun somnifer ca să nu dăm și o altă întrebuințare mult mai pământească hârtiei.
În primii ani de după Revoluție am așteptat literatura de sertar. Nu a venit. Dar au venit plocoanele „vedetelor” în fața prea puternicilor zilei. Dar „vedetele” de azi nu au nici măcar o minimă strălucire față de Sadoveanu, Arghezi, Păunescu și alții care s-au ploconit și ei. Dar aveau talent!
Maticiuc și Nuțu au succes pentru că au vândut o poveste. Bună, proastă, nu discutăm. Dar o poveste controversată întotdeauna va crea succes.
La un moment dat generalul Pacepa îmi povestea cum un editor american a creat succesul Orizonturilor Roșii, carte ținută la sertar aproape 7 ani de americani. Inițial, IMP scrisese vreo 800 de pagini în care se războaia cu Ceaușescu și cam atât. Editorul, nota bene cu siguranță școlit la CIA, i-a spus: trebuie o poveste picantă. Trebuie sex, trebuie poveste, trebuie verb. Și a rescris-o făcând-o probabil una din cărțile cele mai vândute de un român în ultimii 60 de ani.
