Home Dezvaluiri Cristoiu despre cazul Ghiță: CINE CÂȘTIGĂ

Cristoiu despre cazul Ghiță: CINE CÂȘTIGĂ

0

COMENTARIU DE ION CRISTOIU (PRELUARE CRISTOIUBLOG.RO)

Vineri, 14 aprilie 2017, pe la prînz (cînd a reușit să pună mîna pe mine), am fost sunat de Valentin Busuioc, de la PSnews.ro, pentru un punct de vedere despre ceea ce deja televiziunile de știri și site-urile trîmbițau ca fiind capturarea lui Sebastian Ghiță.

Să fim serioși!
Formula tiribombistă Capturare trimite imediat imaginația la prinderea de către trupele SEAL a unui terorist de talia lui Ben Laden, ascuns într-o grotă din Afganistan și protejat de riscul unei confruntări pe viață și pe moarte.

Comunicatul Ministerului de Interne vorbește de o banală verificare de acte pe stradă, la miezul nopții, din partea Poliției belgrădene.
Chiar dacă momentul trimite la controalele la care se dedau Patrulele Miliției ceaușiste în bocanci, oricît ne-am strădui, e imposibil de gîndit că Sebastian Ghiță a fost victima unei Capturări.
N-am nici o îndoială că formula a fost folosită de presa noastră din motive ținînd de ceea ce în redacții se numește a face rahatul bici. Altfel spus, pentru a da o notă de senzaționalism prinderii lui Sebastian Ghiță o simplă operațiune polițienească a devenit capturare.
Numai că preferința pentru această formulă a transformat o știre într-un moment de propagandă în favoarea Ministerului de Interne PSD-ist. Sub conducerea celei conduse de Liviu Dragnea – am numit-o pe Carmen Dan – Ministerul de Interne român a desfășurat o operațiune de capturare și nu de prindere.

I-am expus lui Valentin Busuioc punctul meu de vedere despre prinderea lui Sebastian Ghiță.
Din declarația mea, Valentin Busuioc a făcut un material apărut pe PSnews.ro vineri după amiaza.
Ca și în alte cazuri, reiau aici, pe cristoiublog.ro răspunsul meu la întrebările reporterului, fără a mai pune și întrebările și adăugînd unele lucruri care mi-au venit în cap după publicarea textului pe site, gînduri ivite din noile informații despre evenimentul de la Belgrad.

*

Nu putem spune precis, deoarece nu știm dacă a fost sau nu vorba de o capturare. «Capturarea» o putem pune într-o ghilimele. O capturare în Belgrad e mai greu de presupus. Eu nu cred în vigilența poliției sârbești care a oprit un tip pe stradă sau că le-au atras atenția ai noștri. Cred că se săturase și Sebastian Ghiță să fie fugar – asta îi făcea imposibilă orice afacere în România, orice contact în România. Oricum: făcea imposibilă orice declarație. Deci, din punctul acesta de vedere, dacă a fost o negociere cu ei, cu Sistemul, atunci nu trebuie să tremure nimeni. Dacă e o acțiune pe cont propriu sau a unei grupări din SRI menite a răsturna altă grupare, atunci trebuie să tremure cei care știu că Ghiță știe.

Oricum: un lucru este sigur: capturat-necapturat, înțeles-neînțeles, Sebastian Ghiță poate acum să vorbească din Serbia, poate să trimită casete… Practic, era imposibil să mai trimită casete, să mai dea interviuri, pentru că toți cei care l-ar fi contactat ar fi fost acuzați de favorizarea infractorului. Deci, din acest moment, putem spune un lucru cu certitudine: Sebastian Ghiță e liber să vorbească, să prezinte dovezi, să acorde interviuri… (Probabil că va și acorda.) Și atunci, dacă e liber, poate că tremură toți cei care știu că Ghiță știe foarte multe lucruri despre ei.

*

Dacă mă gîndesc bine, indiferent de cum s-au petrecut lucrurile în realitate, pentru Sebastian Ghiță ele reprezintă un final dorit. Încă de cînd a șters-o, m-am întrebat cum de a putut face o asemenea prostie. Cînd ai atîtea afaceri în România, cînd ai atîția bani, cînd ai atîta influență, nu poți fugi din țară peste noapte, fără a-ți fi pregătit în străinătate locul în care să se muți definitiv. Sebastian Ghiță lăsase impresia la început a unui tip care a fugit din țară de teama arestului preventiv. Viața a arătat că arestul preventiv nu te scoate din viața socială, nu te sărăcește, nu te face un paria, dimpotrivă, te face vedetă.

