Tribunalul București a desființat definitiv sechestrul asiguratoriu instituit de procurorii DNA pe bunurile mobile și imobile ale lui Eugen Șerbănescu, în dosarul în care acesta este acuzat de abuz în serviciu pentru prezumtive fapte de inacțiune din perioada 2010 – 2013.
Șerbănescu, fost redactor-șef adjunct la România liberă, fost purtător de cuvânt al guvernului CDR, fost consul general la New York, Los Angeles, Bologna, actualmente editorialist la România liberă, colaborator la Curentul, invitat pe cristoiu.blog, este acuzat că – în urmă cu 7 ani – în calitate de director general al Centrului Național al Cinematografiei, nu a încercat să recupereze de la producători sumele de bani pe care Consiliul de Administrație le alocase legal iar producătorii le cheltuiseră pentru realizarea filmelor în cauză.
În viziunea procurorilor, deși banii fuseseră cheltuiți exact pe pe producția filmelor, recuperarea trebuia să aibă loc din cauză că respectivele filme fuseseră realizate cu întârziere față de termenul calendaristic contractual sau depășiseră alte termene birocratice de raportare a veniturilor din cauză că acele venituri erau zero.
Deși procurorii nu au probe care să certifice o legătură de cauzalitate între întârzierea de predare a unui film și un eventual prejudiciu – cu atât mai puțin un prejudiciu egal chiar cu suma cheltuită pentru producția filmului în cauză -, totuși au instituit, fără nicio expertiză contabilă, un prejudiciu de aprox. 9,5 milioane de euro, egal cu cuantumul total de producție a 58 de filme, ca și când acele filme n-ar fi fost produse niciodată, iar banii s-ar fi evaporat.
Potrivit actului de acuzare, prejudicul incriminat s-ar fi transformat în foloase necuvenite pentru producători. Filmul Eu când vreau să fluier, fluier, distins cu Ursul de Argint la fesivalul de la Berlin din 2010 este considerat prejudiciu pentru că nu a raportat veniturile din exploatare (care erau zero) cu periodicitatea necesară. Prejudiciul este considerat de procurori „folos necuvenit” pentru producătorul Cătălin Mitulescu, deși toată producția a fost auditată, legal, de un auditor independent, iar repetatele controale ale Curții de Conturi nu au relevat niciun prejudiciu.
Eugen Șerbănescu a declarat pentru Flux24 că – din moment ce toate filmele există, se află în exploatare și, în plus, marea majoritate a luat și premii internaționale – așa-zisul prejudiciu este o invenție a procurorilor în colaborare cu actualul director CNC, Anca Mitran, care a dispus, la indicația procurorilor, înscrierea prejudiciului în actele contabile în Mai 2020, după ce Șerbănescu a părăsit instituția în Iunie 2013.
Producătorul Tudor Giurgiu, unul dintre cei mai importanți oameni de film din Europa, a declarat, pentru G4Media.ro, că acest dosar este „o comedie de prost gust!”. Iar Ada Solomon, câștigătoare a prestigiosului Urs de Aur de la Berlin în 2013, a declarat pentru aceeași sursă: ”Ca în multe alte cazuri, se investesc resurse și energie pentru cauze absurde, iar disfuncționalitățile reale sunt ocolite cu obstinație.”
