de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Măreața campanie de vaccinare anti-Covid a început pe 27 decembrie și deja au apărut profeți care leagă ocult data de sărbătoarea Sfîntului Ștefan, deși acesta e celebrat în majoritatea religiilor creștine pe 26 decembrie și doar la ortodocși și greco-catolici pe 27. Dincolo de speculațiile de doi lei, marea întrebare e ce se va alege, una peste alta, de noua mare campanie planetară, pentru că o paralelă cu ultima campanie similară nu ne-ar da rezultate prea bune. Iar dacă atunci a ieșit un mega-scandal pe marginea campaniei de vaccinare, acum, cînd datele problemei sunt mult superioare, la ce să ne așteptăm?
Ultima pandemie care a băgat omenirea în sperieți a debutat în februarie 2009, în localitatea La Gloria din Mexic, e vorba de celebra gripă porcină A(H1N1). În aprilie, Comitetul de Urgență al OMS deja ridica nivelul de alertă pandemică de la 4 la 5 (din 6). Situația se anunța extrem de gravă, se estimau sute de mii, dacă nu milioane de decese la nivel planetar.
În septembrie se lansau primele vaccinuri de către companii prestigioase precum GlaxoSmithKline, Novartis ori Sanofi Pasteur.
Și desigur, începea cursa contracronometru din partea statelor lumii de a-și procura cît mai multe vaccinuri și în timp cît mai scurt, în România, campania demarînd pe 26 noiembrie. Într-o primă fază a fost vaccinat personalul din prima linie, respectiv cel medico-sanitar și cel care asigura securitatea națională și locală, ulterior distribuindu-se vaccin și pentru imunizarea persoanelor din celelalte categorii de risc (elevi de liceu, studenți, persoane peste 65 de ani și bolnavi cronici).
În luna august a anului următor, OMS declara oficial sfîrșitul pandemiei.
O victorie a campaniei de vaccinare?
Nici pomeneală. Un imens eșec.
Marea concluzie a pandemiei a fost că populația nu s-a bulucit la vaccinare dintr-un motiv foarte simplu: lipsa de încredere.
Guvernele lumii investiseră sume imense pentru stocuri la fel de imense de vaccinuri care au rămas nefolosite și a trebuit să fie arse.
Pe 24 februarie 2010, presa britanică făcea dezvăluiri teribile: guvernul cheltuise cca.230 de milioane de euro pentru achiziționarea a 132 de milioane de doze de vaccin, banii fiind deturnați de la bugetele alocate consolidării spitalelor. Însă doar 13 milioane de doze fuseseră livrate şi numai patru milioane fuseseră folosite în campania de vaccinare a pacienţilor, adică 3% din total.
Spre ghinionul lor, britanicii uitaseră să bage o clauză de reziliere a contractului care să-i scutească de plata integrală a unor vaccinuri devenite inutile. Presa mai remarca muțenia deplină a membrilor guvernului pe acest subiect. Colac peste pupăză, deși inițial se anunțase că e nevoie de două doze de vaccin de persoană, s-a dovedit ulterior că una era suficientă.
Exact a doua zi după dezvăluirile britanicilor, în parlamentul francez se decidea demararea unei anchete parlamentare legate de campania de vaccinare din Hexagon.
„Nu este vorba de a acuza, ci de a ancheta”, declara deputatul Jean-Luc Preel, prezentînd solicitarea de înfiinţare a comisiei de anchetă.
„Trebuie să cunoaştem raţiunile acestui non-succes al campaniei de vaccinare pentru a putea face faţă unor noi eventuale pandemii”, adăuga el.
Motivul era simplu: pentru a face faţă A/H1N1, guvernul francez a demarat, înainte de vara lui 2009, o campanie de achiziţionare a 94 de milioane de doze de vaccinuri, iar în final au fost vaccinate numai 5,6 milioane de persoane.
Campania a făcut obiectul a numeroase critici în special pentru faptul că organizarea ei s-a concentrat exclusiv pe centrele de vaccinare, fără participarea medicilor de familie, cu excepţia perioadei din ultimul timp, şi pentru costurile pe care le-a presupus (peste 800 de milioane de euro).
În fapt, toate statele europene se treziseră cu stocuri imense de vaccinuri rămase nefolosite și se chinuiau să renegocieze contractele de achiziții cu Big Pharma.
În Germania, 50 de milioane de doze fuseseră comandate la o populaţie de 82 de milioane de locuitori, 28 de milioane de doze fuseseră livrate efectiv, însă doar şase milioane de persoane fuseseră vaccinate, în probabil țara cu cel mai disciplinat popor din lume.
Olanda comandase 34 de milioane de doze de vaccin, dar după cîteva luni se vaccinaseră doar 600.000 de persoane, așa că țara lalelelor a decis să păstreze un stoc de 2,2 milioane de doze şi să revîndă cca.20 de milioane de doze.