După ce-am văzut dezvăluirile prin intermediul casetelor, dar mai ales efectul lor ieșit din comun – scoaterea din joc a atotputernicului Florian Coldea pe baza unor pliante publicitare aduse drept dovezi-, mi-am dat seama că fuga lui Sebastian Ghiță fost înainte de toate o operațiune mediatică. Fără dispariția sa misterioasă, fără tărăboiul creat, dezvăluirile sale ar fi avut un impact minor. Una e să dea un interviu un om de afaceri anchetat penal și alta e ca seară de seară națiunea să aștepte o nouă casetă, ajunsă la redacție pe căi misterioase, în care un tip dispărut după o sindrofie la SRI se confesează ca înaintea morții.

O dată consumat momentul mediatic, cred că însuși Sebastian Ghiță își punea problema cum să revină în țară. Avea de rezolvat o groază de probleme adunate după fugă, ipostaza de fugar făcea imposibilă organizarea unei apărări temeinice în anchete și în procese, era despărțit de familie, nu mai reprezenta un pericol pentru nimeni prin ceea ce știa, deoarece nu mai avea cum să intervină în presă. Predarea sa pur și simplu sau revenirea sa la București l-ar fi micșorat în ochii opiniei publice. Dar așa, capturat la miezul nopții, cu documente false, deghizat și mai ales după cutreierarea întregului continent, Sebastian Ghiță a creat un nou moment mediatic de excepție, un moment care-i păstrează imaginea de tip ieșit din comun. În orice caz, dacă s-a lăsat prins pentru a putea face dezvăluiri ( imposibile ca fugar, televiziunea care i-ar fi luat interviu ar fi putut fi acuzată de complicitate cu infractorul), Sebastian Ghiță beneficiază acum de o aură mediatică asemănătoare celei de după fuga misterioasă și, prin urmare, orice va spune va stîrni un uriaș interes, va avea un impact devastator și va fi crezut pînă la ultima virgulă.

*

Eu cred că Sebastian Ghiță nu este un tip care – brusc, în seara aia de decembrie (cum era supărat pe colegii lui de la SRI) – a șters-o și a alergat prin mai multe țări. Din câte vedeți, cred că ultima stație era tocmai făcută să fie Serbia: o țară cu dificultăți de extrădare… Dar oricum: cred că nu ai noștri au ales, ci ei au ales. Eu nu cred în – cum spune Traian Băsescu – măreția statului român, care prinde pe orice fugar… Mai sunt – cred – și alți fugari care n-au fost prinși. Și îi prind chiar în Serbia, pe stradă, verificându-le buletinul? De parcă în Belgrad umblau niște patrule, ca pe vremea lui Ceaușescu, și-l vânau pe Ghiță: «Arată-mi actele! Aoleo, ai acte false!» Hai să fim serioși!”

Cel mai rău din dezvăluirile lui Dan Andronic iese fostul procuror general Codruța Kovesi. Ea chiar n-avea ce căuta acolo (la întâlnirile descrise de Andronic – n.r.)! Hai, că poate că șeful SRI a avut misiune. Ăștia de la servicii pot să fie oriunde (și la bordel), dar ea chiar n-avea ce căuta acolo. Deci, dacă există un scenariu (repet: nu pot să știu) care vizează acum ultimul hop în legătură cu răsturnarea Codruței Kovesi, probabil că acum va avea loc, deoarece, după ce trece breaking news-ul lui Sebastian Ghiță, începem să ne întoarcem la dezvăluirile despre anul 2009, care (vă pot da o știre) nu se vor opri; vor merge mult mai departe și vom auzi lucruri incredibile.*

N-a remarcat nimeni pînă acum.
Așa zisa capturare a lui Sebastian Ghiță curge în favoarea ministerului de Interne PSD-ist, a ministrei Carmen Dan și prin asta a guvernului PSD-ALDE. Iată – se va spune – ministerul a reușit să-l captureze pe celebrul fugar, fără angajamentele publice ale președintelui, fără celulă de criză condusă de SRI, fără tărăboi mediatic. De la fuga lui Ghiță Codruța Kovesi a ținut să folosească faptul că fugarul nu era prins pentru o campanie de sugerare perversă că ministerul de Interne, condus de o PSD-istă, se face că-l caută.
Prin anunțul privind prinderea prezentată drept capturare, Carmen Dan i-a dat șah Codruței Kovesi.

Ad

Exit mobile version