DW relata luna trecută despre cazul unei familii de români care, după o ședere de zece zile în România, a rămas fără adăpostul social de urgență de care dispunea în Germania, cu o cazare de aproximativ 180 de euro pe zi. După deducerea alocațiilor pentru copii, costurile erau de circa 1.012 euro lunar, la care se adăugau costurile cazării, estimate atunci la aproximativ 5.400 de euro pe lună.
După revenirea la Berlin, autoritățile din cartierul Neukölln au refuzat o nouă cazare, iar familia s-a adresat Tribunalului Administrativ din capitala Germaniei. Instanța a respins însă cererea în procedură de urgență, apreciind că nu exista caracterul „involuntar” al situației de lipsă de adăpost și că familia ar fi putut evita situația în care a ajuns.
Responsabilul pentru probleme sociale din Neukölln, Hannes Rehfeldt (Uniunea Creștin-Democrată), consideră că hotărârea instanței stabilește un precedent în baza căruia districtul va examina mai atent și alte cazuri similare.
Episodul plecării în România nu ar fi fost primul conflict al familiei cu regulile centrului de cazare. Conducerea adăpostului susține că familia primise anterior un avertisment pentru încălcarea regulamentului intern. Mai exact, membrii familiei ar fi consumat alcool și ar fi fumat în camere, deși acest lucru era interzis și ar fi primit vizitele unor persoane din afara centrului fără respectarea regulilor stabilite de administrație.
Operatorul centrului de pe Kopernikusstraße afirmă că abaterile au fost suficient de serioase pentru ca familia să primească o „Abmahnung”, adică un avertisment formal pentru nerespectarea regulamentului. Pe de altă parte, în relatări nu este prezentat și un punct de vedere al familiei cu privire la aceste incidente.
