Cum se pune batista pe țambal în scandalul Unifarm

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Izbucnit anul trecut, pe la începuturile pandemiei, despre scandalul Unifarm privind achizițiile de măști de către stat s-a spus că e o bombă politică de proporții care ar putea reteza capete grele, fiind vehiculat inclusiv numele premierului Ludovic Orban și cel al actualului premier. Anchetele au avut un parcurs exploziv pînă la un punct, în sensul că poliția și procurorii s-au mișcat neobișnuit de rapid. Din februarie anul acesta, însă, s-a așternut liniștea peste scandal, iar, mai nou, o interpelare a unui senator către ministerul Sănătății produce un răspuns stupefiant: cetățenii României nu pot afla cine a aprobat demersurile de achiziții păguboase ale companiei de stat pe motiv că derularea anchetelor penale le secretizează.

Să reamintim faptele, pe scurt.

Vara trecută, românii aflau cu uluire că societatea de stat Unifarm, aparținînd ministerului Sănătății, a împrumutat o sumă imensă de la stat, peste 250 de milioane de euro virați direct de trezoreria statului, pentru achiziții de echipamente medicale necesare combaterii Covid (povestea pe larg aici). Se întîmpla la doar două zile după declanșarea stării de urgență în România, iar procedura a fost decisă printr-o OUG semnată de ministrul de Finanțe, Florin Cîțu, și de premierul Ludovic Orban. Banii au fost cheltuiți în mod nesăbuit, însă, de către directorul general al Unifarm, Adrian Ionel, personaj instalat la șefia Unifarm de către Raed Arafat în 2012 și care conducea aproape discreționar societatea, conform dezvăluirilor presei.

Vorbim aici de achiziții de măști, combinezoane ori ventilatoare medicale neconforme, ori chiar de contracte neonorate după ce banii se viraseră. Faptele comise la Unifarm s-au derulat între lunile martie și iunie, moment în care DNA a intrat pe fir, foarte promptă, și a declanșat ancheta penală.
În octombrie, procurorii anticorupție anunțau trimiterea directorului Unifarm, Adrian Ionel, în judecată pentru abuz în serviciu, punctînd în comunicatul oficial inclusiv că acesta ocupase în ultimii ani în mod ilegal funcția respectivă(?!!!)
Să recunoaștem, o rapiditate cu totul neobișnuită din partea anchetatorilor, aproape record, am spune.
În decembrie, o mică bizarerie: DNA anunță că trimisul în judecată Ionel e pus din nou sub urmărire penală, tot pentru abuz în serviciu, tot pentru achiziții dubioase de echipamente medicale, tot în acea perioadă și din aceiași bani de la trezorerie.

De ce nu s-a elaborat un singur dosar cu toate faptele, avînd în vedere că era vorba, repetăm, de același personaj și de fapte de aceeași natură, de bani delapidați din aceeași sursă și de aceeași perioadă de timp e mai greu de înțeles.

În plus, vine un supliment în februarie anul acesta, cînd aflăm că polițiștii Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Economice au efectuat percheziții domiciliare, în București și în Ilfov, într-un dosar penal aflat în supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care se efectuează cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, abuz în serviciu și fals în declarații. Era vorba de anchetarea administratorului unei firmei care a vîndut către Unifarm echipamente neconforme. Adică aceleași achiziții ale Unifarm, dar anchetate de astă dată de un alt parchet decît DNA.

Din nou întrebarea: de ce s-au risipit anchetele acelorași fapte în atîtea direcții, ceea ce ar putea ridica la un moment dat inclusiv chestiunea competenței de anchetare și returnarea unor rechizitorii de către instanțe?

Din februarie pînă azi s-a așternut, brusc, liniștea pe subiect, cu excepția cîtorva articole din presă, din care aflăm lucruri interesante, cum ar fi că unii miniștri refuzaseră să contrasemneze OUG-ul lui Cîțu și Orban privind alocarea sfertului de miliard de euro către Unifarm.
Graba exacerbată de anul trecut s-a domolit brusc.

Dar a venit un eveniment neașteptat.
Nu demult, senatorul PSD Călin Mătieș solicită ministerului Sănătății, printr-o interpelare parlamentară, să îi comunice cine a girat și aprobat achizițiile de la Unifarm și ce se întîmplă cu materialele achiziționate de către societate care zac de luni de zile, nefolosite, prin depozite.

Răspunsul ministerului a fost stupefiant: senatorul a fost informat, sec, că, în condițiile în care sunt în derulare anchete penale, nu se pot furniza niciun fel de informații legate de achizițiile respective.

Mai mulți juriști de top consultați de Inpolitics au spus, la unison, că este un abuz categoric, în condițiile în care contractele Unifarm nu erau secretizate, nu vizau achiziții de echipamente militare șamd, astfel că numele celor care și-au pus semnăturile pe documentele statului sunt informații de maxim interes public și nu pot fi ținute sub obroc.
Că respectiva secretomanie deplină e nefirească o dovedesc chiar instrucțiunile CSM privind comunicarea publică a elementelor din anchete penale în derulare:

”Rolul comunicării publice în cadrul sistemului judiciar este reprezentat de informarea corectă a cetățenilor cu privire la cazurile de interes public, stabilirea dreptății și restabilirea ordinii de drept. Cu cât informația judiciară emisă de instanțe și parchete este mai răspândită, cu atât în dezbaterea publică ea servește mai bine intereselor generale ale vieții democratice(…)
Comunicarea și informarea asupra anchetelor și dosarelor pe rol se află întotdeauna sub două constrângeri: 
– o constrângere pozitivă, reprezentată de principiul transparenței; 
– o constrângere negativă, provenită din datoria de a păstra secretul (motivat de respectarea altor drepturi sau de secretul oficial) asupra (anumitor aspecte ale) anchetei sau cazului”.

Deci, conform CSM, doar anumite aspecte ale anchetelor merită secretizate.

Numai că, în lumina răspunsului oficial al ministerului Sănătății, orice informație în scandalul Unifarm ar putea fi făcută publică abia după finalizarea tuturor anchetelor penale.

Ceea ce ar putea oferi și răspunsul la întrebarea de mai sus privind ciudățenia împărțirii anchetei penale în mai multe felii.
Mai pe scurt, în spatele grabei neobișnuite a procurorilor în ancheta Unifarm ar putea sta tocmai dorința secretizării rapide, fie și abuzive, pînă la finalizarea tuturor anchetelor, a unor nume ”fierbinți” din interiorul actualei coaliții de guvernămînt.
Între timp, să mai spunem doar că Unifarm nu e în stare să returneze statului român sfertul de miliard de euro împrumutați în starea de urgență și i se pregătește insolvența.  Un sfert de miliard de euro dați cu larghețe de cuplul Orban&Cîțu unui individ despre care DNA afirmă că stătea ilegal în funcție de patru ani și în legătură cu care erau deja mari semne de întrebare.
Marele perdant, ca de obicei, contribuabilul român.