de Andrei Bădin
România a mai făcut parte din Consiliul de Securitate ONU de patru ori, în 1962; 1976-1977; 1990-1991 şi 2004-2005. Asta cu înfrângerea la ONU e o mare frecție deoarece însăși ONU e mare frecție..În Lume nimeni cu mai crede în ONU. E o formă fără fond și forme…
Marea problemă e însă eșecul României pe toate planurile externe de ani buni. De la negocierile din UE cu fondurile pentru agricultură (ne-a aranjat nepotul Vulpii acolo), rolul în Europa de Est (nu știm să jucăm cu Polonia), pierderea Moldovei (blatul cu Merkel), lipsa de joc pe Orient cu toate că acolo aveam cărți, într-un cuvânt un dolce farniente…
Șeful politicii externe e cu onor domnul care după primul pas zice că îl face poate și pe al doilea. Cu o carte. Cu o echipă de consilieri prezidențiali nu slabă, ci foarte proastă, România e astăzi pe nicăieri. Iar asta se va traduce în decenii de muncă de acum încolo.
Evident că și trabucul lui Mele are vina lui. În MAE se doarme pe brânci printre trabucuri, whisky bun și jacuzzi…. De domnișoare nu mai vorbim:)
Îmi aduc aminte de o fază memorabilă de pe vremuri când îl însoțeam pe MS Regele Mihai I în turneul pentru integrarea în NATO și UE. Eram singurul jurnalist agreat și transmiteam corespondențe și pentru TVR. Într-una din țări am solicitat Ambasadei României să îmi dea o revistă a presei (era o țară cu o limbă mai specială). Răspunsul a fost senzațional: Mâine dimineață mergem la hotelul unde stă Regele și luăm gratuit ziarele de la recepție și vă traducem apoi! NU aveau nici măcar abonamentele la ziarele centrale.
Ăsta era nivelul. Și acum e la fel. Niște nimeni pe nicăieri….
