Cristian Pomohaci este prezentat, într-o carte apărută recent la Cluj, ca un preot clarvăzător, care a săvârşit numeroase „minuni” precum vindecarea cancerului, a infertilităţii, scoaterea duhurilor rele şi chiar salvarea Galaţiului de la dezastru. Cele 67 de mărturisiri publicate în volum frapează prin lipsa gândirii critice şi o credulitate dusă la extrem, scrie Adevărul.
Editarea cărţii, intitulate „Între CER şi PĂMÂNT..un OM”, a fost coordonată de trei credincioase apropiate de Pomohaci – Luminiţa Chiriac din Galaţi, Oana Pavel din Bucureşti şi Adriana Vintilă din Germania. Volumul conţine 67 de mărturii ale unor enoriaşi despre experienţele pe care aceştia le-au avut la Biserica din Moşuni şi despre presupusele minuni săvârşite de preot. A doua parte a volumului este dedicată părţii artistice a activităţii lui Pomohaci şi conţine mai multe interviuri pe care le-a dat presei. „Acuzaţii neverosimile izbucnite pe neaşteptate în spaţiul public, niciodată dovedite sau credibile” În cuvântul înainte, coordonatoarele spun că demersul lor are menirea de „a-l apăra pe preot” şi „de a aduce la cunoştinţă fapte şi minuni” petrecute în biserică lui Pomohaci. Coordonatoarele cărţii, cât şi Cristian Pomohaci au refuzat să dea detalii pentru „Adevărul” despre iniţiativă. A vorbit în schimb Iulian Patca, scriitor şi publicist clujean, care a corectat textele şi editat textele. El spune că a fost convins să se implice în redactarea cărţii de cele 67 de mărturii cărora le-a acordat prezumţia de sinceritate, deşi nu-l cunoaşte pe Cristian Pomohaci. Legat de acuzaţiile aduse lui, Patca spune: „nu discut asta, nu interesează pentru că aceasta nu e o carte polemică”. Totuşi, în cuvântul de încheiere de la finalul cărţii scriitorul vorbeşte despre „acuzaţii neverosimile izbucnite pe neaşteptate în spaţiul public, niciodată dovedite sau credibile”. Explicaţia „atacului mediatic murdar şi ostentativ” ar fi „vanitatea, invidia, orgoliul” unor confraţi „care îşi doresc mai mult” şi care ar fi fost deranjaţi de succesul lui Pomohaci. Patca ne îndeamnă să citim cartea „fără prejudecăţi”.
Cea mai fantastică dintre mărturisiri aparţine Elvirei Bolozan. Credincioasa scrie cum „a anihilat Pomohaci dezastrul ce se abătuse asupra oraşului Galaţi”. La finalul slujbei ţinute într-o sâmbătă la Moşuni, Pomohaci a rugat-o să mai stea în biserică şi să citească rugăciuni în continuare. După o oră, o oră şi jumătate, timp în care preotul s-a rugat şi el în altar, acesta „mi-a spus că am terminat, mulţumindu-mi că l-am ajutat în rugăciune”. Elvira Bolozan s-a gândit, în după-amiaza aceleiaşi zile, să vadă ce fac colegii de la benzinăria unde era angajată. A aflat atunci că „în timp ce curăţau un rezervor, acesta a luat foc. Cu greu au reuşit să-l închidă etanş, pentru a nu se extinde focul”. Incidentul s-ar fi întâmplat chiar în momentul în care părintele a rugat-o să mai stea să se roage. În ziua următoarea, l-a întrebat pe părinte ce s-a întâmplat. „Mi-a zis că nu poate reda în cuvinte ce grozăvie a văzut – o mare parte din oraş în flăcări – şi mi-a înşirat instituţii, firme din valea oraşului pe care părintele nu le ştia decât din ce se arătase”. Concluzia doamnei Elvira este că acea oră şi jumătate de rugăciune pe care a făcut-o Pomohaci după slujbă „a apărat Galaţiul de la un mare incendiu”.
Elena Caramet din Bucureşti povesteşte cum naşa ei, trimisă de medici acasă cu cancer terminal, ar fi fost salvată de Pomohaci: „La Moşuni am ajuns în 2006, când naşa mea, Daria (sora soţului) , bolnavă de cancer în ultima fază a fost trimisă de medici acasă fără nicio şansă la viaţă. A fost vindecată de către Dumnezeu prin rugăciunile părintelui Cristian Pomohaci, fiind îndrumată să ajungă acolo de către preotul ei duhovnic” De atunci viaţa noastră s-a schimbat radical. La Moşuni am realizat ce înseamnă Dumnezeu, am învăţat să ne rugăm, să postim, să fim buni şi milostivi, să ne respectăm şi să iubim pe semenii noştri şi toate datorită rugăciunilor părintelui Cristian Pomohaci”. Una dintre coordonatoarele cărţii, Chiriac Luminiţa, spune că preotul a salvat-o de „tristeţea care o învăluia”. Ea fost impresionată că părintele a invitat-o la masă, după ce i-a devenit duhovnic, chiar de ziua ei: „De unde ştiuse că e ziua mea, că doar nu mi-a văzut buletinul?”.