Italia comandase iniţial 48 de milioane de doze, apoi a înjumătățit comanda, pentru ca în final să se vaccineze doar 840.000 de persoane.
Belgia încerca să se ”scoată” în alt mod, anunțînd că păstrează stocurile nefolosite în ideea că ar putea fi adaptate dacă virusul suferă mutații.
Spania redusese comenzile de la 37 de milioane la 13,5 milioane, dar numai trei milioane de spanioli avuseseră încredere în ele.
Elveţia comandase 13 milioane de vaccinuri şi s-a trezit cu un surplus de 4,5 milioane de doze, pe care preconiza să le paseze altora.
În august 2011, Germania se vedea nevoită să incinereze în condiții speciale 16 milioane de doze de vaccin împotriva gripei H1N1 neutilizate, în contextul în care se cheltuiseră aproximativ 230 de milioane de euro pentru ele. Tentativele de a le revinde altor țări eșuaseră lamentabil.
Datele oficiale relevau că mai puţin de 10 la sută din populaţia germană acceptatse să se vaccineze, din cauza unei puternice neîncrederi în vaccin, iar fenomenul se reîntîlnea, la scară mai mică sau mai mare, în numeroase alte ţări. Pur și simplu, populaţia a evitat programele de vaccinare.
În octombrie 2010, și România anunța că 1,2 milioane de doze de vaccin A/H1N1 neutilizate urmau să fie distruse.
Pandemia de gripă porcină a ucis, conform estimărilor specialiștilor, aproape 600.000 de oameni pe întregul glob între februarie 2009 și august 2010.
De trei ori mai puțin decît Covid 19 pînă acum, deși sunt destule voci care spun că cifrele actuale sunt mult umflate prin declararea ca răpuși de coronavirus a unor oameni care au murit din cu totul alte cauze.
Faptul că pandemia de Covid 19 e mai amenințătoare decît cea de gripă porcină va face omenirea mai deschisă către noile vaccinuri sau se va repeta situația de acum un deceniu?
Asta, ținînd cont că sunt mai multe victime ale bolii, dar și mai multe semne de întrebare legate de dedesubturile evenimentelor, mai multe voci potrivnice vaccinării și mai multe teorii ale conspirației cu mare priză la varii categorii de populație. Și mediile de propagare sunt mai multe și mai diversificate decît în 2009.
Nu putem anticipa cum va evolua situația în state precum Germania, Franța, Olanda ori Marea Britanie care s-au ”fript” rău cu precedenta pandemie.
În România, însă, lucrurile nu se prezintă din start prea grozav.
Și cînd spunem România ne referim la o țară care are de multă vreme un istoric al neîncrederii în vaccinuri, dar mai ales în cei care le recomandă și distribuie, adică în guvernanți.
O țară care fusese pe punctul să investească pe negîndite, în 2014, suma de 50 de milioane de euro în vaccinuri contra bolii limbii albastre, care a apărut și a dispărut în doar cîteva luni fără să fi necesitat vreun vaccin.
Deputatul PNL Daniel Fenechiu avertiza încă de acum patru ani într-o declarație parlamentară:
”Sunt suficiente voci care acuză industria medicală şi farmaceutică occidentale de specularea în interes financiar propriu a necesităţii şi oportunităţii vaccinării, în contextul în care numărul de vaccinuri necesare unui copil creşte parcă de la un an la altul, deşi, paradoxal, bolile contagioase clasice, care bântuie lumea civilizată, devin tot mai puţine.
Pe vremea când eram noi copii, cu siguranţă nu am făcut atâtea vaccinuri câte suportă copiii din zilele noastre. Există un interes financiar ascuns în această acţiune medicală cu scop preventiv? Cifrele de afaceri ale companiilor producătoare de vaccinuri ne spun că este o afacere de aur, înfloritoare”.
Ar fi interesant dacă distinsul parlamentar al puterii de azi își menține pozițiile de acum patru ani, pentru că datele problemei seamănă al naibii de bine.
Revenind la actuala campanie anti-Covid, spunem că lucrurile nu se prezintă prea bine.
Festivism exagerat la aducerea prime tranșe de vaccinuri, comportament bizar al înaltelor figuri în stat – vezi refuzul lui Iohannis de a se vaccina între primii – probleme majore de transport, stocare, distribuire, bîlbe ale autorităților și o comunicare absolut execrabilă în locul unei campanii profesioniste de încurajare a vaccinărilor.
Dacă tot ce au putut influencerii de renume pro-vaccin, precum Mîndruță, a fost să constate că prima noastră vaccinată e mai frumoasă decît a altora, însemnă că e groasă.
Și că se anunță vremuri extrem de complicate peste iarnă.
